A acționa fără luptă
Este important să ocupi teritoriul în întregime într-o stare intactă. A-l fragmenta sau distruge, nu este înțelept. Este mai bine să folosești ceva existent, decât să distrugi și să creezi altceva.
A acționa prin conflict nu este de dorit, ci mai degrabă, a acționa fără luptă, reprezintă adevărata măiestrie.
(1) Cea mai înaltă formă de conducere este să se dejoace planurile forțelor ce ți se opun. (2) A doua este să împiedici unirea forțelor adverse. (3) A treia este să acționezi pe câmp deschis. (4) A patra, și cea mai puțin de dorit, este să insiști în atingerea unui obiectiv indirect tangibil, cum ar fi asedierea unei poziții bine întărite.
Obiective greu tangibile
Ca regulă de bază, evită să insiști în atingerea unui obiectiv greu tangibil. Pregătirea unei astfel de acțiuni și dispunerea în teren a mijloacelor te vor întârzia nepermis de mult.
Un conducător care nu știe să-și stăpânească impulsivitatea, își va irosi haotic forțele, pierzând chiar o treime din resursele proprii pentru o acțiune simplă, dar fără să dobândească nimic în schimb. De aceea, trebuie evitate obiectivele ce nu pot fi imediat atinse și care trebuie îndelung asediate.
Eficiența acțiunii
Dar un conducător înțelept va învinge obstacolele fără a da practic o luptă. El își va atinge obiectivele direct, fără să cadă în capcana asediului unei poziții întărite. El ocupă teritoriul în cel mai scurt timp, după acțiuni scurte și hotărâte.
Menținându-și intacte forțele, el ocupă întreg teritoriul pe care și l-a propus. Fără să irosească resurse, victoria va fi deplină. Aceasta înseamnă să acționezi după un plan bine chibzuit.
Regula principală de a acționa se enunță astfel: (1) Dacă dispui de forțe de zece ori mai mari decât cele ce ți se opun, să acționezi prin încercuirea obiectivului vizat. (2) Dacă raportul este cinci la unu, să acționezi prin avansare directă. (3) Dacă raportul este doi la unu, să-ți împărți forțele în două.
(4) Dacă forțele ce ți se opun sunt egale cu cele de care dispui, atunci vei încerca o confruntare directă. (5) Dacă ești în inferioritate, evită lupta. (6) Dacă ești în inegalitate în raport cu adversarul, pleacă din acel loc.
Deși un număr mic de forțe pot face față luptând cu încăpățânare împotriva altora mai mari, în cele din urmă, numărul superior va copleși pe cel inferior.
Capacitatea de a lupta
Capacitatea de a lupta reprezintă fortăreața oricărei comunități umane. Dacă este completă în toate privințele, acea comunitate va fi puternică, dacă are deficiențe, atunci ea va fi slabă.
Există trei modalități principale prin care un conducător își poate distruge forțele de luptă:
(1) Prin decizii nerealiste, dând comanda de avansare sau de retragere când forțele angajate nu pot face aceasta.
(2) Încercând să conducă forțele de luptă în maniera în care ar administra un domeniu, ignorând condițiile acțiunii. Aceasta va cauza neliniște în rândul celor pe care îi conduce.
(3) Tratând la fel personalul de conducere subordonat și ignorând adaptarea la circumstanțe. Aceasta distruge încrederea oamenilor.
Când oamenii sunt neliniștiți și își pierd încrederea, dezbinarea este sigură. Aceasta înseamnă să provoci anarhia și să alungi victoria.
Factori care dictează victoria
Există cinci factori esențiali pentru victorie: (1) Va învinge cel care știe când să lupte și când să nu lupte, (2) va învinge cel care știe să folosească atât forțele numeroase, cât și cele puțin numeroase, (3) va învinge cel ale cărui forțe sunt animate solidar de aceeași convingere, (4) va învinge cel care s-a pregătit în prealabil și își surprinde nepregătit adversarul și (5) va învinge cel care are capacitatea de a conduce și nu se va lăsa abătut de ceilalți.
Așadar, dacă te cunoști pe tine și deopotrivă, îți cunoști adversarul, nu trebuie să te temi de rezultatul a o sută de confruntări. Dacă te cunoști pe tine, dar nu îți cunoști adversarul, atunci pentru fiecare victorie vei avea și o înfrângere. Dacă nu te cunoști pe tine și nici adversarul nu ți-l cunoști, atunci vei fi înfrânt în toate confruntările cu acesta.
