Sunt zile călduroase de vară tropicală, cu o vegetație arsă de lumina unui soare nemilos și cu oameni agresați de un anotimp ieșit din limitele sale firești. Sunt săptămâni de când norii nu au mai apărut decât trecător pe deasupra pământului și doar pentru a fugi imediat alungați de vântul torid, ce nu suportă blânda lor prezență. Și sunt luni de zile de luptă și ceartă nesfârșită între oameni pentru diferite lucruri de-a lungul și de-a latul întregii lumi, fapt care te face să-ți îndrepți cugetarea către vremelnicia plăsmuirilor de orice fel de pe pământ. 

Când privesc scenele din orașul Alep, Siria, sunt cutremurat de imagini de o rară violență, mulțimi de cadavre de bărbați, femei și copii zăcând claie peste grămadă sub cerul deschis denotând o ură viscerală, de neînțeles. Cu siguranță, aceste atrocități nu stârnesc niciun ecou în media românească, preocupată exclusiv de reglările de conturi dintre partidele politice de diferite coloraturi. Nimic nu ne determină să schimbăm canalele de propagandă pentru a vedea nenorocirile ce se întâmplă cu adevărat în lume, ce întrec și cea mai diabolică imaginație a producătorilor de filme. 

Chiar acum, când meditez la aceste lucruri, citesc despre 47 de oameni uciși de un foc izbucnit într-un tren de pasageri din provincia Andhra Pradesh, India, acest eveniment adăugându-se nenorocirilor ce lovesc necontenit acest subcontinent plin de dileme ce nu vor putea fi rezolvate vreodată. Nu pot să nu mă gândesc la groaza și suferința celor surprinși într-un tren din care nu puteau să scape decât cu mare greutate. Dar niciun român nu rezonează la astfel de știri, fiindcă ochii sunt mereu ațintiți pe „știrile de la ora 5” și mai nou, la estimările electorale ale momentului. Nicio grijă, după ce trece și acest divertisment estival, atenția se va îndrepta natural spre subiectele mondene ale zilei, care reușesc să umple spațiile de emisie ale canalelor de televiziune și paginile de Internet. 

Nici Africa nu se lasă mai prejos la capitolul știrilor cu impact umanitar, în sudul Kenyei peste 20.000 de persoane părăsindu-și casele din cauza luptelor interetnice, care afectează puternic regiunea. Toți acești oameni sunt nevoiți să doarmă sub cerul liber, fiindcă nimic și nimeni nu poate să le mai garanteze viața. Dar nimeni din spațiul românesc nu are astfel de preocupări, fiindcă mediocrele subiecte autohtone ce aparțin triadei nefericite a politicului, mondenului și divertismentului nu mai lasă spațiu pentru ceea ce se întâmplă în lume, bulimia prostului gust ocupând toată atenția. 

Trăim într-o lume în care informația circulă foarte ușor de-a lungul și de-a latul întregului mapamond, iar selectarea devine obligatorie pentru ceea ce este relevant. Internetul a produs o mutație profundă, oferind posibilitatea de a lua cunoștință de ceea ce se întâmplă în diferitele colțuri ale pământului, dar preocuparea noastră rămâne preponderent orientată spre noi înșine, spațiul virtual reproducând mai mult sau mai puțin această tendință egoistă de a ignora ceea ce ni se pare că nu ne privește. Și tocmai din această cauză, spațiul media românesc este atât de sărac în privința conținutului, având o calitate dubioasă în ce privește informația oferită. 

Din această cauză, mi-am făcut un obicei din a accesa zilnic canale de informare mult mai diversificate și mai bine documentate, orientate pe ceea ce se întâmplă cu adevărat în mica lume în care trăim. De exemplu, postul de radio „BBC World Service” este extraordinar prin viziunea globală pe care ți-o oferă prin documentare bine puse la punct, interviuri și discuții „live” de cea mai bună calitate, dezbateri pe diferite teme de actualitate, precum și prin interactivitatea pusă la dispoziția auditoriului prin intermediul paginii de Internet. De aceea, seara, în loc să deschid canalele de știri autohtone, prefer să selectez acest post radio de pe Internet și să ascult cel puțin o jumătate de oră programele difuzate, ce includ și jurnale de actualități cu subiectele zilei. 

Spre deosebire de alte canale „internaționale”, „BBC World Service” nu este destinat promovării valorilor „britanice” în lume, ci surprinderii problemelor ce apar la scara întregii umanități, nicio regiune nefiind neglijată în cadrul emisiunilor sale. Mărturii, reportaje și documentare bine realizate reușesc să te informeze într-o manieră obiectivă, ce lasă loc formării opiniilor personale, fără a se impune dictatorial un anumit punct de vedere. Axându-se pe fapte și exprimând păreri dintre cele mai diverse, emisiunile acestui post de radio îți oferă posibilitatea de a converti informațiile în cunoștințe, lucru esențial atât în cultivarea conștiinței individuale, cât și a celei colective. 

De asemenea, tot pe pagina de Internet a BBC-ului, pot fi accesate diferitele „canale tematice” dedicate științei, culturii, muzicii sau divertismentului, fără ca aceste genuri să fie amestecate unele cu altele. Evitând abordarea stil „bazar” și aglomerarea amorfă a diferitelor subiecte ce nu au legătură unele cu altele, BBC-ul reușește să ofere un model în stil britanic a ceea ce înseamnă cu adevărat un trust media dedicat publicului larg din întreaga lume. Pe lângă acest lucru, engleza vorbită de prezentatori este de cea mai înaltă clasă, ajutându-ne să ne perfecționăm folosirea acestei limbi, ce a devenit obligatorie pentru orice om civilizat al secolului XXI. 

Dar nu doresc să înalț osanale unui anumit trust media, ci doar să ofer un exemplu pentru ceea ce se constituie ca o alternativă la situația nefericită din spațiul românesc, ce se confinează pe zi ce trece, sau mai bine zis, devine tot mai sărac și mai lipsit de conținut pentru un auditoriu tot mai prost informat asupra adevăratelor probleme ale lumii. Uneori, am impresia că ieșirea de sub umbra nefastă a comunismului nu s-a produs cu adevărat nici la peste douăzeci de ani de la decesul său oficial. Undeva, el continuă să mai existe prin prost-gust, dezinformare și izolare față de lume, totul învârtindu-se în jurul moriștii propagandistice colorate de diferitele interese ale momentului. 

Deși mi se pare caraghios, ascultarea unor posturi străine gen BBC, sau citirea presei străine pe Internet, îmi generează aceeași senzație pe care o aveam când pe vremuri, cu radioul dat la minimum ca volum, ascultam pe unde scurte „Radio Europa Liberă”, „Deutsche Welle” sau „Vocea Americii”, din dorința de a înțelege ce se întâmplă cu adevărat în lume și din silă față de canalele propagandistice ale puterii. Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar din punctul de vedere al informației oferite situația nu s-a schimbat prea mult, fapt pentru care aștept apariția unor trusturi media care să ofere informații autentice și cunoaștere celor care le accesează programele.