A scrie despre rugăciune fără a deveni banal în conținut reprezintă o provocare dificil de atins, dată fiind demonetizarea acestui termen prin învățare și practicare greșită. Așadar, ce anume s-ar putea adăuga la ceea ce a fost îndelung spus de-a lungul timpului? Ce să exprimi pentru a reliefa ce înseamnă de fapt, rugăciunea?  

 

Experiența mea se bazează pe o practicare îndelungată a rugăciunii în diferite stiluri și în nenumărate ocazii, fapt care m-a determinat să împărtășesc o suită de principii și de sfaturi pe acest subiect. Elementul central al prezentării mele nu se referă la enunțarea unor clișee despre cum anume trebuie să arate actul sfânt al rugăciunii și nici la aplicarea unor norme moștenite printr-o anumită tradiție de închinare. Așa ceva se poate găsi în tot ce s-a scris pe acest subiect și posibil, în tot ce se va mai publica folosind abordarea curentă.  

 

Diferența în cuprinsul expunerii mele pornește de la actul descoperirii rugăciunii sub o formă personală, individualizată la problemele tale, o investigare profundă ce stă la baza nașterii unui nou mod de a relaționa cu Dumnezeu. De este ceva inedit? Simplu, fiindcă nu mă voi referi la un ghid despre cum să faci un anumit lucru, ci la împărtășirea unei experiențe transformatoare, ce te va schimba de îndată ce vei păși în lumea minunată a Cuvântului divin.  

 

Când mă refer la Cuvânt, nu restrâng sfera lui de manifestare doar la Sfintele Scripturi. Ar fi nedreaptă o astfel de procedură. Mai mult decât atât, Cuvântul se referă la întreaga manifestare a Divinului în cuprinsul imensei creații în care ne găsim. Este o descoperire a suportului ascuns, dar trainic, al întregii existențe, care pătrunde prin inteligență și cunoaștere fiecare aspect al manifestării în spațiu și timp a miracolului Vieții, ce vine de la Dumnezeu.  

 

Ei bine, rugăciunea reprezintă o formă de invocare tainică a manifestării Divinului în cuprinsul creației, făcând apel la puterea Cuvântului prin care toate lucrurile au fost zămislite în cadrul existenței. Acest Cuvânt este omniprezent, dar într-un sens special, El se află în fiecare om, conferindu-i capacitatea de a trăi și de a gândi la modul cel mai concret sau practic cu putință.  

 

Într-o formă simplificată, rugăciunea face apel la Cuvânt pentru a exprima nevoile adânci ale sufletului tău sub o formă care să transceandă învelișul exterior al realității și să ajungă la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Și astfel, rugăciunea reprezintă deopotrivă o descătușare lăuntrică a nevoii întâlnirii cu Marele Creator alături de o mijlocire puternică pentru cauza umanității, aparent abandonate în cuprinsul unui univers străin și gol.  

 

Prin urmare, ea devine contextul unei manifestări sensibile a principiilor invizibile ce țin în ființă întreaga lume, o descoperire similară unei revelații, ce te conduce direct înaintea lui Dumnezeu, fapt care îi descoperă o putere de excepție în transformarea în bine a tot ce se întâmplă pe pământ. Și de aici, se deduce fundalul perpetuu al rugăciunii, și anume, modelarea evenimentelor lumii conform cu voința restauratoare a lui Hristos, implicând vindecarea deplină a întregii umanități.  

 

Nu întâmplător, practicarea rugăciunii se dovedește a fi calea cea mai directă de accedere la tărâmul lui Dumnezeu, unde totul devine posibil, iar limitările lumii în care trăim sunt depășite. Barierele ce ne limitează bogăția și durata vieții sunt astfel îndepărtate în favoarea unei transformări interioare și exterioare ce evoluează până la depina maturizare într-o ființă creată după chipul Marelui Autor.  

 

Și rugăciunea devine astfel, o normalitate a trăirii zilnice, o ocazie minunată de a-ți încredința gândurile, dorințele i aspirațiile Celui care observă și cunoaște totul. Este o grădină secretă a celui care practică această venire înaintea Divinului Creator, o tainică împărtățire din puterea unei lumi ce va eni nu peste multă vreme și pe tulburata planetă Pământ.  

 

Fără a mă îndepărta de la subiect, dimpotrivă, pentru a sublinia mai apăsat, rugăciunea se generează spontan prin cuvinte ce exprimă direct și sincer întreaga paletă de emoții și de gânduri pe care le poți experimenta în acea clipă către o sferă mai înaltă, ce nu aparține acestei lumi. Nu este o înșiruire de expresii anume meșteșugite pentru a suna frumos și nici o bolboroseală de cuvinte șterse, ce nu exprimă altceva decât oboseala superstițioasă a fricii sau obiceiului împământenit. Nici vorbă de așa ceva.  

 

Practic, rugăciunea se formează spontan în urma unui act de profundă meditație, în care ființa ta explorează adâncul existenței în care te găsești, în încercarea de a distinge esențialul din banal, calea din hazard și nevoia din asaltul constant al obstacolelor reale sau imaginare. Și nu este greu, dar nici simplu, pentru cel obișnuit să aleagă o cale bătătorită până la plictiseala de înșiruire a unor noțiuni golite de orice gen de conținut.  

 

Există o cale ascunsă pe care  

 

Tu, Doamne, mă îndrepți mereu,  

 

Un drum al bucuriei nespuse pe care,  

 

Fiecare om poate păși cu încredere, pe deplin.