Ritmurile cosmice te cheamă prin atracția irezistibilă a cunoașterii și experimentării directe a ceea ce înseamnă să fii om pe pământ. Și lași ca orizontul de iluzii al lumii să se topească acum în jurul tău, și mai ales, din tine. Este o renaștere prin care fiecare clipă se așterne armonios în continuumul poveștii tale. Este un punct de racordare la infinitul din care ai fost zămislit. Iar lucrurile din jurul tău acum nu mai contează, fiindcă ai descoperit în sfârșit comoara cea mare a nemuririi în corp, în minte și în suflet.  

 

Da, acel elixir pe care și l-au dorit toți oamenii care au trecut înaintea ta prin aceste meleaguri, se află chiar lângă tine, când lași ca ademenirea iluziei să nu te mai abată din calea destinului pe care Omul Primordial ți l-a prescris. Este o revenire la forma ta originară, o redare autentică a ceea ce ești tu cu adevărat, adică, dezvăluirea misterioasei tale naturi interioare.  

 

Iar acum descoperi cum vălmășagul de amintiri și de impresii care te-au chinuit, sunt acum ordonat așezate după criteriile infailibile ale cerului, în acea Sfântă Carte, în care sunt cuprinse toate viețile celor ce au fost sau vor fi pe pământ. Este redobândirea libertății interioare pe care ai primit-o în dar de la Marele Creator, o înzestrare cu putința de a năzui și de a împlini cele mai înalte dorințe și visuri.  

 

Aceasta înseamnă să fii om cu adevărat, o proiecție miraculoasă a Celui Primordial, o ipostază unică a ceea ce El înseamnă în contextul și în timpul în care te găsești. Te-ai gândit vreodată la aceasta?  

 

Ai luat aminte la chemarea pe care ai primit-o din primele clipe ale vieții tale? Îți mai aduci aminte de cuvintele ce îți erau transmise prin simțire și cuvinte în primii ani ai copilăriei? Mai ții minte foșnetul înfiorat al emoțiilor din perioada adolescenței, care îți vorbeau despre un destin frumos și unic, cum nu a mai fost pe pământ? Îți mai aduci aminte de toate acestea, sau le-ai uitat, fiind dominat de tirania verbelor „a face”, „a avea” și „a ajunge cineva”?  

 

Însă, chemarea vine zilnic către tine. Glasul ei este puternic, dar zgomotul deșart al lumii îl acoperă, pentru ca timpul tău să treacă, pentru ca tu să rămâi neîmplinit în destinul pe care Cel Primordial ți l-a dăruit.  

 

Dar nu trebuie să renunți la nimic altceva, decât la iluzia care te amăgește și te distruge. Nu este cazul să faci un anumit lucru, să împlinești un anumit ritual sau să te alipești la o anumită religie sau crez. Aceasta este amăgire. Trebuie doar să te oprești pentru a auzi glasul lui Dumnezeu vorbind cu tine. Și de îndată ce îi vei distinge vorbirea, trebuie doar să o urmezi în repausul clipei, în trăirea deplină a prezentului, în alungarea temerilor și în transformarea ta în lumină, o rază minunată care proiectează blând, dar cu precizie, drumul către Edenul nepieritor.  

 

Este un dor lăuntric ce nu se poate împlini decât în Cel de Necuprins. Este o sete ce te atrage cu bucuria găsirii Apei celei Vii. Este o foame lăuntrică, cu neputință de săturat cu lucrurile lumii, ci numai cu Pâinea ce vine din Cer. Este o dorință ce transcende boala, neputința și disoluția, o chemare către infinit prin nemurirea în trup, în minte și în suflet.  

 

Nimic mai puțin nu este de dorit. Nimic mai mult nu este cu putință.  

 

Iar tu lași acum ca să dispară toate patimile și temerile ce te animă, pentru a descoperi din nou minunea de a fi și miracolul de a cugeta în mod liber. Îl vezi acum pe Omul Primordial stând lângă tine, ba chiar, aflându-se în ființa ta! Și distingi drumul chemării supreme către albastrul înstelat al înaltei bolți, din care se revarsă grandios Edenul ce mereu a rămas pe pământ.  

 

Nu-i așa că merită să trăiești o astfel de viață, în care fiecare parte a ființei tale se transfigurează pentru a reda în chip desăvârșit chipul Celui Infinit?  

 

Iar lumea din jur tău dispare,  

topindu-se în căldura propriei nemulțumiri,  

pentru ca Edenul acum să apară,  

la fel ca la început, înveșmântat în nesfârșit.  

 

Ești născut din materia stelară,  

din care toate lucrurile au apărut,  

dar sufletul tău este cea mai aleasă comoară,  

prin Chipul Sfânt ce în adânc ți-a fost ascuns.  

 

Te afli din nou pe tărâmul care nu moare,  

este Paradisul etern ce nu poate fi distrus,  

te desprinzi acum de condiția amară,  

pentru a te hrăni cu albastrul nesfârșit.  

 

Ești un copil al zorilor universului care apare,  

născut printre stele, dar trăind pe pământ,  

având cea mai aleasă și superbă chemare,  

de a fi Om autentic, după Chipul Celui Sfânt!