Orice privire poate fi o fereastră către cer, o descoperire a unui nou orizont și o dezvăluire a unui detaliu inedit. Orice gest poate reprezenta atingerea frumuseții lumii în care trăim, descătușarea unei trăiri lăuntrice profunde sau dezvăluirea unui gând cunoscut doar de noi înșine. Prin orice impresie și prin orice faptă, venim în contact cu un univers prieten sau ostil, apropiat sau distant, și indiferent de conotație, cu o lume de care depindem și care deopotrivă, depinde de fiecare dintre noi. 

Nu există indiferență în relația dintre ființa umană și realitatea exterioară, această legătură fiind sursa unei game nesfârșite de emoții, ce dau culoare fiecărei experiențe, conturând, exagerând sau diminuând impactul acesteia asupra lumii noastre interioare. De aici decurg reacții diferite în funcție de context, chiar și în cazul aceleiași persoane la momente diferite pe axa timpului. 

Aparent, natura nu posedă sentimente, ci are doar reguli, unele mai lejere, altele mai stricte, care în funcție de respectarea sau nerespectarea lor, generează consecințe de care, fie că dorim sau nu, trebuie să ținem cont. Nu te poți juca iresponsabil, fiindcă mai devreme sau mai târziu vei constata că „vei culege ceea ce ai semănat”. Prin urmare, cunoașterea autentică te ajută să ai cunoștință de legile ce guvernează tot ce există în această lume. 

Însă ființa umană este caracterizată de trăiri și emoții, care conduc la sentimente și preferințe de lungă durată, ce definesc în cele din urmă totalitatea alegerilor pe care le facem, oricât de raționali am încerca să fim. Oricât de mult ne-am înfrâna, ne-am educa și am încerca să ne convingem cu privire la justețea urmării unei căi, dacă nu există un acord emoțional, atunci totul se va nărui mai devreme sau mai târziu. 

Este nobilă ideea urmării datoriei indiferent de sentimente, dar a forța lucrurile dincolo de măsura interioară a emoțiilor, conduce mai devreme sau mai târziu la monstruozitate și nefericire. Acest lucru este valabil când ne întemeiem o familie, când ne alegem un loc de muncă sau când căutăm să ne conformăm unei religii. Indiferent de situație, dacă nu există acordul sentimentelor, atunci realizarea acelui lucru va fi șubredă și se va prăbuși după o perioadă de nemulțumire, criză, suferință și agonie. 

Dar cum poate o ființă „sentimentală” să supraviețuiască în mijlocul unei lumi guvernate de „reguli”? Cum este posibil să împăcăm legea cu preferința personală, care de multe ori este posibil să meargă în sens opus? 

Realitatea este că dacă fiecare dintre noi ar face ceea ce îi place, sau ceea ce se simte îndemnat, atunci rezultatul ar fi o confuzie generală, iar construcția socială nu ar mai fi posibilă, instaurându-se anarhia și domnia bunului plac. Prin urmare, soluția nu constă în a merge la extreme prin impunerea rigidă a regulilor și nici în urmarea lipsită de discernământ a instinctelor și emoțiilor. Dobândirea capacității de a armoniza aceste două aspecte, în mare măsură contradictorii, reprezintă fundamentul unei adevărate educații, ce ne va conduce în final să deprindem arta de a trăi o viață plăcută și utilă pe pământ. 

Să ne gândim la un instrument muzical, să spunem o vioară, și să înțelegem puțin regulile fizice la care aceasta se supune. De fapt, o vioară reprezintă un dispozitiv acustic, care generează sunete cu diferite tonalități în funcție de dimensiunile sale fizice, de materialul din care este realizată cutia de rezonanță a corpului ei, de lungimea coardelor și de forța cu care sunt acestea întinse, alături de alte elemente constructive. Nu în ultimul rând, modul de aplicare a tensiunii mecanice asupra corzilor prin intermediul arcușului, determină sunetele ce vor fi emise ca volum și tonalitate. 

Studiind cu atenție toate aceste aspecte, vom intui progresiv regulile ce guvernează procesul de emitere a sunetelor, multe dintre ele fiind complicate și necesitând un proces de instruire sub îndrumarea unui maestru. Prin urmare, deprinderea artei de a cânta la vioară se desfășoară pe o perioadă îndelungată, nefiind niciodată pe deplin finalizată, existând mereu loc pentru îmbunătățire. 

Din ce cauză apar toate acestea? Pur și simplu fiindcă există reguli și restricții tehnice, la care se adaugă tehnici de natură artistică, care trebuie bine învățate înainte de a putea să cânți la un instrument muzical. De aceea, înțelegerea și deprinderea regulilor reprezintă primul pas în educație, indiferent de domeniu, precum și în cunoașterea lumii în care trăim. 

De îndată însă ce regulile de bază au fost înțelese și însușite, se poate trece la partea cu adevărat artistică, reprezentată prin transpunerea sub formă de sunete a emoțiilor și trăirilor dintre cele mai variate. Astfel, ființa umană găsește un canal extraordinar de exprimare și transmitere către ceilalți a celor mai intense și interesante sentimente. 

Atât în compunerea unei partituri muzicale, cât și în interpretarea ei, există emoții, sentimente și pasiuni ce vibrează deopotrivă interior și exterior. Acest fior sacru al realizării unor linii melodice de excepție se poate manifesta nealterat numai după ce regulile de bază au fost însușite, omul și instrumentul fuzionând miraculos, așa cum sufletul și emoția se unesc în exprimarea naturii profund sentimentale a ființei umane. Aici se află grandoarea unei compoziții de excepție, transpuse la un nivel de înaltă clasă de un artist de valoare. 

Să ne întoarcem acum spre o altă sferă de manifestare a creativității, și anume, cel al însușirii măiestriei de a juca șah. Acest gen de activitate, simplă la început, se dovedește greu de stăpânit în lipsa unei pregătiri corespunzătoare. În acest sens, orice instruire adecvată presupune înțelegerea mutărilor de bază, lucru care în câteva ore se deprinde imediat. După aceea este necesară însușirea „anostei” teorii a deschiderilor jocului de șah, unde trebuie învățate zeci de secvențe de mutări până la „întipărirea” lor la nivel de automatism. 

A înțelege diferența dintre un joc închis și unul deschis, dintre „o apărare siciliană” și „un gambit al reginei” reprezintă o etapă fundamentală înainte de a se trece la practicarea artei șahiste. După aceea se trece la învățarea tehnicilor de continuare a jocului, de anticipare a mutării următoare a adversarului și de definire a strategiei de joc, urmată de o multitudine de mutări tactice. În felul acesta, se ajunge treptat la stăpânirea tuturor etapelor prin care se trece de la prima mutare până la mult doritul „șah-mat” aplicat adversarului. 

Toate aceste deprinderi necesită timp, perseverență și dedicare pentru înțelegerea și învățarea regulilor, multe dintre ele neputând să fie transpuse în cuvinte, fapt pentru care îndrumarea unui maestru devine indispensabilă în trecerea de nivelul mediu. De îndată ce regulile de bază sunt deprinse, se poate trece la partea „artistică” a jocului, la combinații neașteptate și la strategii surprinzătoare. Abia atunci creativitatea umană se poate manifesta nestingherit, iar viziunea interioară se poate manifesta cuprinzător în realitatea concretă a jocului. 

Însușirea regulilor și exprimarea universului lăuntric al emoțiilor merg de multe ori împreună, conducând la armonizarea dintre interior și exterior, dorință și realitate, precum și la o unire creativă dintre om și lumea în care trăiește. Este o învățare și o perfecționare ce nu încetează de-a lungul vieții, de fiecare dată existând o nouă posibilitate de îmbunătățire, mai precis, de atingere a unui nou nivel de relaționare cu realitatea în care trăim. Numai astfel, trăirea noastră devine plenară, viața capătă culori plăcute, iar piedicile devin ocazii de dezvoltare dintre cele mai favorabile. De fapt, nu există o altă cale în afară de aceasta pentru a evita plafonarea, cenușiul și prăbușirea interioară, un scenariu nefericit ce se repetă la fiecare pas în societatea în care trăim. 

Revenind la „natura ce aparent nu cunoaște sentimente”, totuși, ea nu ne tratează cu cruzime, ci ne oferă ocazii multiple în a-i deprinde regulile și în a ne însuși deprinderile de bază pentru a le respecta. Numai după ce am parcurs această etapă, vom putea să ne exprimăm creativ sentimentele, dorințele și aspirațiile într-o armonie desăvârșită. Doar pe această cale vom putea să fim noi înșine în ceea ce facem, fără a mai exista pericolul de a genera haos în jurul nostru. Dacă ne vom însuși reguli corecte în ce privește stilul de viață, respectul pentru semeni și deopotrivă, pentru lumea în care trăim, atunci realitatea va începe să își schimbe „atitudinea” față de noi, iar viitorul se va deschide larg înaintea noastră prin oportunități neobișnuite. De fapt, putem să fim liberi să facem tot ce dorim, însă numai după ce am deprins cu adevărat regulile vieții. 

Acest lucru este similar libertății de a conduce o mașină, însă numai după ce am învățat acest lucru și ne-am luat atestarea de rigoare. Numai atunci dorința noastră nu va prezenta un pericol public și nu va atenta asupra libertății altora de a trăi. Problema noastră de bază constă în faptul că dorim să fim maeștri fără să deprindem regulile, că vrem să dăm sfaturi, fără ca în prealabil să fii învățat temeinic, că vrem să vorbim, fără a ști să ascultăm, să conducem, fără a avea o cunoștință clară a ceea ce înseamnă să execuți. Și din dorința de „a arde” etapele vieții și de a o lua pe scurtături nepermise, ajungem în cele din urmă să trăim o viață confuză, contradictorie și îndreptată flagrant împotriva celor mai elementare legi ale naturii, uitând de faptul că ființa umană nu va putea niciodată să impună reguli nici universului și nici Creatorului ei!