Nu doresc să trec indiferent pe cărarea vieții. Nici nu vreau să duc cu mine povara amintirilor neplăcute, ce m-au lovit puternic, până la limita rezistenței, de-a lungul timpului. Sunt nenumărate impresiile pozitive și luminoase pe care le întâlnesc mereu; de aceea, am convingerea că experiențele prin care trec pot avea un caracter ascendent, după cum plantele se înalță cu dorința de a se apropia mai mult de cer. Privind întinsul câmpiilor, ce înverzesc în prag de primăvară, nu pot decât să mă împărtășesc de această bucurie a renașterii, ce se revarsă peste chipul naturii în fiecare an. 

Primăvara reprezintă prin excelență un anotimp al învierii trăirilor ascunse, după trecerea perioadei aprige a iernii, o refacere și o rememorare a etapelor prin care am trecut de-a lungul existenței terestre. În aceste trei luni de înnobilare a naturii cu noi forme de viață, latura estetică își pune accentul cu prisosință înainte de venirea căldurii toropitoare a verii. Și nu întâmplător, idealurile renașterii și frumuseții se unesc în conturarea laturii sensibile a noțiunii de om, ce se exprimă prin ceea ce este adevărata sensibilitate. 

Trăind într-un mediu dur și lipsit de compasiune în prima parte a vieții, elev fiind în diferite instituții de învățământ, mi-a fost dificil să înțeleg ulterior dimensiunea afectiv-emoțională în exprimarea bucuriei lăuntrice și transformării într-o ființa umană fericită. Ulterior, am fost profund afectat de tot ce am trăit în perioada dramatică de bulversare a societății românești de după decembrie 1989, în care principiile lipsite de suflet ale capitalismului au desăvârșit brutalitatea deceniilor comuniste. Astfel, am fost martor la reușita inoculării periculoasei dorințe de câștig, omul devenind o marfă ce se vinde sau cumpăra în funcție de cerere și ofertă. 

Am remarcat cum sub impactul consumismului, promovat la loc de frunte de inițiatorii noii ordini, societatea s-a contorsionat dramatic, banul luând primul loc și sentimentele devenind un balast, ce te dezavantajează pe piața muncii și în relațiile cu ceilalți. Nu este de mirare, noțiunea de frumos și-a schimbat înțelesul devenind sinonimă cu cea de monden. Iubirea a devenit o marfă de schimb, cu durată finită, cel mai adesea confundată cu o sexualitatea cea mai primitivă cu putință. 

Dar într-o lume în care oamenii au devenit obiecte de consum în industria a prostituției și sexului, când hărțuirea sexului opus a ajuns un sport favorit, adevărata umanitate continuă să strălucească prin idealul purității imaculate, adică al renașterii interioare. Dincolo de păgânismul formelor de exprimare al multor religii prezente sau apuse, sau de reprimarea brutală a sensibilității prin restricții absurde și abuzive, dublată de exploatarea fără milă a multor ființe lipsite de apărare, nutresc convingerea că forța exprimării sentimentelor pozitive nu are cum să apună vreodată. 

Deși prin natura lor sunt efemere, totuși, trăirile luminoase conferă viziune și sens drumului ce trebuie parcurs pe căile întortocheate ale lumii. Chiar și rațiunea, oricât de mult s-ar mândri cu rezultatele ei grandioase, se pleacă în cele din urmă neputincioasă în fața celor mai simple emoții interioare. De aceea, cultivarea sensibilității autentice conduce către idealul purității și renașterii interioare, care ulterior își revarsă exprimarea prin gânduri frumoase, cuvinte alese și acțiuni de înnobilare a umanității. Așa au fost modelați sfinții, artiștii și înțelepții din toate veacurile, indiferent de coordonatele geografice. 

Însă noi umblăm grăbiți pe coridoarele lumii și ne izbim neglijent unii de alții, călcându-ne în picioare fără milă. Nu avem timp să ne uităm pe unde mergem, ci gonim năvalnic spre ținte ce se dovedesc iluzii de îndată ce le atingem. Ne retragem pe fotolii cu telecomanda în mână urmărind programe lipsite de sens până dincolo de miezul nopții în încercarea de a fugi de o realitate ce nu ne convine, ne apasă, ne agită și ne distruge. Sub teroarea temerii că viața este prea scurtă și timpul trece prea repede avem senzația că evadând în spațiul virtual al calculatorului vom oprim clipele efemerei noastre existențe. Cu toate acestea, devenim tot mai însingurați, până când la final, cercul se închide dureros și întrerupe brutal șirul gândurilor ce nu-și mai găseau liniștea. 

Avem impresia că suntem stăpâni peste spațiu și timp, dar realitatea ne contrazice la fiecare pas. Ne credem atotputernici, dar de fapt, suntem mai vulnerabili decât generațiile trecute. Înșelăciunea virtualului se adaugă nenumăratelor surogate oferite de societatea de consum, în care cumpărătorul este stăpânit de lucrul achiziționat. Obsesia posesiei distorsionează țesătura fină a umanului din noi. Și astfel, viața își pierde substanța, noi devenind o ființe egoiste, nefericite și disperate, ce se dezintegrează progresiv, sufletul, dar mai ales corpul, dând mărturie prin ridurile ce se adaugă treptat pe fețele crispate de contorsionarea viciului avuției. 

Dar primăvara are forța de a regenera ființa lăuntrică și de a înlătura prin căldura renașterii interioare sloiurile de gheață ale iernii. Astfel ea știe să ne îmblânzească emoțiile și să ne înalțe gândurile. Anotimpul regenerării ne oferă o pildă explicită asupra posibilităților nesfârșite de revenire pe drumul corect și de învățare a noțiunii de om, acea ființă superioară, care știe să trăiască și să moară cu noblețe, care îți prețuiește semenii și care nu se dă înapoi în fața sacrificiului suprem, respingând mediocritatea, obtuzitatea, brutalitatea și nepăsarea. Indolența generației prezente va afecta negativ societatea în care trăim pentru o lungă perioadă de timp. Refuzul avansării pe scara progresului interior va aduce cu sine o lungă notă de plată, cu valori astronomice puse în dreptul trăsăturilor negative, ce riscă să compromită evoluția ființei umane. 

Nu doresc Apocalipsa. Nu vreau să fiu asemenea Casandrei, care neputincioasă, încerca să dezvăluie apărătorilor Troiei viclenia lui Ulise. Dar aceștia erau prea încrezători în propria înțelepciune pentru a mai asculta de sfaturile unei femei fricoase și lipsite de pricepere în arta războiului. În cele din urmă, ceea ce părea a fi un dar al zeilor s-a dovedit un subterfugiu al adversarului în cucerirea și distrugerea cetății. Istoria riscă să se repete. Avertismentele celor care își dau seama de înșelăciunea clipei prezente nu sunt luate în considerare de meșterii ocupați la refuz cu ridicarea unui nou Turn Babel. Natura lui poate fi diferită. Există turnuri Babel realizate din alte materiale de construcție, dar în final toate își dovedesc fragilitatea în fața intemperiilor naturii. Există turnuri Babel financiare, în care specula și cămătăria generează iluzii distrugătoare pentru națiuni. Există turnuri Babel ale înarmării cu mijloace de luptă sofisticate și distructive. Lista continuă la nesfârșit. La final, rămâne doar o singură întrebare: 

— Care este Turnul Babel din viața ta?