Nu este simplu să scrii despre tine și să întocmești o prezentare care să nu semene cu un CV bun de trimis la firme, dar impersonal în a comunica trăirile lăuntrice și motivația ascunsă a sufletului în dorința de a transmite un mesaj plin de substanță potențialilor cititori. Cu toate acestea, merită să spun câteva cuvinte despre experiența pe care am acumulat-o în ce privește scrisul, mai ales că izvorul gândurilor exprimate sub formă de articole, broșuri sau emisiuni radio / televizate este reprezentat în principal de ceea ce am cunoscut, experimentat și trăit de-a lungul vieții. 

Dar înainte de a expune datele sintetice ale evenimentelor relevante pentru experiența scrisului, aș dori să subliniez motivația pe care o am dincolo de cuvintele pe care le exprim prin scriere și vorbire. În primul rând, cititorul, precum și cel care vizionează programele pe care le alcătuiesc, reprezintă cel mai important personaj din viața mea când încep să rostesc, să exprim, să aștern pe hârtie și să dactilografiez în calculator. Transfigurarea pe care o trăiesc îmi creează o comuniune lăuntrică ce mă determină în alegerea formei de expresie, în utilizarea sau nu a anumitor cuvinte și în accentul pe care îl pun asupra unor idei în detrimentul altora. Acest lucru îmi modelează vorbirea sufletului, fiindcă în cele din urmă, mesajul pe care doresc să îl transmit este unul pozitiv și plin de substanță, care să determine explozie și fuziune în cugetul celui care citește. 

M-am născut în orașul de la poalele Tâmpei, mai precis, în Brașov într-o frumoasă duminică de Florii pe data de 14 aprilie 1968 la ora 5 dimineața după o noapte teribilă pentru cea care mi-a dat viață. De aceea, poate, am iubit la început primăvara ca anotimp și dimineața ca moment al zilei. Însă am descoperit mai târziu farmecul tuturor anotimpurilor, incluzând toamna, cea opusă primăverii, și toate momentele zilei, inclusiv asfințitul, fiindcă întreaga mea ființă iubește viața, mișcarea, explozia sevei pline de substanță, în special la început de aprilie. Ofer aceste detalii fiindcă ele continuă să îmi modeleze existența și modul de exprimare chiar și în prezent, fiind asemenea unui „big-bang” în urma căruia am apărut și care prin forța sa de expansiune mă direcționează în nemărginire și etern. 

Am locuit în mega-cartierul muncitoresc „Steagul Roșu”, am trăit în mijlocul „clasei muncitoare” și am învățat la școli obișnuite, de cartier. Am deprins astfel de timpuriu lecția utilă a perseverenței celui care caută să studieze, să învețe și să aprofundeze. Am avut colegi, învățători și profesori de care îmi amintesc cu mult drag și de la care am învățat lecții de viață ce m-au ajutat ulterior. Percepând cunoașterea la nivel universal, în decursul timpului am extins studiul materiilor de învățământ cu ceea ce lecturam în particular. Și astfel, de la început m-au atras „cartea” și scrisul. În prima îmi găseam inspirația și în al doilea exploram profund realitatea lumii. 

De când eram mic aveam obiceiul de a vorbi cu obiectele din jur, deoarece îmi închipuiam că ele au un suflet ce nu trebuie rănit și nici distrus. Cu siguranță că în altă cultură aș fi devenit un „animist” convins. Dar această dorință de a dialoga cu universul m-a condus către scris. Colindam librăriile de cartier și cele din centrul Brașovului pentru a-mi cumpăra cărți ce depășeau condiția mea de elev de gimnaziu, pe care le studiam ulterior cu toată atenția. Așa s-a născut în mine pasiunea pentru istorie, geografie și știință. Cu o bucurie negrăită, lecturam din monografii scrise de Nicolae Iorga, Alexandru Xenopol și Andrei Oțetea. Bineînțeles, nu înțelegeam totul, dar puterea copilăriei nu constă în a pricepe pe deplin, ci în principal în a memora pentru mai târziu. Și astfel, mi-am format treptat un bagaj de cunoștințe ce aveau să-mi folosească mai târziu. 

Scriam despre evenimentele pe care le trăiam, la început sub forma unor fragmente de jurnal și ulterior ca mini-eseuri. Uneori mă exprimam liber, lăsând ca gândurile mele să își găsească o formă plastică potrivită prin care să se transpună în cuvinte. Prețuiam curajul de a fi tu însuți indiferent de circumstanțe. Înțelegeam că frica de a te privi și accepta așa cum ești, trebuie să fie învinsă la fiecare pas. Iubeam la maximum realitatea în care destinul mă trimisese pe pământ și învățam, prin lectură și scris, să prețuiesc valorile binelui, adevărului și frumosului acolo unde mă găseam. 

Perioada liceului a fost complementară celei de elev de școală generală. Deși eram o fire singuratică, la insistențele tatălui meu, fost ofițer de carieră, instruit în perioada antonesciană, am reușit cu bucurie să intru la colegiul militar „Dimitrie Cantemir”. Am început astfel o experiență pe care a meritat să o cunosc. Cei patru ani petrecuți la Breaza (1982 - 1986) m-au marcat profund învățând să fiu ordonat, curajos și hotărât. Viața în comun, programul orar și disciplina cazonă mi-au format deprinderi utile pentru tot ce a urmat. Am avut cadre militare valoroase, profesori care mi-au rămas ca exemplu de urmat și colegi de care m-am legat printr-o camaraderie ce a rezista trecerii timpului. Fiind o fire foarte sensibilă, regimul militar m-a ajutat să îmi depășesc timiditatea și să-mi descopăr talente de care nu aveam cunoștință. 

În acea perioadă am învățat să îndrăgesc matematica, fizica și psihologia. Deseori, studiam în avans materiile de curs pentru a percepe în ansamblu fenomenele descrise prin acestea. Citeam multe cărți extrașcolare și îmi scriam impresiile despre lume și viață. În vacanțe mă exprimam liber prin alcătuirea unor jurnale de impresii și mini articole pe care visam să le public într-o anumită zi. Așa am învățat arta „extinderii gândurilor prin intermediul cuvintelor”, al transpunerii mesajului prin semne și transformarea exprimării prin simboluri. Simțeam deja atracția literaturii! 

Experiența cea mai utilă din timpul pregătirii mele ca viitor cadru militar a urmat după admiterea la Academia Tehnică Militară din București. Timp de nouă luni am executat stagiul militar cu termen redus. Astfel, am cunoscut ca infanterist, ce înseamnă să îți învingi limitele. Cred că a fost cea mai interesantă provocare prin care am trecut în acea perioadă. Viața din unitățile militare te învăța să fii stăpân pe tine indiferent de împrejurare și să te sprijini mereu pe colegii tăi în depășirea obstacolelor. Impresiile culese m-au determinat să aprofundez scrisul și studiul pentru a surprinde mai bine paleta minunată de trăiri inspirate de onoarea și demnitatea pe care le implică statutul de militar. 

Deși eram integrați într-un program orar foarte strict, uneori aveam totuși timp să studiez cărți de matematică, limbi străine, psihologie și filozofie pe care le cumpăram de la librăria unității sau din oraș. De asemenea, aveam mereu cu mine un caiet în care îmi notam impresiile. După ce scriam, stilizam și dădeam o formă de poveste, care treptat dobândea o valoare literară de care deveneam tot mai mult conștient. Observam acest parcurs interesant al exprimării, scrierii și transpunerii în propria conștiință a experienței vieții. 

La Academia Tehnică Militară lucrurile au evoluat ascendent. Eram un elev de elită și îmi plăceau foarte mult materiile de învățământ. Am avut profesori universitari care mi-au devenit exemplu. Chiar și acum țin minte multe dintre cursurile pe care le-am urmat. În acea perioadă am învățat să dezvolt tehnica scrierii de eseuri pe teme filozofice și religioase, precum și arta de a vorbi. Aveam un jurnal consistent în care am consemnat încercările mele de natură literară. Tot atunci am început să fiu atras de latura spirituală a realității. Prima lectură completă a Bibliei m-a transformat interior. Din acel moment, totul s-a schimbat. Am simțit că destinul își schimba vizibil cursul. Această evoluție interioară m-a determinat ca după decembrie 1989 să părăsesc cariera militară și să îmi finalizez studiile la Universitatea Politehnică București. Însă mereu am purtat o amintire plăcută tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în lumea armatei indiferent de calitatea lor: profesori, ofițeri sau colegi. Cumva, mă simt în continuare militar și am o bucurie nespusă când mă reîntâlnesc cu persoane din acea perioadă a vieții mele. Armata reprezintă o școală utilă pe cărarea vieții. 

După absolvirea facultății de electronică și telecomunicații în anul 1992, am avut ocazia de fi angajat la un institut de cercetare și timp de 8 ani să avansez în direcția cercetării științifice. În paralel, am continuat să studiez intens lucrări de literatură și teologie. În plus, am avut ocazia de a publica mai multe articole în care analizam impactul introducerii diferitelor tehnologii moderne de comunicații, în special al telefoniei mobile și Internetului. Am constatat în scurt timp că partea care mă atrăgea în expunerile pe care le făceam nu era cea tehnică, pe care mai totdeauna o puneam „în fundal”, ci componenta umană, de comunicare și de transmitere a viziunii sau gândirii către potențialul cititor. 

Cu titlu de exemplu, începeam să scriu un articol pur tehnic și după câteva rânduri vorbeam despre impactul asupra utilizatorului, încercam să intru în dialog cu cititorul și analizam canalul de comunicare creat prin intermediul a ceea ce exprimam. Un astfel de articol a fost „Creștinismul și Societatea Informațională”, care s-a bucurat de o bună audiență în cursul anului 1996. În plus, de îndată ce a apărut Internetul, am avut șansa să descarc materiale și cărți de a căror existență nu știam. În special, am fost atras de literatura motivațională fiindcă îmbina elemente componente din cadrul psihologiei, teologiei și filozofiei. 

După anul 2000 am decis să părăsesc lumea cercetării și am început să lucrez ca inginer de telecomunicații la un alt loc de muncă, unde am învățat să integrez cunoștințele tehnice alături de cele umane. Această nouă experiență mi-a permis alcătuirea mai multor broșuri din articole deja scrise având titluri în genul: „Vindecare prin Cuvânt”, „Experiența miraculoasă a încrederii”, „Putere pentru ziua de azi” și „Pași prin credință”. În paralel, am avut ocazia de a realiza emisiuni radiofonice în care am transpus ceea ce scriam. Astfel, cuvântul destinat lecturii a fost îmbrăcat în exprimarea prin vorbire. În plus, am susținut prelegeri publice pe teme motivaționale, dintre care unele au fost înregistrate și distribuite pe Internet. Ocazional, am participat la emisiuni de televiziune dedicate impactului tehnologiilor moderne de comunicare asupra societății contemporane. 

Și treptat, am învățat că merită să îți faci planuri pentru viitor, fiindcă întotdeauna realitatea, în veșnica ei schimbare, te va ajuta să dezvolți armonios tot ce ți-ai propus în armonie cu minunatele ei legi. Am continuat scrierea de articole și eseuri pe teme jurnalistice și literare, iar ulterior am alcătuit mai multe cărți care să le cuprindă. În plus, am experimentat realizarea de articole ce exprimau confluența diferitelor curente spirituale majore din istoria lumii și conexiunea ce există între acestea. Astfel, am explorat „tărâmul” corespondențelor dintre creștinism și alte curente majore în genul taoismului și budismului. 

Și totuși, de ce mă interesează toate acestea? De ce să investești timp și efort pentru ceva ce nu îți aduce remunerație financiară? Răspunsul pe care îl dau decurge din faptul că am înțeles valoarea fundamentală a creativității într-o lume plină de simboluri, cum este cea în care trăim. Disting astfel ca primordiale următoarele atitudini: bucuria de a trăi, perseverența de a învinge dificultățile și hotărârea de a nu abandona niciodată lupta vieții. Mai departe, iubesc libertatea de a exprima ceea ce gândești și curajul de a nu-ți fie teamă de obstacole. Și nu în ultimul rând, doresc să cultiv acceptarea și promovarea diversității de viziune asupra existenței, vieții și sensului pentru care ne aflăm pe pământ. 

Și este posibil, ca fragmentele experienței mele să se integreze treptat în memoria infinită a universului sub forma gândurilor, pe care nu le-am lăsat să treacă fără a fi consemnate, filelor de jurnal nepublicate încă, dar ale căror idei au răsărit cu putere ulterior, și sentimentelor, prin care am lăsat să se transpună finitul în nemărginire, pentru a mă asemăna astfel cu un râu ce izvorăște dintre munți, curge printre dealuri, străbate câmpia și în cele din urmă se revarsă cuprinzător în ocean.