„Așa s-a împlinit ce a fost scris: Pentru cei care Îl iubesc, Dumnezeu a pregătit o taină pe care niciodată ochiul nu a văzut-o, urechea nu a auzit-o și inima omenească nu a dezlegat-o!” - 1 Corinteni 2.9  

 

Există o taină pe care nimeni nu o știe decât doar Dumnezeu. Există un drum pe care nu poate merge nimeni, decât cel călăuzit de Hristos. Și astfel, pe calea rugăciunii nu se poate păși decât în măsura în care credința îți va deschide orizontul pentru a te ancora în realități veșnice, aflate încă departe de tine, dar de care te prinzi cu nădejde, lăsând să cadă orice îndoială înapoia ta.  

 

Cum se exprimă, însă, această taină ascunsă pentru lume, dar știută de cei care au credință? Cum se tălmăcește înțelesul acestui secret pe care nimeni nu-l știe, decât cel căruia îi este dat să îl cunoască?  

 

Răspunsul este simplu și complex, fiindcă taina pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cel credincios nu poate fi descrisă în cuvinte. Nici imaginile nu sunt suficiente. Cea mai aleasă exprimare nu este în stare să redea bogăția comorii ascunse din care primește zilnic putere cel care Îl urmează pe Dumnezeu.  

 

Totuși, poți să trăiești această experiență. Și atunci, ea se va derula înaintea privirii tale uimite sub forma unui drum care te ridică din neantul lumii prezente, ce se dispare treptat pentru a face loc universului creat de Dumnezeu, ce în curând va reveni și pe suferinda planetă Pământ. Și astfel, cuvinte ce trec dincolo de simpla gândire îți vor veni pe buze, rostind adevăruri eterne prin cuvinte ce întrec limbajul obișnuite prin sensuri ce scapă minții lumești, dar rezonează în inima oricărui om credincios:  

 

„Cu dor și bucurie, privesc Doamne, către Tine, și discern drumul ce se derulează înaintea mea, pășind pe urmele pașilor Tăi. Cât de mare este încântarea să înțeleg taina pe care tu o șoptești inimii mele! Cât de fericit sunt când trăiri astrale se derulează în interiorul sufletului meu, conferindu-mi dimensiunea unei lumi distincte de cea prezentă, a unei realități care mă aduce în contactul cel mai strâns cu structura ființei mele omenești.  

 

Obstacole sunt, dar nu iau seama la ele. Repausul etern se naște în mine asemenea galaxiilor ce se mișcă de miliarde de ani pe bolta cerească. O știință nemuritoare îmi este deschisă asemenea unei Cărți din care citesc toate cuvintele Tale cu dorul de a fi mereu mai aproape de Tine.  

 

Fie ca lumea Ta să vină aici pe Pământ! Fie ca orizontul prezent să se umple de slava Numelui Tău! Fie ca Duhul Sfânt să alunge spiritele întunericului! Fie ca omul să renască în gloria pe care a avut-o de la început!”  

 

Și când aceste cuvinte se vor forma spontan în mintea ta, treptat, vei cunoaște mai mult din marea Carte a Vieții, ce nu se poate citi decât de cel care are credință. Este un drum necunoscut pentru oamenii lumii. Este ceva straniu pentru cei care aleargă cu disperare spre final. Dar pentru omul care pășește pe Calea cea Sfântă, fiecare clipă a vieții reprezintă în sine un imens paradis.  

 

Aceasta este pâinea cea vie, care se revarsă din cer. Ea conferă putere și hrană pentru cel care o primește. Nu este ca pâinea făurită pe pământ, din care oricât ai mânca, nu te vei sătura pe deplin vreodată, ci tot mai flămând vei fi.  

 

Aceasta este vindecarea cerească, deplină în corp, în minte și în suflet. Nu este ca vindecarea ce vine de pe pământ, ce ațâță boala, în loc să o stingă. Ce distruge mintea și anihilează sufletul.  

 

Aceasta este mana cerească, aflată mereu în jurul tău, dar pe care oamenii lumii nu o disting. Nu știu ce este ea. O ignoră. Dar pentru tine, o hrană eternă se află mereu la îndemână de îndată ce deschizi prin credință Sfântul Cuvânt!