„Dar Isus le-a răspuns: Fiindcă vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor, nu le-a fost dat.” - Matei 13.11
Împărăția cerurilor este tainică. Natura ei scapă investigației celei mai cutezătoare dintre mințile omenești. Este cu neputință să ajungi la ea, în ciuda celor mai nobile eforturi. Dar ceea ce nu se poate dobândi prin năvala curiozității, se poate obține ca un dar, de îndată ce treci de partea lui Dumnezeu, având credință în El.
Și astfel, înțelegi că nu există o altă cale de a accede la înțelesurile profunde ale vieții, decât trecând prin poarta nobilă a încrederii depline în Dumnezeu. Aici este punctul cel mai însemnat de departajare între oamenii ce locuiesc planeta Pământ. Aici se află o mare răscruce prin care toți trebuie să trecem, făcând o alegere într-un sens sau în altul.
Și este teribil să rămâi în ignoranță când ai ocazia de a fi atât de aproape de inima lui Dumnezeu! Este cu totul absurd să preferi întunericul lumii, față de lumina cunoașterii ce vine din Sanctuarul ceresc, unde Hristos slujește ca Mare Preot pentru noi!
Din nefericire, majoritatea merge într-o direcție greșită. Calea cea largă a nerugăciunii și pripei se așterne generoasă înaintea lor. Cât de simplu este să te abandonezi mrejelor ademenitoare ale lumii! Cât de ușor este să te conformezi standardelor mediocre ale culturii în care trăim!
Și cât de dificilă pare calea nobilă a rugăciunii! Este însă, doar o percepție falsă pe care Prințul întunericului a creat-o pentru ca oamenii să prefere ce li se pare mai ușor, deși, în realitate, calea cea largă este mult mai grea, ba chiar, te costă totul!
Și atunci, nu ai altceva de ales decât să vii la Hristos, să privești cu credință și dor către El și poate, să rostești, cu bucurie și speranță, următoarele cuvinte:
„Îți mulțumesc Domnul meu Atotputernic pentru fiecare clipă pe care o trăiesc pe aceste petec de lume, numit planeta Pământ! Sunt profund recunoscător pentru fiecare moment prin care trec și mai ales, pentru taina adâncă pe care Tu mi-o deslușești lămurit înaintea ochilor mei uimiți, ce privesc în marea Carte a Vieții.
Cât de minunată este experiență celui care depinde în totul de Tine!Cât de plăcută este compania îngerilor sfinți, care îmi înalță sufletul oriunde aș merge! Pacea pe care o am în cuget nu se compară cu nimic! Este mai presus decât cea mai de seamă bogăție.
Doamne, Te rog să-mi descoperi ceea ce trebuie să știu pentru a fi înțelept în mijlocul lumii. Te rog să-mi dai să mănânc din mana ascunsă pentru a avea o putere deplină în corp, minte și suflet. Te rog să regenerezi și să vindeci trupul meu atins de slăbiciunea ancestrală în care m-am născut!
Condu-mă, Tu, pe această cale nobilă a rugăciunii, pentru ca exprimarea credinței mele să se agațe ferm de Tine, pe măsură ce mă apropii tot mai mult de momentul când Tu vei întemeia din nou Împărăția Ta pe pământ!
În jur sunt multe pericole. Mari primejdii mă pândesc la fiecare pas. Slăbiciunea omenească este mare. Antihristul se ridică puternic pe pământ. Dar eu privesc cu nădejde și dor către Împărăția Ta și către revenirea Duhului Sfânt cu putere în această lume. Te rog să mă faci părtaș acestor făgăduințe sfinte! Călăuzește-mă, Te rog, neîncetat!”
Și astfel, taina minunată a evlaviei își va găsi un bun sălaș în inima ta. Iar înțelesul ascuns al Scripturii, îți va fi treptat dezvăluit, până când vei primi descoperirea marelui secret al timpului în care Domnul va reveni pe pământ. Din acea clipă, certitudinea va lua locul îndoielii, iar bucuria va înlătura pe deplin orice formă de întristare. Ai curaj! Mergi înainte! Nu te da bătut!