Partea de sud - vest a Germaniei, mai precis, zona land-ului Baden – Wurttemberg, este similară ca relief și climă cu podișul Transilvaniei, oferind posibilități de cultivare a diferitelor soiuri de plante începând cu cerealele, continuând cu anumite sortimente de legume, adăugând pomii fructiferi și încheind cu vița-de-vie. Practic, natura oferă posibilități bogate de producție agricolă, zona împădurită întinzându-se către sud până la munții Pădurea Neagră. 

Casele au un aspect preponderent interbelic, iar uneori chiar de sfârșit de secol al XIX-lea, fiind bine întreținute în ciuda trecerii timpului. Un fapt îmbucurător este acela că războiul nu a trecut prin aceste locuri spre deosebire de alte regiuni ale Germaniei. 

Privind cu atenție din trenul de mare viteză ICE, ce mă purta tot mai mult către sud, am putut să observ profilul economic, în mare măsură neindustrializat al regiunii, fapt confirmat oarecum și de "explorarea aeriană" prin hubloul avionului. Astfel, cu excepția unor orașe mai dezvoltate gen Mannheim sau Karlsruhe, în rest, land-ul pare a avea o mulțime de localități de rang rural, industrie puțină și agricultură multă. De asemenea, pădurile ocupă o suprafață însemnată până acolo încât ai impresia că o armată nesfârșită de arbori au invadat interiorul localităților. Iar alteori, granița dintre așezările umane și pădure devine cu neputință de stabilit din cauza bogăției vegetației și mulțimii copacilor. 

Într-un fel sau altul, iar acest lucru se poate verifica prin dialog direct cu oamenii din partea locului, nemții au în continuare, cel puțin în partea de sud, conștiința lungii comuniuni dintre om și natură ce a caracterizat într-o mare măsură stilul de viață al triburilor germanice în această regiune. Munții Pădurea Neagră au oferit astfel un puternic suport mitic sentimentului de apartenență la aceste meleaguri, având reprezentarea unui fel de sanctuar străbun de unde au coborât sau descălecat cei care au pus bazele națiunii germane. 

Chiar și acum când rememorez impresiile de călătorie din regiunea Pădurea Neagră, trăiesc uneori senzația că am avut șansa de a vedea și simți tărâmul fermecat, element de inspirație extraordinară pentru basmele culese sau alcătuite de frații Grimm. Cu siguranță că decorul auster, dar totuși primitor al naturii înconjurătoare, și-au pus în mod hotărâtor amprenta asupra spiritului german, în care inocența se împletește cu rigoarea sau lumina cu umbra într-un joc original al imaginației ce alcătuiește o țesătura originală a sufletului unui popor unic din multe puncte de vedere. 

Legat de acest joc uneori straniu dintre lumină și umbră sau realitate și iluzie, de îndată ce am trecut de gara Mannheim, însă mai ales din Karlsruhe, am trăit preț de vreo două zile un sentiment copleșitor al confluenței dintre prezent și evenimentele din trecutul tenebros al ultimului mare război mondial. Nu am talentul clarviziunii, însă privind locurile din jur, deodată aveam impresia că imaginile pe care le vedeam erau înlocuite instantaneu cu altele provenind din timpul acelor ani teribili, culorile prezentului fiind înlocuite de scurte videoclipuri în alb și negru înfățișând acele vremuri. 

Astfel, privind anumite case din tren, deodată apăreau pentru scurte perioade de timp, cât ai clipi din ochi, imagini în alb și negru ale acelor locuri, populate uneori cu personaje îmbrăcate în haine militare coborând din mașini blindate, iar alteori vedeam scene dureroase și auzeam strigătele de disperare al multor civili scoși din locuințele lor și încolonați pentru a fi duși în lagărele de muncă sau de exterminare. Uneori, privind chipul tinerilor din prezent, îi vedeam brusc îmbrăcați în uniforme de război, trimiși să moară pe frontul de răsărit sau pe cel de apus. 

Ajuns în Baden-Baden am retrăit această experiență în anumite locuri ale orașului, vizualizând detalii ce m-au impresionat profund. Simțeam o durere sfâșietoare și nespusa groază a celor trimiși să moară înainte de vreme și în mod atât de îngrozitor în lagărele de concentrare. De aceea, cred că forma cea mai mare de agresiune în timp de război este cea exercitată de militari asupra diferitelor grupuri de civili neînarmați, mai ales împotriva femeilor și copiilor abandonați la cheremul celor ce au avantajul armelor de partea lor. 

În zilele următoare am căutat mult timp pe Internet pentru a înțelege în ce măsură persecuțiile antievreiești au avut amploare în zona Baden-Baden și am descoperit fotografii din epocă ce înfățișau coloane nesfârșite de evrei deportați și case devastate în timpul întunecatei "Nopți a cristalelor sparte", când a început aplicarea rapidă a "soluție finale", confirmând "videoclipurile" lumii spectral pe care am intuit-o. Nu cred în prezența spiritelor după moarte în locurile în care sau produs masacre sau nedreptăți strigătoare la cer, dar cred în memoria atașată fiecărui colț de realitate, care sub o formă sau alta dă mărturie asupra trecutului pentru a nu mai apărea niciodată în viitor ceea ce a fost rău. 

Așa cum am mai zis, nu am putut găsi o explicație satisfăcătoare pentru ceea ce a fost acum șaptezeci de ani și continui să cred că adevăratul spirit german nu s-a regăsit în respectiva perioadă dramatică pentru întreaga lume. Din fericire, aceste impresii m-au părăsit în următoarele zile și am putut să mă bucur de frumusețea locurilor din stațiunea Baden - Baden. 

Acest oraș poate fi descris ca o revărsare multicoloră de străzi, alei și case de-a lungul nenumăratelor văi, culmi de deal și păduri ce se întretaie uneori simplu, alteori năucitor, însă mereu neașteptat când începi să mergi într-o direcție sau alta. Aș putea spune că majoritatea construcțiilor din oraș sunt în gen vilă, însă aspectul lor trădează un stil arhitectural de cel puțin o sută de ani. Uneori ai impresia că ai intrat în alt timp și te aștepți să vezi o mulțime de nobili urcând treptele cazinoului, renumit la acea dată în întreaga lume. Alteori, traversând centrul plin de magazine elegante, ți se pare că vor apărea imediat în rochii lungi doamne din aristocrația acelor vremuri, venite la cumpărături sau să privească la mărfuri frumos așezate în vitrine, provenind de la case de modă renumite de la Paris sau Berlin. 

Nu în ultimul rând, denumirea localității a provenit din punerea în valoare a bogăției de ape termale prin înființarea de romani a unui sistem de băi pentru cei care aveau mari posibilități financiare. Și astfel, începi să înțelegi că Baden - Baden a fost un loc privilegiat încă din cele mai vechi timpuri, clima mediteraneeană fiind o caracteristică specială a locului în perioada de primăvară și vară, până spre toamnă când revine sezonul umed și rece specific zonei munților Pădurea Neagră. 

Acest lucru l-am simțit în mod deosebit când urcând pe un deal destul de înalt de lângă localitate, am simțit tăria vântului tăios și aspru al munților situați nu departe de localitate. Însă coborând în oraș, clima s-a schimbat brusc devenind mai caldă și mai primitoare. 

Prezența unor "insule" de climă mediteraneeană (sau subtropicală) în mijlocul unei regiuni temperat-continentale reprezintă o raritate, având de regulă un caracter sezonier. Pentru cei interesați de climatologie, recomand studiul climatului mediteraneean din zona Băilor Herculane, unde prezența apelor termale și activitatea vulcanică mai puternică au creat o situație similară cu aceea din Baden-Baden, Germania. 

Revenind la "antroposferă", adică la lucrurile create de om, în Baden-Baden se observă o notă dominantă a caselor de "epocă", cu motive amintind de perioada imperiului marelui Kaiser Wilhelm, când s-a atins apogeul dezvoltării și notorietății la nivel mondial. Acest specific se poate distinge prin vile somptuoase având două sau trei etaje în stil specific german, dar și cu influențe franceze, elvețiene sau chiar italiene. Era un obicei în acea epocă de aur a stațiunii, ca fiecare familie de boieri, nobili sau aristocrați din Europa să dețină cel puțin o astfel de casă în Baden-Baden. Chiar și oameni înstăriți din Țările Române și-au permis luxul sau cheltuiala de a avea o proprietate în această regiune. În mod special se distinge capela familiei Sturdza, situată nu departe de centrul stațiunii, punct de atracție pentru toți românii ce traversează aceste locuri. 

Nenumăratele reședințe de vară din Baden-Baden ne uimesc prin notorietatea proprietarilor sau istoria de multe ori dramatică a respectivelor case, vile, iar alteori palate în cel mai adevărat sens al cuvântului. Profitând de clima sezonier mediteraneeană, de bogăția apelor termale, dar și minerale, precum și de locația relativ apropiată pentru toate țările din Europa, oamenii de afaceri, aristocrații și liderii politici ai vremii aveau șansa de a se întâlni într-un loc plăcut și accesibil, să se odihnească, să cheltuiască și să își negocieze diferitele interese pe care le aveau. În concluzie, aș putea vorbi despre un trecut impresionant față de un prezent cosmopolit, de așezare urbană ce încă mai trăiește din capitalul de imagine creat într-o perioadă de mult apusă. Însă despre celelalte impresii culese din localitatea Baden-Baden voi vorbi în episodul următor.