Sunt multe cuvinte ce pot fi spuse în ocaziile ce trec de-a lungul anului lăsând în urmă deopotrivă bucurie și nostalgie, dar acum gândurile mi se îndreaptă către imaginea răsfrânte în feminitate prin chipul persoanei dragi, sub formă de iubită, soție, soră, mamă, prietenă, rudă sau prietenă. Nu dau uitării nici pe acele femei singure, abandonate de societate sau familie, care nu au parte de atenția semenilor. Prin urmare, față de toate aceste persoane dragi, îmi îndrept cugetarea cu dorința de a aduce lumină, bucurie, speranță și un strop de sensibilitate, de care au atât de mare nevoie. 

De fapt, de când am început să scriu și să îmi împărtășesc impresiile sub formă de articole pe diferite teme, am avut mereu intenția de a descătușa exprimarea îngrijită, cultivarea frumosului și aprecierea cotidianului, trăsături prin excelență feminine, după cum mi-am dat seama ulterior. Bărbat fiind și crescut în medii masculine în cea mai mare parte a vieții, am realizat după o anumită vârstă, lipsa interioară a acestor trăsături ce îmbogățesc viața, așa cum florile multicolore reușesc să umple o grădină îngrijită cu măiestrie. 

Nu știu în ce măsură am reușit acest lucru, însă, de fiecare dată când am alcătuit un material, indiferent de forma lui, am avut în vedere aceste valori pe care am deprins să le învăț de la personajele feminine care au trecut sau fac parte din viața mea. Din acest punct de vedere, gândirea masculină axată pe utilitate strictă și performanță maximă reprezintă un impediment major în înțelegerea complexității vieții. 

Într-o societate axată pe câștig și profit, mai precis, pe competiție și abandon al celor slabi, feminitatea, sub forma gingășiei, sensibilității, frumuseții și compasiunii, reprezintă cea mai mare nevoie, iar acest lucru, ca bărbați, nu putem să îl învățăm decât de la cele care ne sunt prietene, iubite sau mame. Și de aceea, recomand să recunoaștem în fiecare semen de sex feminin de lângă noi, o persoană de valoare, ce merită prețuirea și aprecierea noastră printr-o atitudine de respect, iubire și tandrețe. 

Evaluând reacțiile de la cititori la diferitele articole publicate, am constatat aceeași constantă prezență a auditoriului feminin prin intermediul mesajelor de încurajare, observațiilor pertinente și aprecierilor de valoare. În cazul în care cititorii ar fi fost numai de sex masculin, nu aș fi știut niciodată unde mă aflu în privința nivelului de audiență și nici nu aș fi putut ajusta cu claritate profilul meu de publicare, adică aș fi avansat într-un necunoscut lipsit de o reacție clară, demotivant și lipsit de perspectivă. 

Nu în ultimul rând, am constatat faptul că partea cea mai activă a colectivelor de autori continuă să fie reprezentată de prezența creativității feminine, care prin articole pline de sensibilitate și valoare aduc frumusețe și farmec neîncetat. Prin urmare, am motive multiple de bucurie și de caldă apreciere a femeilor care scriu și citesc articole în cadrul publicațiilor de cultură din spațiul românesc. 

Este adevărat că „iarna” tranziției societății noastre nu a trecut încă, dar totuși, o schimbare poate prinde contur oricând în sufletele noastre, prin intermediul unei atitudini pozitive și pline de speranță, ce va străpunge norul temerii și gândirii negative ce ne înconjoară. Redobândirea umanității este lucrul cel mai important pentru noi, deopotrivă ca români și ființe umane, iar trăsăturile feminității ne vin în ajutor prin exprimarea iubirii, blândeții și compasiunii. 

Prea mult timp falsa masculinitate s-a manifestat în societate, transformând lumea într-un crud câmp de bătălie și dezumanizând noțiunea de semen prin transformarea lui într-un obiect de consum, de care te servești și după aceea îl arunci la coș. Consecințele rele ale unei astfel de atitudini nu vor putea fi niciodată măsurate pe deplin. De aceea, să ne imaginăm că realitatea se schimbă, de îndată ce vom înțelege semnificația deplină a acestui concept. 

Nu în ultimul rând, gândul meu se îndreaptă către acele femei exploatate, nedreptățite și abuzate de bărbați sau de familie, purtând poveri care întrec forța lor fizică și psihică, strivindu-le în cele din urmă și forțând o moarte prematură. Nu voi uita nici pe femeile agresate și abuzate sexual sau emoțional, nici pe cele care trec prin suferința chinurilor avorturilor și sarcinilor nedorite, abandonate de îndată ce nu mai prezintă interes, devenite dintr-odată o povară de nedorit, și nici pe acele femei care poartă urmele traumatismelor provocate de cei care se cred „bărbați”. 

De-a lungul vieții am observat urmele acestor agresiuni, de multe ori ascunse în spatele vieții de familie, sau mai grav, al religiei, fapt ce m-a determinat să reconsider evaluarea acestor instituții prin intermediul prezenței sau absenței umanității, care se concretizează în final prin cultivarea sau reprimarea respectului de semeni. Pentru toate aceste persoane îndurerate am o deplină înțelegere și compasiune. 

În final, tuturor femeilor din această lume și din spațiul românesc, le doresc să rămână atașate de valorile eterne ale feminității, așa cum au fost ele definite de Marele Autor, să nu abandoneze speranța, încrederea, frumusețea și lumina din privire, indiferent cât de mult sau de puțin va fi apreciat acest lucru de cei din jur. A fi femeie este o vocație sfântă ce trebuie să fie trăită, ca experiență, până la capăt. Doar așa, noțiunea de om va avea un sens deplin și numai astfel, ființa umană va ajunge la transformarea plenară necesară pentru a face marele salt în eternitate, dincolo de realitatea prezentă. Aceasta înseamnă, în cele din urmă, să devii om adevărat, deopotrivă pentru clipa de față și veșnicie.