Impresiile îți vorbesc într-un limbaj lămurit, care îți evocă imediat cele mai profunde sentimente. Este o revărsare de imagini care se transmit peste spațiu și timp, fiind stocate în zona misterioasă a trăirii, din care se nasc toate gândurile. Fiindcă există o emoție fundamentală din care pornesc năvalnic toate celelalte și pe care o definești sumar prin cuvântul „fericire”. Da, aceasta este căutarea supremă a poveștii în care te afli, atât la nivel individual, cât și colectiv. Este o aventură ce te conduce departe de locul de origine, chiar la antipozii Pământului, dar adevăratul înțeles va fi dezvăluit numai celui care știe să asculte mesajul impresiilor felurite pe care le întâlnește pe cale.  

 

Și acum te oprești acolo unde te găsești și lași ca iluziile lumii din jurul tău să treacă pe lângă tine. Este o sustragere voită din matricea înșelătoare a lumii pentru a lăsa ca interiorul tău să reverbereze în ritmurile cosmice ale chemării ce vine din zorii primei zile a Marii Creații, când lumea a fost așezată drept Templul al Celui Primordial.  

 

Și odată intrat în acest sfânt sanctuar al existenței originare, tu lași povara de impresii nefolositoare, pentru a distinge în sfârșit, care a fost adevăratul mesaj pe care trebuia să-l înțelegi. Și acum te simți eliberat de o greutate copleșitoare. Acest minunat sentiment al descătușării, îți oferă ocazia să observi lumina blândă ce învăluie întregul Templu. O grădină plină de miresme negrăite ți se dezvăluie acum, din ale cărei arome se desprind cuvintele misterioase ale nemuririi. Și aceste clipe începi să asculți glasul Celui Etern, prin trăiri și cuvinte, pentru a lămuri adevăratul rost al realității prin care ai trecut.  

 

„Nu-ți fie teamă, copilul meu, de această lume în care te afli cufundat de atâtea zeci de ani! Mergi înainte! Însă, ascultă-Mi glasul, de îndată ce îți vorbesc!”  

 

„Dar cum să știu când Tu, Doamne, îmi adresezi ale Tale minunate cuvinte? Cum?”  

 

„De fiecare dată când te vei opri ca să asculți trăirea impresiilor ce se formează în adâncul ființei tale, după o vreme, vei distinge cu claritate emoția vorbirii Mele!”  

 

„Dar am atât de multe lucruri de făcut! Lumea nu-mi dă voie să mă opresc și să aștept! Toți aleargă în toate direcțiile posibile! Cum să stau? Voi pierde ocaziile vieții!”  

 

„Aceasta este alergarea fără rost a lumii, acea cale deosebit de largă pe care oamenii se duc și vin, într-un iureș nesfârșit. Dar tu nu-ți irosi timpul ce ți-a fost dat pentru a ajunge la Elixirul vieții, întineririi și nemuririi!”  

 

„Și ce se va întâmpla când voi asculta glasul impresiilor felurite cum se decantează pentru a rămâne doar vorbirea Ta?”  

 

„În acele clipe miraculoase vei primi o îndrumare specială asupra drumului pe care trebuie să mergi, al acelui fragment de destin luminos ce te așteaptă pentru a-l urma, încât trăirea fundamentală a fericirii să prindă un deplin contur în tine!”  

 

Și deodată observi cum reverberația emoției primordiale vibrează acum în trupul tău prin reflexii multiple până la o deplină contopire cu Glasul Celui care-ți vorbește din adâncurile veșniciei pentru a genera Cuvântul ce transmite prețiosul Elixir al Nemuririi. Este o experiență pe care o trăiești acum în Templul sfânt al repausului și așteptării, o manifestare puternică și evidentă a Prezenței Celui Primordial, ce se propagă tăcut în profunzimea ființei tale. Dar normal, acum te întorci acolo unde te găsești, dar nu uita să revii, de fiecare dată când ai ocazia, pentru a experimenta ce înseamnă să asculți emoția neprihănită a desăvârșirii!  

 

„Ține minte aceste lucruri și practică-le!  

 

Dragul meu prieten și frate,  

 

în Hristos și în umanitate!  

 

Pace ție! Da, pace ție!”