În urmă cu mai mulți ani am avut prilejul să cumpăr o carte ce expunea concis principiile de bază ale „Căii Războinicului Anonim”. Cu interes am parcurs fiecare pagină, citind cu atenție regulile specifice mai multor școli de instruire în această filozofie de viață, cu rădăcini seculare în Japonia. Surprinzător, indicațiile se derulau succint, în secvență logică și pe înțeles, dar aprofundarea lor presupunea o experiență continuă, mereu rafinată în contact cu realitățile vieții. Spre deosebire de „Codul Samurailor afiliați unui Clan”, aceste învățături promovează libertatea de acțiune a războinicului angajat plenar în lupta împotriva răului. Acești luptători anonimi, adevărați cavaleri rătăcitori, aduceau pacea și armonia într-o țară dominată de luptele nesfârșite dintre nobili, amenințată continuu de dezordine și plină de tâlhari, care făceau imposibilă prosperitatea omului obișnuit. Tema luptătorului anonim apare în multe filme de renume realizate în Japonia și reprezintă un ideal care trebuie să rămână mereu înaintea noastră. O caracteristică principală a acestor războinici era faptul că nu se știa exact de unde veneau, pentru a rezolva o situație dificilă apărută între oameni, și cum dispăreau fără urmă după soluționarea acesteia. Ei nu acceptau nici recunoașteri ale meritelor personale, nici onoruri și nici răsplată. De îndată ce își făceau datoria restabilirii dreptății, ei plecau mai departe pentru rezolvarea altor situații de genul acesta. Spiritul libertății depline îi făcea imposibil de încorporat în vreun clan, atrăgând repede invidia și respingerea din partea celorlalți samurai.
Uneori, ei eliberau pe țărani de jefuitori și tâlhari, fără să aștepte nimic în schimb. Alteori, ei acționau în spiritul dreptății împotriva abuzurilor comise de nobili și de samuraii de clan. Calitățile excepționale de luptători pe care le aveau, îi făceau capabili să învingă adversari numeroși, bine echipați și instruiți în școlile oficiale de samurai ai marilor clanuri. Nerecunoscând altă autoritate, decât cea a dreptății, și adânc mișcați de suferințele oamenilor, ei restabileau adevărata balanță a lucrurilor, după care plecau către alte provocări similare. Fără să dețină familie și neavând vreo casă a lor, ei se puneau cu totul în slujba dreptății, fără să aștepte onoruri și chiar, fără să aibă în minte vreo răsplată într-o viață viitoare. Acționând din principiu și fără să pretindă merite, ei întruchipau pe deplin principiile gândirii „Zen”, așa cum au fost ele definite la început, acestea fiind radical diferite de răstălmăcirea adusă ulterior de imixtiunea politicului în religiile oficiale ale țării.
Instruirea o făceau sub conducerea unor maeștri, la rândul lor anonimi, în mijlocul naturii, departe de zgomotul civilizației. Unii dintre ei proveneau dintre samuraii de clan, nemulțumiți de abuzurile nobililor și dornici să contracareze influența lor nefastă. Dar alții, mulți la număr, veneau dintre oamenii de rând, țărani și pescari fără descendență nobilă, dar care, printr-o riguroasă, dar și secretă, pregătire, ajungeau să îi întreacă în măiestrie pe războinicii de clan. De fapt, nimeni nu putea citi adevărata identitate a acestor luptători anonimi. Ei nu erau rași în cap, ca samuraii de clan, și nici nu purtau la vedere arme, care să le trădeze calitățile ascunse. Păreau oameni obișnuiți, însă, în realitate, erau niște războinici redutabili. Aceste trăsături formidabile ale acestor persoane ne conduc la o paralelă interesantă cu haiducii justițiari din istoria altor popoare.
Diferită de codurile cavalerilor medievali din Europa, această „Cale a Războinicului Anonim” mi-a oferit prilejul adâncirii unei viziuni inedite prin accentul pus pe experiența clipă de clipă în care se dezvoltă adevăratul luptător. În mod neașteptat, adevărata sală de antrenament era constituită din întreaga experiență a vieții, cu neașteptatele și sinuoasele ei transformări. În plus, am remarcat accentul pus pe interiorizarea luptei, ca fiind o cale de explorare a universului, prin evoluția conștiinței către noi trepte de realizare spirituală.
De aceea, am preluat șapte principii de bază și am încercat, în rândurile care urmează, să le ofer o scurtă expunere în contextul european. Pe scurt, acestea sunt: acțiunea dreaptă, curajul, bunăvoința, amabilitatea, corectitudinea, demnitatea și loialitatea. Această listă nu este completă, dar ea exprimă acele elemente fundamentale pentru ce înseamnă să fii un adevărat războinic.
Acțiunea dreaptă: Niciodată nu trebuie să cauți cearta, controversa și lupta. Nici nu este recomandat să bravezi și să cauți să te impui în fața altora, prin puterea și aptitudinile tale. Un războinic se află întotdeauna în slujba unei cauze drepte și intervine ca apărător al respectării dreptății. Într-un alt text de referință se spune că un luptător niciodată nu trebuie să atace primul, ci el trebuie să aștepte prima mișcare a celui ce intenționează să îi fie adversar. Acest principiu exclude cruzimea și actele de agresiune inutilă desfășurate împotriva celor nevinovați.
Curajul: Sacrificiul inutil trebuie evitat, ca de altfel și jertfirea pentru o cauză nedemnă, fiindcă ele nu reprezintă respectarea standardului perfecțiunii morale. Dimpotrivă, dacă merită să trăiești, atunci trebuie să cauți acest lucru cu toată puterea ta. Un luptător nu este un ucigaș dornic de plăceri crude și masochiste. De fapt, el este o persoană nobilă, care iubește viața, fără să se atașeze de ea dincolo de ceea ce este drept pentru sine și ceilalți. Aici se află adevărata sursă a curajului, care nu poate fi înfrânt, fiindcă el se articulează pe o intenție nobilă și lipsită de egoism.
Bunăvoința: Bunătatea, dragostea și afecțiunea pentru ceilalți, similar, simpatia și noblețea sentimentelor, sunt cele mai înalte atribute ale sufletului. Ele conferă consistență interioară pentru toate calitățile unui adevărat luptător. Niciodată el nu se va lăsa călăuzit de ură sau de interese egoiste și nici nu va desconsidera pe altcineva, nici măcar pe adversari. Cel mai mare dușman se află chiar în interiorul sufletului său și de aceea, orice impuls spre violență, care se aseamănă cu un foc pustiitor, trebuie să fie stins prin revărsarea bunătății în toate împrejurările vieții și față de orice om.
Amabilitatea: Acest sentiment nobil nu trebuie să izvorască din dorința de a evita să jignești pe cineva. Mai degrabă, ea reprezintă manifestarea simpatiei față de sentimentele celorlalți. Orice formă de grosolănie trebuie exclusă, indiferent de manifestarea ei. Printr-o rafinare succesivă, actele de amabilitate te vor conduce la o iubire plenară față de semeni și deopotrivă, la compasiune. Acest lucru te va motiva să acționezi corect, indiferent de împrejurare.
Corectitudinea: Această trăsătură trebuie să se manifeste în fiecare clipă a vieții. Ascunderea lucrurilor, denaturarea lor și minciuna dezonorează pe cel care merge pe „Calea Războinicului Anonim”. Cuvântul dat trebuie să fie respectat până la ultimele lui consecințe, deși aceasta poate presupune multe sacrificii din partea ta. Niciodată nu este permis să folosești minciuna și să îți induci în eroare semenii. Un adevărat luptător învață să își subordoneze întreaga voință, încât ea să reflecte pe deplin calea pe care el este decis să meargă până la capăt.
Demnitatea: Această caracteristică presupune o vie conștientizare a valorii personale, indiferent de ce spun cei din jur. Ea dinamizează întreaga viață conferind sens și dinamism dezvoltării interioare, prin perfecționarea luptei duse împotriva întunericului, nedreptății și minciunii. Un om lipsit de demnitate este slab prin excelență și nu se va ridica la adevărata împlinire pe care poate să o aibă de-a lungul vieții. Respingerea demnității se reflectă vizibil prin extinderea trăsăturilor josnice de caracter, care în final, ajung să fie cunoscute de toți.
Loialitatea: Spre deosebire de slugărnicie, loialitatea se referă la concordanța perfectă cu propria conștiință, fapt ce te determină să acționezi ferm și până la capăt, indiferent de afecțiuni și consecințe. Un luptător nu va acționa din frică față de alții și din spirit de constrângere, ci din convingerea că este dreaptă calea pe care merge și justă în raport cu standardele adevărului. Fără a fi mituit de răsplată și împins de frică, un luptător merge înainte, acceptând prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a deveni un adevărat războinic în lupta cu dușmanii interiori și exteriori ai dreptății.
Acestea au fost doar câteva principii expuse sumar asupra unei filozofii de viață ce pune în umbră spiritul meschin al vremurilor pe care le trăim caracterizate de compromis, ipocrizie, minciună și lașitate. Deși aceste nobile principiile au fost încălcate în Japonia de cei către marile clanuri de samurai, care nu urmăreau decât urcarea pe scara dominației politice, fapt care ulterior a provocat războaie mondiale, totuși, adevărații luptători anonimi din Țara Soarelui Răsare nu au dispărut vreodată. Fără arme de luptă sau vestimentații bizare desprinse din evul mediu, războinicii anonimi au adus prosperitate și au reclădit țara distrusă de un război pustiitor, cum niciodată nu a mai fost pe pământ. Cu siguranță că și noi, românii, avem nevoie de astfel de luptători anonimi, care să apere acțiunea dreaptă, curajul, bunăvoința, amabilitatea, corectitudinea, demnitatea și loialitatea. Te-ai gândit vreodată că un astfel de războinic ai putea să fii chiar tu?
