În prăvălia negustorului de iluzii sunt multe articole de interes pentru oricine dorește să dea o altă culoare lumii în care trăiește. Etichetate frumos, cu denumiri dintre cele mai năstrușnice, cutiile cu produse sunt așezate pe rafturi încăpătoare fără a se respecta o anumită ordine. După cum mirajul îmbracă formele cele mai neașteptate plăsmuind imagini de vis acolo unde nu se află decât un pustiu prăfuit, tot astfel licori nenumărate radiau sclipiri atrăgătoare pentru cunoscători și profani, îndemnând să fie cumpărate și utilizate în viața de zi cu zi. 

Într-una din aceste zile m-am decis să merg și eu la faimosul negustor pentru a afla mai multe despre leacurile pe care le oferea la un preț adaptat oricărui gen de client. Nu îi știam numele, cum de altfel nu l-am aflat nici ulterior, și de aceea, îl voi denumi pur și simplul „negustorul”. Dacă nu îl știi încă, nu te mira. Cu siguranță că te-ai întâlnit și tu cu el, dar poate, nu ți-a fost clară identitatea sa. Însă, fără îndoială, deja ai folosit multe dintre produsele sale. 

Prin urmare, am intrat în modesta sa prăvălie cu aerul celui care știe exact ce caută. De aceea, de îndată ce l-am zărit în spatele tejghelei, l-am abordat direct: 

― Te salut cu deosebită stimă dragul meu negustor! Iată, m-am întors să te rog să-mi recomanzi din leacurile tale pentru cea mai recentă problemă cu care mă confrunt. 

― Ce anume te preocupă, iubitul meu client? După cum bine știi, magazinul meu este deschis tot timpul. Ba chiar, de mai mulți ani m-am extins în toate colțurile lumii grație noilor posibilități ce mi-au fost oferite. 

― Te referi cumva la noile tehnologii de comunicații? l-am întrebat intuind într-o mare măsură răspunsul. M-am gândit eu că nu vei rata ocazia, epocală i-aș spune, de a intra în casele tuturor oamenilor de pe planetă folosind Internetul. Marketingul direct este mai eficient în zilele noastre decât utilizarea unei nesfârșit de ramificate rețele de intermediari. 

― Da, corect! mă aprobă zâmbitor. Mă adaptez situațiilor schimbătoare de la o epocă la alta. Nu stau niciodată pe loc. Comerțul cu iluzii trebuie să continue. Fără el istoria nu ar mai fi posibilă. Îți dai seama, continuă el, că istoria nu ar mai fi interesantă dacă nu ar exista posibilitatea de a vinde și cumpăra iluzii. Ce anume ar mai anima pe dictatorii din toate timpurile, dacă nu ar avea mereu înaintea lor Iluzia Puterii pe care au comandat-o din belșug de la mine? 

― Sau, am continuat eu, ce ar face toți oamenii influenți ai planetei, dacă nu ar avea Iluzia Bogăției la îndemână? O licoare ca aceasta nu cred că se mai poate găsi pe pământ! 

― Mă bucură faptul că mi-ai înțeles jocul. Ca de fiecare dată, îți ofer ocazia de a te alătura acestui negoț prosper. Vei avea o parte consistentă și poate, vei deveni un mare negustor, așa cum sunt și eu. 

― Poți să-mi oferi Iluzia Nemuririi? Cred că aș putea folosind-o, să instaurez o nouă religie. Deja văd cum mulțimile ar alerga spre mine dând năvală, călcându-se în picioare și dorind să pună mâna pe conținutul ei. Cu cât ar bea mai mult, cu atât ar deveni mai dependente, iar în final, aș putea să-mi întemeiez o afacere subsidiară interesantă, nu-i așa? 

― După cum poți singur observa, ți-aș putea vinde acest prețios articol în schimbul unui anumit procent din afacerea pe care ți-ai deschide-o. Dar fiind nesigură viața, chiar și pentru un modest negustor de iluzii, ar trebui să îmi garantezi cu ceea ce ai mai scump o astfel de tranzacție, răspunse calm negustorul. 

― Îți mulțumesc pentru ofertă, dar cred că nu sunt încă pregătit să mă angajez în această direcție. Mai degrabă, aș avea nevoie de un sfat din partea ta. 

Am făcut o pauză după care am reluat: 

― Mai precis, am observat faptul că oamenii din jurul meu au devenit insensibili la tot ceea ce încerc să le transmit prin scris sau viu grai. De fapt, nu este vorba numai de valorile pe care încerc să le promovez, ci în principal, constat o crasă ignorare a unor subiecte de maxim interes și actualitate. 

Negustorul de iluzii a zâmbit larg. Ochii i-au strălucit cu ironie. După aceea râse discret, afișând o calmă condescendență: 

― Nu cumva ai încercat să vinzi acele articole lipsite de iluzie și interes imediat, de regulă numite: Bine, Adevăr și Frumos? Dacă așa ai făcut, atunci ai cuvântul meu că nu mă miră faptul că nu ai avut succes! 

― Dar le-am ambalat frumos și cu grijă! Am alcătuit cu meticulozitate, răbdare și multă trudă materiale bine gândite și atractiv întocmite. Inițial m-am gândit că sunt prea serios în exprimare și am trecut la o abordare mai dinamică. Am schimbat de zece ori forma, dar, degeaba. Am studiat zeci de cărți, unele procurate cu mare cheltuială din cealaltă parte a lumii, dar în zadar! Audiența a rămas nesemnificativă. În plus, cu cât depuneam mai mult efort, cu atât se micșora numărul celor care îmi citeau articolele sau îmi vizionau videoclipurile. 

M-am oprit din vorbire fiindcă instantaneu s-au aprins lămpile din tavan inundând cu lumină întreaga încăpere. Rafturile pline cu iluzii străluceau mai puternic. Culori de curcubeu se revărsau din toate părțile. O muzică plăcută se auzea venind din câteva difuzoare plasate în partea superioară a încăperii. Ambianța era plăcută. O senzație de căldură te învăluia primitoare asemenea brațelor unei curtezane iscusite. Toate simțurile erau încântate și ațâțate de proiecția conținutului ciudatelor sticluțe cu licori felurite. Fără însă a da atenție acestor detalii, am continuat: 

― De fapt, nu am dorit să apelez la jocul seducător al iluziei. Am crezut că expunerea directă și sinceră a propriilor convingeri va genera un binevenit impact. Spune-mi, te rog, unde am greșit? De ce anume suferă semenii mei? De ce sunt complet ignorat? Un autor fără cititori este ca un actor ce joacă în fața unei săli fără spectatori. Este o imagine deprimantă. Cred că voi abandona cât de curând acest meșteșug. 

― Ai venit pentru un sfat, dar cred mai degrabă, că ai nevoie de remediile mele, îmi răspunse cu bunăvoință negustorul. De ce încerci să pui în lumină Binele, când ai putea să oferi pur și simplu licoarea numită Iluzia Binelui? Toți ți-ar fi recunoscători! Nu îți dai seama? Ai aduce alinare la mulți oameni prin cuvinte meșteșugite și idei atrăgătoare pe înțelesul tuturor! 

― Dar în ce constă Iluzia Binelui? Nu este de fapt, doar proiecția unor dorințe desprinse de realitate? Nu este doar o amăgire? am întrebat dorind să aflu răspunsul. 

― Nu neapărat, reluă negustorul. Sugestiile sunt la fel de valabile ca realitatea însăși. Imaginația se interpune mereu în evaluarea lumii în care trăim. Ce poate fi rău în a-i oferi puțină culoare și astfel, să o faci mai interesantă? 

― Deja mă duce gândul la toate industria media, aservită spiritului monden, sau vedetismului, cum i se mai zice, am replicat ca pentru mine, reflectând la cele spuse. Astfel, faima devine lucrul cel mai de dorit. Imediat succesul facil ia locul efortului de a progresa moral pe parcursul vieții. Se mai adaugă vanitate din belșug gata! Așa apare licoarea miraculoasă! 

― Trebuie să înțelegi că fără acest miraj, oamenii ar muri de plictiseală, accentuă negustorul. Există o nevoie continuă după divertisment. Lucrurile inventate plac, în timp ce Adevărul este dureros. Mai bine ai oferi Iluzia Adevărului. Ai putea afirma și cea mai mare nerozie! Cu toate acestea oamenii te-ar asculta și urma. Ai deveni un lider de opinie și ai accede în structurile superioare ale societății! 

― Da, însă aș promova falsitatea, iar la final, eu însumi aș fi prins în capcana obținerii succesului cu orice preț, inclusiv prin vinderea purității sufletului, am murmurat lipsit de convingere. 

Imediat a apărut înaintea mea o femeie nespus de frumoasă. Talia ei era subțire și unduioasă. Picioarele îi erau lungi și armonioase. Părul era bogat. Mâinile aveau o delicatețe aparte. Hainele erau croite după ultima modă. Până să mai observ alte detalii, deodată, chipul ei s-a transformat. Cu surprindere, am zărit în locul ei o persoană încercănată, cu riduri pe față, prematur îmbătrânită și cu pielea zbârcită. Veșmintele ei dobândiră o tentă demodată, chiar învechită. Tot aspectul ei exterior deveni respingător. 

Contrariat, negustorul dispăru pentru câteva clipe din încăpere, ieșind pe o ușă știută numai de el. Nu trecură decât vreo câteva minute și frumoasa femeie reapăru în toată splendoarea ei. Chipul zbârcit dispăruse ca prin farmec. Între timp el se întoarse în cameră: 

― Cineva a aprins din greșeală Lampa Adevărului, se scuză el. Aceasta a anulat efectul Iluziei Frumuseții, continuă el. Ce poți să faci cu ucenicii din ziua de astăzi? Sunt curioși nevoie mare și cum văd un buton, imediat îl apasă pentru a vedea ce se întâmplă, spuse mai mult pentru sine. Și când te gândești că pot să am clienți importanți în salon! Toată joaca aceasta la butoane îmi poate ruina întreaga afacere. Câtă indisciplină! murmură nemulțumit mai departe. 

De îndată am înțeles că succesul producătorilor din industria cosmetică se baza pe folosirea Iluziei Frumuseții, încorporată în toate produsele lor. În loc să caute căi autentice de înnobilare a ființei umane, acești afaceriști se mărgineau să corecteze superficial aparențele, oferind o percepție falsă în locul realității. 

― M-am lămurit, i-am răspuns cu promptitudine. Este clar că îmi oferi numai iluzii pe care să le inoculez semenilor mei. Nu voi face așa ceva! Prefer să rămân singur asemenea Casandrei, care a avertizat în pustiu despre pericolul iminent, decât să devin un negustor de iluzii. Totuși, sfatul tău este interesant, cel puțin, dintr-un anumit punct de vedere. Abia acum îmi explic succesul incredibil al mediocrității, ascensiunea socială a persoanelor lipsite de caracter și atracția irezistibilă a vedetelor, ce își expun fără rușine nuditatea corpului și lipsa de inteligență a minții! 

― Fă așa cum dorești, îmi răspunse negustorul fără a se lăsa afectat de afirmațiile mele. După cum bine știi, eu sunt un negustor de iluzii. Nimic în afară de iluzii nu vei găsi în magazinul meu. Însă nu uita, continuă el, că gustul realității este amar, suprafața ei este aspră, priveliștea ei este dezolantă și sunetele emise de ea sunt sinistre! Puțini pot să o privească în față, adică așa cum este ea de fapt. Realitatea este o femeie urâtă și lipsită de atracție. Fără jocul abil al iluziei, va fi greu să trăiești împreună cu ea, să o strângi în brațe, să o iubești și să i te dăruiești! 

Am plecat în grabă fără să-mi iau rămas bun, tulburat de aceste ultime cuvinte. În oglinda din fața prăvăliei am avut impresia că preț de o clipă am zărit propria înfățișare sub chipul unei persoane impunătoare și charismatice. Am tresărit. Ceea ce vedeam nu concorda cu ceea ce știam despre mine. Dar imediat acea strălucitoare imagine a dispărut și nu a rămas decât propriul chip, așa cum apărea el în mod obișnuit de-a lungul zilei. Cineva din greșeală, aprinsese Lampa Minciunii la intrare și uitase să o mai stingă. Am zâmbit. Încântat de această constatare, mi-am iubit de o mie de ori mai mult înfățișarea de om aflat la „vârsta de mijloc”, decât proiecția cosmetizată a ceea ce nu am fost și nici nu voi fi vreodată. 

Am făcut bine respingând oferta negustorului? Nu îmi dau seama. Realitatea este deosebit de amară și teribil de aspră. A-i percepe direct trăsăturile neșlefuite reprezintă un act de mare curaj, de care, din păcate, puțini oameni sunt capabili în mod obișnuit. Prin urmare, din acea clipă m-am decis să întreb pe toți cei din jur, indiferent de persoană: 

― Care sunt iluziile pe care le hrănești în viața ta? Cât de mult te face fericit să evadezi într-un spațiu virtual desprins de realitate? Cum crezi că se va sfârși acest dureros joc al iluziei?