Trăim într-un timp în care dimensiunea audienței contează cel mai mult, indiferent de mijlocul media utilizat. Cu privirile fixate pe „barometrele” și „altimetrele” de estimare a impactului media, politicieni, prezentatori și invitați încearcă cu tenacitate să se poziționeze cât mai sus, fără a se gândi că oamenii nu sunt numere, iar audiența reală nu are de-a face cu numărarea brută a celor care își fixează ochii pe ecranul de televizor de la o emisiune la alta. Același lucru este valabil și pentru media electronică, unde contoarele de pagină mestecă monoton numărul de intrări pe articole și timpul de rămânere pe pagină, parametrii importanți în definirea metricilor de succes pentru o publicație, blog sau portal. 

Însă această febră a vizionărilor și accesărilor trădează deopotrivă o slăbiciune a modului în care sunt construite aceste canale de comunicare. Practic, persoana „devoratoare” de informații este asimilată unui fel de ciclu de producție, distribuție și consum, ignorându-se natura profundă din constituția oricărui om ce se bazează pe reflecție, gândire și evaluare a datelor prezentate. Într-o avalanșă de fraze, idei și cifre care nu se mai termină, nefericita persoană ce stă în fața televizorului și calculatorului, nu are nici măcar cea mai mică șansă să „digere” ceea ce îi este pus înainte. 

Prin dopaj informațional, creierul celui expus la aceste fluxuri de știri mai mult sau mai puțin relevante, dar agregate astfel încât să producă impactul maxim, ajunge să fie în scurt timp saturat, persoana în cauză devenind un simplu spectator la un show ce nu îi spune mare lucru. Și astfel, idei de tot felul ajung să fie primite de un subconștient obosit, incapabil să mai opună cea mai mică rezistență pentru a ordona ceea ce i se prezintă. 

Aspectul nefast al timpului de față nu se referă la penuria de informații, ci la prea multe realități expuse haotic și alert fără a se lua în considerare criteriul relevanței a ceea ce se prezintă public. Plecând de la talk-show-uri cu aceleași vedete ce nu au prea multe de spus, trecând la emisiuni de prezentare a evenimentelor de actualitate mereu polarizate de interese mai mult sau mai puțin evidente și finalizând cu analize ce degenerează în discuții plicticoase în contradictoriu, se ajunge la o ignorare a logicii de bun simț și a ceea ce ar fi cu adevărat important. Însă impactul cel mai nociv se concretizează prin opacizarea conștiinței colective și prin alunecarea spre grotesc și senzațional, cu consecințe dramatice asupra mesajului pozitiv ce ar trebui să fie transmis. 

Și atunci întreb, pe bună dreptate: 

― De ce se întâmplă aceste lucruri? De ce se ignoră calitatea unor emisiuni bine alcătuite și a unor articole bine scrise pentru ceea ce este vulgar, lipsit de gust și fără folos pentru spectator și cititor? De ce oamenii sunt transformați în numere? Pentru ce se ignoră dimensiunile relaționale și constructive pe care ar trebui să le realizeze orice comunicare reală? 

Îmi aduc aminte de mai multe cărți de referință în care se vorbea despre efectul de masificare produs de mijloacele moderne de comunicație, adică de transformarea grupurilor de oameni în mase anonime, incapabile de autoreflecție și judecată proprie. Așadar, masificarea reprezintă un pericol real prin faptul că alterează gândirea celor care sunt sub influența acestor canale de comunicare. Însă o societate în care dispare individualitatea, nu are cum să prospere, fiindcă orice valoare reală are la bază un act de creativitate, ce presupune logică și bun simț. 

Prin urmare, goana după audiență produce inevitabil un balast nefast de informații inutile pe care societatea le poartă în conștiința colectivă împiedicând orice dezvoltare creativă ulterioară. Dar soluția ieșirii din orice gen de criză, inclusiv cea economică actuală, se dobândește prin descătușarea energiilor creative ale indivizilor ce compun grupurile componente ale umanității, inclusiv la nivel de popoare și națiuni. 

În contrast cu această goană nebună, o abordare bazată pe o exprimare la un ritm care să permită captarea sensului a ceea ce se prezintă de utilizator ar fi mult mai utilă și mai profitabilă. În plus, prin structurarea pe categorii de importanță a difuzării și expunerii publice, s-ar putea mări atractivitatea emisiunilor televizate și a paginilor publicațiilor electronice. Doar estimarea prin cifre nu este suficientă pentru a putea declara un anumit program ca fiind de succes. Există aspecte ce nu pot fi estimate simplist, având un impact major asupra reușitei unui demers mediatic, ce ulterior se reflectă prin influențarea pozitivă a audienței și construirea unor relații de încredere între prezentatori și segmentul țintă al programelor difuzate. 

Calmul, bunul simț, dialogul civilizat și coerența ideilor expuse sunt cerințe de bază pentru o prezentare de succes. Aceste calități nu pot fi ignorate, dacă se intenționează o comunicare reală și de durată. Fidelitatea audienței se obține prin respectarea ființei umane ca individ și nu ca o entitate amorfă aflată într-o masă cenușie, lipsită de capacitatea de reflecție. Numai așa vom progresa ca indivizi, societate, națiune și umanitate, fapt ce nu reprezintă o cerință opțională, ci se constituie ca o premisă fundamentală pentru supraviețuirea rasei umane pe Pământ. Goana după audiență trebuie să se transforme într-o reală perseverență de a construi o lume mai bună, mai plină și mai frumoasă, în mijlocul căreia inteligența umană să fie pusă în valoare la cotele ei maxime. Numai așa, Pământul va deveni un loc în care merită să trăim! Numai astfel, ne vom bucura pe deplin de beneficiile unei prezențe active în mijlocul colectivității din care avem șansa de a face parte!