Este imposibil să te gândești la China și să nu îți vină în minte numele lui Confucius, de fapt Kongzi, unul dintre cei mai mari învățați ai Extremului Orient. El a trăit între anii 551 și 479 î.Hr. și a oferit o viziune unică asupra guvernării și căii pe care trebuie omul să o urmeze pentru a fi în armonie cu legile cerului. Înțelesul profund al spiritualității chineze își are într-o mare măsură originea în ceea ce a lăsat peste veacuri prin scriere și tradiție marele maestru Kongzi. 

Dintre multiplele documente rămase din acea perioadă se disting într-un sens deosebit așa numitele Analecte, de fapt „Lunyu” în chineză, care înseamnă „Învățături secrete”, prin intermediul cărora avem ocazia să privim asupra unor cugetări care au modelat evoluția Chinei de-a lungul veacurilor. În esență, Confucius avea convingerea că Epoca de Aur a umanității fusese atinsă în timpul dinastiei Zhou (1045 – 771 î.Hr.), cu 500 de ani înaintea sa. 

Conducătorii acestei dinastii ajunseseră la o relație specială cu Cerul, în chineză „Tian”, prin intermediul unei ascultări sincere și corespunzătoare a unui set de practici și obiceiuri, denumite în mod colectiv ritualuri, sau „Li”. Domeniul de acțiune al acestor ritualuri era foarte vast mergând de la conducerea marilor chestiuni de stat până la cele mai mici detalii privind viața personală a fiecărui om. Ca urmare a unei depline ascultări atât în lucrurile mari, cât și în cele obișnuite, dinastia Zhou a fost răsplătită prin primirea mandatului, sau Ming, de a guverna China, acest lucru fiind manifestat prin intermediul unei puteri charismatice numită Virtute, sau „De”. 

La data când trăia Confucius aceste lucruri țineau deja de domeniul trecutului, China fiind fărâmițată administrativ între diferiți conducători locali, lipsiți de moralitate și responsabilitate, iar oamenii de rând erau influențați de atitudinea lor coruptă. Cu toate acestea, Confucius credea că Epoca de Aur va putea reveni, fiindcă scrierile clasice ale perioadei Zhou erau încă păstrate de un grup restrâns de cărturari, numiți „Ru”. De aceea, el a hotărât să își dedice întreaga viață transmiterii acestei moșteniri spirituale către contemporani prin învățătură și exemplu, având speranța că într-o zi lumea decăzută în care trăia se va întoarce la adevărata Cale, sau „Dao”. 

Prin urmarea Căii, omul putea ajunge să dobândească în mod intuitiv capacitatea de a păstra ritualurile sacre atingând statutul de Maestru, sau „Junzi”, posedând virtutea supremă a Adevăratei Umanități, sau „Ren”. O astfel de persoană ajungea să stăpânească pe deplin Calea, aceasta devenind una cu propria natură atingând starea de perfecțiune spirituală numită „Wu-Wei”, sau de acțiune fără efort, o stare de armonie spontană între înclinațiile individuale și Calea cea sfântă a Cerului. 

Prin intermediul Virtuții, o astfel de persoană va intra într-o deplină armonie cu Cerul, putând să conducă în mod spontan și fără efort întreaga lume. Fără a fi nevoie de armate, legi instituționalizate și decrete, întreaga lume va fi unită de acest conducător, care va poseda Virtutea și va aduce pe oameni în armonie cu cerul într-un mod similar corpurilor cerești ce sunt atașate astrului cel mai puternic. 

Astfel, după ce am sistematizat toate aceste afirmații, am fost surprins într-un mod plăcut de paralele cronologice ce se pot realiza cu mărturiile din Biblie cu privire la istoria dinastiei regale a lui Israel și Iuda, precum și cu învățăturile spirituale oferite prin intermediul Legii lui Moise. Astfel, dinastia Zhou a fost contemporană cu David (1040 – 970 î.Hr.), care a fost desemnat de Dumnezeu să guverneze peste Israel în baza Legii date lui Moise cu peste trei secole înainte. De asemenea, Legea lui Moise era o expresie a voinței lui Dumnezeu realizată prin respectarea de națiunea aleasă a ritualurilor sfinte prescrise în aceasta. Mandatul divin funcționa doar în baza respectării în literă și spirit a acestor rânduieli, ca efect, David și descendenții săi primind o carismă care le permitea să guverneze peste Israel fără a folosi puterea armată. 

La fel ca în cazul Chinei, urmașii lui David s-au depărtat de la Calea lui Dumnezeu suferind consecințele neascultării și regalitatea s-a fărâmițat conducând la decădere și corupție generalizată. Din fericire, un grup de profeți și cărturari au salvat Scrierile Sfinte, oferind ocazia unei renașteri a națiunii alese prin ascultarea de Calea adevărată. În acest moment, merită să ne aducem aminte că primii creștini își spuneau că aparțin Căii lui Dumnezeu, fapt care îmbogățește mult înțelesul acestui termen. 

Prin intermediul ascultării de Legea lui Dumnezeu, omul intră în armonie cu Cerul, atinge starea de sfințenie, primește adevărata umanitate prin renaștere și devine capabil să îi conducă pe ceilalți la Dumnezeu și să guverneze peste semeni. O astfel de putere se manifestă printr-o atracție irezistibilă a maselor față de el, fapt care îi permite să conducă doar prin Cuvânt, fără a folosi forța armată, fapt ce decurge din virtutea morală a unei astfel de persoane. Într-un mod deplin, acest lucru a fost realizat de Mesia, care a întrupat toate aceste caracteristici, fiind capabil și reușind să unifice la final întreaga lume sub o conducere unitară în armonie cu Dumnezeu și Legea sfântă eternă. 

Privind dincolo de veacuri, câtă vreme există Biblia, Epoca de Aur a umanității poate reveni, iar acest lucru devine posibil în măsura în care oamenii se vor întoarce la respectarea Scripturilor Sfinte, fapt care ne va aduce în armonie cu Cerul și ne va permite să trăim sub conducerea deplină a lui Dumnezeu. Recunoașteți mesajul Bibliei prin intermediul a ceea ce ne-a lăsat Confucius prin scrierile Sale?