Puterea ta interioară constituie rezerva de care dispui în fața contextului schimbător ce se manifestă în jurul tău. Este comoara ta, adânc ascunsă în adâncul ființei tale, într-un loc în care numai tu ai acces. De aceea, constituie o imprudență să exprimi calea către acel tainic sanctuar al trupului tău, adică, spre acel spațiu sacru în care te întâlnești cu Omul Primordial. Și este, într-adevăr, o înțelepciune cu totul aparte să exprimi adevăruri ce rezultă din această putere extraordinară ce se află în tine, fără a-i dezvălui misterul originii sale.  

 

Și astfel, te oprești acolo unde te găsești, și lași ca orizontul înșelător al lumii să treacă o vreme pe lângă tine. Este timpul tău sacru în care te odihnești după chipul în care Marea Creație începe și se finalizează la fiecare etapă printr-un repaus deplin împreună cu iscusitului său Autor. Iar acum, în acest spațiu al posibilului, dincolo de cea mai îndrăzneață imaginație, rămâi pentru a explora sursa miraculoasă a puterii tale interioare.  

 

O primă imagine, care poate îți vine în ajutor, este cea a izvorului ce se naște din cele mai înalte creste ale unui munte, mergând la vale, alene sau grăbit, zămislind ulterior toate pâraiele, râurile și fluviile de pe pământ, alergând către imensul Ocean de unde va reveni prin intermediul binecuvântatei ploi ce hrănește tot ce este viu. Și astfel, izvorul din care pleacă puterea ta interioară, are o sursă ce vine din înaltul cerului în baza unei taine, pe care nu o înțelegi, dar totuși, o trăiești cu o mirare negrăită.  

 

„Cum este posibil așa ceva? De unde vine această putere ce mă împinge cu un neobișnuit imbold către albastrul infinit al zării pentru a stăpâni tot ce se întâmplă pe pământ? Constat că este ceva care vine de departe și doar se manifestă în mine! Cine ești tu, putere ce mă constrângi zilnic să privesc și să urmez îndeaproape Chipul Celui Sfânt?”  

 

„Cum, nu știi? Nu ai auzit și nici nu ai cunoscut? Darul ceresc se află adânc gravat în ființa ta și este de neșters! Nu ți-a spus nimeni despre el?”  

 

„Sunt ignorant, trăind într-o lume a umbrelor care cred că sunt vii, dar în realitate, doar își închipuie că realitate este ceea ce ele își plăsmuiesc! Ce școală să mă învețe cineva despre puterea care vine de sus? Cine să fie acel învățător al adevărului ființei mele?”  

 

„Dacă vei auzi glasul Celui Neștiut și vei urma calea Celui Necunoscut, toate vor deveni posibile pentru tine și nimic nu va rămânea nefăcut din toate câte ți le dorești, normal, pe calea care merge către veșnicie!”  

 

„Dar în ce constă această veșnicie? Este vorba despre ce se întâmplă după ce oamenii dispar de pe pământ? La aceasta se referă?”  

 

„Nicidecum! Viața este mereu aici și acum pe Pământ! Este Edenul care niciodată nu a dispărut și nu a fost retras din această lume, dar zăbovind în orizontul iluziei, oamenii nu pot să-l observe!”  

 

„Edenul? Ce poate fi aceasta? Un loc mitic despre care am citit în cărțile prăfuite de vreme! Este ceva adevărat din tot ce s-a spus despre el?”  

 

„Miturile sunt iluziile popoarelor care visează la lucruri care nu există, dar Edenul reprezintă o realitate substanțială, dar care, prin căderea din slavă, nu a mai fost perceput de omul de pe pământ. Însă nu dispera, pe măsură ce iluzia dispare din cuprinsul ființei tale, îl vei distinge imediat, drept marele Templu al prezenței Celui Infinit!”  

 

„Un templu pe pământ? Se poate așa ceva?”  

 

„Există un Templu sfânt extins la scară planetară, de fapt, este locul în care vă aflați cu toții, oamenii, ființele și obiectele acestei lumi, dar nu realizați acest adevăr minunat! Vă aflați într-un loc binecuvântat, dar voi nu vă dați seama! Aici se află sursa puterii tale interioare!”  

 

Și uimit constați cum începi să discerni forma Edenului din jurul tău, dar mai ales, îi percepi detaliile prin intermediul cugetării luminate prin imaginația care vine din cer, un dar profetic prin care observi realitatea așa cum este ea, nu cum ți-a fost prezentată de orizontul iluziei.  

 

Templul este uriaș și măreț, extins la scara întregului Pământ. Nu este nimic în afara lui, ci totul se află în interiorul acestui minunat Sanctuar. Altarul nu se află într-un anumit loc, ci prezența divină se manifestă simultan în cuprinsul Marii Creații, la fel ca în Ziua dintâi, când cuvintele Omului Primordial au zămislit întreaga zare.  

 

Iar tu pășești prin realitatea acestei lumi, fără a mai fi atins de păcat, durere, suferință și disoluție. Observi oglinzile de pe pereți și cu uimire, constați că trăsăturile feței și ale trupului exprimă acum tinerețea, vigoarea și nemurirea.  

 

„Așa suntem de fapt!” exclami cu uimire pe măsură ce-i observi și pe cei din jur, transformați prin același cuvânt al adevărului și botezați prin experiența renașterii din apa tăriei divine și din Duhul Sfânt al Omului Primordial care animă totul.  

 

Dar normal, te întorci acum acolo unde te găsești, dar nu uita ca să-ți aduci aminte cine ești tu de fapt și ce reprezintă destinul tău în această lume, în care iluzia te împiedică să distingi adevărata natură a realității pe care observi.  

 

„Ține minte aceste lucruri și practică-le,  

 

dragul meu prieten și frate,  

 

în Hristos și în umanitate!  

 

Pace ție! Da, pace ție!”