Armonia cuvintelor generează nebănuite rezonanțe lăuntrice prin exprimarea lor. Astfel, asemenea atingerii coardelor unui instrument muzical ce produce sunete melodioase, vibrații pline de emoție se transmit de îndată ce pronunți chiar și cele mai elementare silabe. Cu o claritate de excepție, reverberațiile adăugate prin expresivitatea feței și gesturile trupului adaugă nuanțe simbolice profunde la orice fel de cuvânt rostit. La rândul lor, ele trezesc în cel care ascultă trăiri luminoase sau întunecate în funcție de intenția ta lăuntrică ce se trădează astfel fără putință de a fi ascunsă.
Aceste emoții demască adevăratul conținut al gândurilor ce se află în spatele cuvintelor și dacă ai puțin simț de observație, vei desluși cu ușurință sinceritatea sau falsitatea celor exprimate. Prin vorbire tu vei semăna bunătatea sau răutatea în lumea în care trăiești. Instrumentul muzical interior va emite tonuri de trâmbiță apocaliptică însoțite de tunete și fulgere, sau dimpotrivă, va exprima farmecul unui sunet de harpă ce inspiră blândețe și calm. Numai de tine depinde ce fel de instrument muzical alegi să-l găzduiești în camera interioară a sufletului.
Cu siguranță că te fascinează privirea unui copil care încearcă să-și transpună gândurile în cuvinte pe înțeles. Efortul său pare lipsit de noimă, fiindcă el nu poate încă să-și articuleze cuvintele, dar emoția pe care o transmite radiază din toată ființa sa ca niște raze de soare. De aceea, mama recepționează imediat ceea ce dorește el să comunice, în timp ce o persoană străină nu percepe mare lucru, decât dacă posedă o anumită sensibilitate de a pătrunde dincolo de suprafața aparențelor.
Similar, în fiecare om din jurul tău se află un copil care dincolo de cuvinte transmite ceea ce se află adânc săpat în straturile profunde ale sufletului. Și de aceea, este suficient să distingi razele care pornesc din inimă și transpar în jur prin limbajul nearticulat al tonului pentru a distinge ceea ce de fapt cineva dorește să comunice. Un zâmbet oprit înainte de capăt, asemenea unei linii ce se întrerupe brusc, dezvăluie imediat tristețea ce se află în spatele ei. Un simplu clipit din ochi poate să indice nesinceritatea celor spuse. Iar o schimbare bruscă a trăsăturilor feței grăiește instantaneu despre greutatea de a menține un timp îndelungat o anumită mască.
La fel de bine, te poți gândi că te afli în Japonia și vezi pentru prima dată o păpușă Daruma. Specificul ei constă în faptul că oricum ar cădea, ea se ridică înapoi în poziția verticală. Practic, este imposibil să o faci să stea în poziție orizontală fiindcă ea revine de fiecare dată încălcând aparent legea gravitației. Povestea vine din vremuri străvechi și ilustrează relatarea mitică a vieții fondatorului budismului Zen cunoscut sub numele de Bodhidharma. Acest sfânt al religiei budiste a dovedit o perseverență ieșită din comun, păpușa în cauză ilustrând caracterul său de neclintit, mai precis, acea capacitate de a reveni de fiecare dată pe Calea cea Dreaptă indiferent de împrejurări.
Nu întâmplător, ochii lipsiți de sprâncene ai păpușii te privesc cu o hotărâre de nezdruncinat, dorind să îți transmită îndemnul de a nu abandona niciodată să mergi înainte pe calea vieții. Această stranie păpușă fără picioare te cheamă de fiecare dată să rămâi vertical, deși aparent orice sprijin a dispărut. Și nu întâmplător, ea a fost asociată cu îndeplinirea dorințelor exprimate la început de an ca o garanție a împlinirii lor. De fapt, șovăiala, lipsa de perseverență și lipsa de voință sunt cei mai mari dușmani pe drumul împlinirii destinului tău. De aceea, păpușa Daruma îți va spune de fiecare dată să nu te lași bătut niciodată.
Și dacă vei rămâne pentru mai mult timp în „Țara Soarelui Răsare”, în mod sigur cineva îți va spune despre proverbul „De șapte ori cazi și de opt ori te ridici”. Acest gând profund semnifică dinamica progresului oricărui luptător pe drumul către perfecțiune. Astfel, pentru un inițiat, căderea de șapte ori echivalează cu o prăbușire extremă sau cu o situație aparent fără ieșire. Nu întâmplător, samuraii erau antrenați în condiții extreme pentru a face față situațiilor de excepție care puteau să apară în acele vremuri tulburi ale istoriei medievale japoneze.
Pe de altă parte, simbolistica budistă a cifrei opt se asociază ferm cu învățătura „Nobilei Căi”, care face referință la opt fundamente cheie ce trebuie perfecționate continuu. Deși nu erai un războinic, totuși o luptă spirituală stătea înaintea ta solicitând pe deplin: percepția, intenția, trăirea, vorbirea, acțiunea, perseverența, sensibilitatea și conștiința. O listă cam lungă, nu-i așa? Dar există o logică profundă în enumerarea lor fiindcă la început se află percepția, sau vederea lucrurilor. Ulterior, ea generează intențiile și dorințele ascunse ale inimii, de care nu ai imediat cunoștință.
Mai departe, asemenea pârâului care devine râu în curgerea sa, intențiile declanșează trăiri de care în parte începi să devii conștient, ce se vor concretiza în scurt timp prin cuvinte și acțiuni. Dar lucrurile nu se opresc aici, însă devin mult mai condiționate și mai pline de rafinament. Pe măsură ce avansează aceste trăiri primordiale, ele încep să cheme marea putere a voinței manifestate prin perseverență. Concomitent se adaugă candoarea sensibilității, fără de care voința rămâne ca un schelet de oțel lipsit de ornamente. Iar pe toți acești piloni se așeza grandios într-o descoperire supremă conștiința a ceea ce ești cu adevărat, adică identitatea ta autentică ce îți dezvăluie locul tău în univers.
Și astfel, orice cădere, chiar și de șapte ori, nu reprezintă o pierdere a războiului vieții cât timp mai există posibilitatea celei de-a opta ridicări în planul profund al conștiinței.
De aceea, cuvintele tale rezonează profund în jurul tău și sunt pline de viață. Ele pot da naștere, dar tot ele pot ucide prin violența limbajului sau prin subînțelesuri otrăvite, ce se disimulează în spatele oricărui gen de retorică distructivă. Astfel, lumea devine mai rea sau mai bună în funcție de utilizarea diferitelor registre de exprimare. Prin demagogie ziua se întunecă deși soarele se află pe bolta cerească. Prin înjurături și vulgaritate atmosfera se umple de o pâclă densă, deși peisajul din jur reflectă curcubeul paradisului.
Dar frumusețea și stilul vorbirii conferă mereu bucurie în mijlocul încercărilor dramatice. De câte ori de-a lungul istoriei nu au existat oameni plini de noblețe și curaj care au îmbărbătat societatea din jurul lor în timp ce ea părea că se prăbușește? Asemenea unui combatant care știe să-și susțină moral camarazii, cuvintele tale pot genera chiar acum o forță cu un impact emoțional capabil să-i ridice pe cei trântiți la pământ de nedreptatea luptei vieții. De ce nu ar merita să încerci și tu o astfel de cale?
