Mantia timpului ne înfășoară pe nesimțite cu faldurile ei pe măsură ce clipele trec unele după altele într-un șir nesfârșit. O lucrare măiastră se cizelează pe suprafața nevăzută a sufletului prinzând contur în priviri, gesturi și trăsăturile feței. Uneori rezultatul este magnific, alteori mediocru, depinzând de calitatea experiențelor prin care ne este dat să trecem pe cărarea finită a vieții. Cu toate acestea, timpul poate zămisli forme pline de stil în ființa noastră lăuntrică, pentru ca ulterior, acest lucru să se observe prin tot ceea ce exprimăm prin intermediul gândurilor, cuvintelor, gesturilor și acțiunilor. Frumusețea autentică se naște și se dezvoltă din interior, revărsându-se ulterior printr-o cascadă de sentimente ce se manifestă spontan în relație cu toți oamenii și cu tot ce există.  

 

Natura, universul și societatea au parte de o continuă prefacere, ce nu se oprește vreodată sub mâna marelui maestru numit Timp, care niciodată nu se dă bătut și mereu este nemulțumit de tot ceea ce a realizat până în clipa de față. Nu este de mirare cu câtă ușurință el aruncă astăzi la coș creațiile de ieri, pentru ca mereu să o ia de la capăt într-un joc aparent nesfârșit. Dar lucrurile sunt doar aparente în această privință, fiindcă există creații pe care le iubește și pe care le aduce la perfecțiune cu o răbdare care întrece orice imaginație. Ce poate fi mai frumos decât un apus de soare? Sau adierea brizei marine în răcoarea serii pe țărmul mării, cine o poate întrece? Sau foșnetul frunzelor în bătaia vântului pe culmea aspră a unui munte, cine o poate reproduce pe deplin?  

 

Există creații care se apropie de ceea ce numim noi perfecțiune în lumea naturală din jurul nostru, însă nu avem răgaz să le acordăm atenție. Sunt multe flori de o frumusețe ieșită din comun pe lângă drumul pe care tocmai trecem, dar noi privind dincolo de volan sau afundați în problemele de zi cu zi, uităm să le mai privim, să le mai admirăm și să le mai acordăm o minimă atenție. Sunt atât de multe fațete ale realității care se cer explorate și de care depinde fericirea noastră, dar pe care le ignorăm, sau le călcăm în picioare, din neatenție sau neglijență.  

 

Zâmbetul pe care suntem datori să ni-l acordăm unii altora lipsește, deși are în el esența perfecțiunii. Gestul de încurajare, cuvântul care motivează și mâna care sprijină sunt cu totul absente în climatul unei competiții devastatoare și în lăcomia susținerii unui standard de viață ce ne ucide în cele din urmă. Timpul este irosit, ocaziile providențiale sunt date uitării iar viața trece într-o atmosferă anostă, ca în cele din urmă, să se curme brusc sub impactul viguros al unei realități ignorate, dar care nu mai tolerează neștiința noastră.  

 

Cu toate acestea, lucrarea timpului se gravează în fiecare clipă pe suprafața, uneori netedă, alteori aspră, a sufletului, așa cum cu migală, se cizelează chipul unei femei pe o piatră semiprețioasă pentru a zămisli o camee de mare preț. Uneori modelul reușește, iar atributele frumuseții încununează un efort de o viață, strălucind prin stil, armonie și bun gust. Atunci gravura realizată prin intermediul minții și trupului prinde contur spre bucuria maestrului care nu se dă bătut până când nu își finalizează opera.  

 

Prin excelență, primăvara are impactul modelator cel mai puternic, fiindcă materialul este încă proaspăt, crud, iar mugurii abia au apărut. Cât timp elasticitatea este încă prezentă, modelarea se realizează cu ușurință iar rezultatul devine magnific. Ulterior vara va întări formele gravate iar toamna îi va oferi acea patină prețioasă a vechimii și durabilității, care va face față asprului test al iernii. Sub mlădierea unduioasă, dar fermă, a trecerii șuvoiului de clipe peste materia vie abia ieșită la lumină, primăvara este primul artist ce își pune amprenta pe lucrarea interioară a sufletului și pe cea exterioară a expresivității chipului nostru.  

 

Însă, dintre atributele cele mai frumoase ce pot fi inscripționate pe cameea vieții noastre, nimic nu se compară cu idealul adevăratei feminități, care prin valorile pe care le poartă, ne transmite simțul echilibrului formelor, armoniei principiilor și universalității exprimării. Prin excelență, latura feminină este tributară noțiunii de estetic, de frumos, care se suprapune utilității până la estomparea acestui ultim detaliu. Aceste aspecte dau bătaie de cap bărbaților, prea grăbiți să treacă la acțiune, dar ignorând șoaptele frunzelor și mirosurile parfumate ale florilor la început de primăvară. Însă cameea se realizează în timp, pe măsură ce i se oferă ocazia de a modela ființa noastră lăuntrică.  

 

Uneori ea ajunge la stadiul final, rezultatul fiind admirat cu încântare de posesor și de cel care știe să aprecieze adevărata calitate umană. Alteori ea rămâne la nivel de schiță, cu un chip gravat superficial, detaliile fiind puține la număr, ca o mărturie a unei lucrări abandonate și compromise din cauza proprietarului. Este straniu să observi o femeie ce se îndepărtează de feminitate și evoluează către materialism, prost gust și grobianism ori să auzi cuvinte de ocară pornind de pe buze care ar fi trebuit să exprime sensibilitate și iubire, dar în schimb, varsă expresii de ură amestecată cu mânie, fiind total absente cuvintele de îmbărbătare și compasiune.  

 

Dacă există o șansă ca umanitatea să învețe lecția practică a iubirii, atunci aceasta este tocmai cea oferită prin menținerea idealului de feminitate, adică de rezistență robustă a laturii estetice în fața asaltului dur al bădărăniei unite cu materialismul deșănțat al vremurilor de față. Și de aceea, venirea primăverii ne amintește mereu de cameea plină de frumusețe ce se zămislește în interiorul nostru, având obligatoriu gravat chipul de femeie al iubirii. Prin urmare, aducerea aminte a idealului renașterii frumuseții, merită să fie consemnată prin cuvintele pline de candoare pe care ar trebui să le ni adresăm unii altora și prin aprecierea celor care ne sunt prietene, soții, mame sau colege, indiferent de rolul lor, tocmai pentru ca imaginea perfecțiunii sub formă de camee să ajungă la final.  

 

Așadar, am cele mai alese gânduri pentru toate persoanele de sex feminin, cu dorința sinceră ca aceste puține cuvinte pe care le-am așternut în scris să le aducă bucurie, motivație și speranță. Nu este simplu să treci prin încercările vieții, însă de fiecare dată este util să ne aducem aminte că o camee se zămislește în mintea și trupul fiecăruia dintre noi, iar chipul ei, obligatoriu, va purta atributele feminității, care în ciuda aparentei fragilități, ascunde puterea irezistibilă a iubirii.