Orașul Split s-a constituit treptat în jurul palatului unuia dintre cei mai cunoscuți împărați ai Romei, cunoscut sub numele de Dioclețian. Dacă vei avea curiozitatea să răsfoiești o carte de istorie, vei constata că acest împărat a devenit cunoscut pentru introducerea unui sistem descentralizat de administrare numit tetrarhia. Mai precis, în locul unui singur „comandant suprem”, care să conducă destinele Romei, Dioclețian a înființat un sistem de patru conducători, numiți tetrarhi, fiecare dintre aceștia administrând o parte distinctă din teritoriu. Această măsură a anunțat de fapt împărțirea vastului imperiu în epoca de mai târziu a lui Constantin cel Mare. 

Ceea ce însă nu știam de la lecțiile de istorie universală, dar am aflat cu ocazia călătoriei în Croația, era faptul că Dioclețian a fost singurul împărat care sa retras din viața publică în mod voluntar, ieșind „la pensie”, cum am zice noi, și încredințând soarta Romei în mâinile succesorului său. Pentru aceasta, încă din timpul când deținea funcția supremă, el a rânduit construcția unui monumental palat, practic o adevărată cetate, pe coasta dalmată, construcție ale cărei ziduri mai dăinuie și astăzi. Poziționarea acestui palat a rămas bine precizată de-a lungul veacurilor, adăpostind populația romanizată de năvălirile barbare. Și încă un amănunt interesant despre Dioclețian pe care l-am aflat cu această ocazie, mai precis, după ce a trecut un anumit timp de la retragerea sa din viața politică, Senatul Romei i-a cerut să revină ca împărat, însă răspunsul său a fost ferm, spunând că nu ar renunța la farmecul vieții din palatul său pentru a se întoarce din nou la viața agitată din Roma. 

Fiind inclus în patrimoniul universal al umanității sub egida UNESCO, acest palat are un aspect fascinant, care te va fermeca de îndată ce vei păși în interiorul său. Cu toate acestea, palatul a fost modificat în mai multe rânduri, cea mai puternică amprentă fiind lăsată din perioada dominației venețiene, ce a durat mai mult sute de ani. 

Practic, în interiorul zidurilor cetății vei putea constata un amestec de stiluri de construcție din diferite perioade istorice. Astfel, vei surprins cum lângă o clădire antică vei vedea un așezământ din perioada medievală timpurie sau târzie. Alteori vei intra într-o biserică având în exterior un aspect renascentist, dar în interior constatând că de fapt este o bazilică bizantină modificată. Cel mai interesant este când intri într-un templu păgân de sorginte grecească, vezi statuia unui zeu dominând interiorul, însă în mijloc stă așezat un vas imens de piatră folosit pentru botez în timpul creștinismului primar, cu însemne ce datează din timpul lui Constantin cel Mare. Sau este posibil să cobori într-o fostă temniță utilizată în special pentru creștini înainte de a fi executați și de la intrare să fii întâmpinat de un frumos altar ridicat mai târziu în cinstea credinței creștine. Astfel, atmosfera antică romană se întrepătrunde cu cea bizantină și cea venețiană într-un amestec unic și neasemuit. 

Străzile din cetate sunt foarte înghesuite și întortocheate generând senzația de labirint. Uneori lățimea unei astfel de „poteci printre ziduri” ajunge la un metru, iar recordul este de o jumătate de metru, astfel încât abia te mai strecori. Totuși există piațete rectangulare cu diferite statui comemorative puse la mijloc. 

De asemenea, sunt și străzi mai late, amintindu-mi de zona Lipscani din București sau stradă Republicii din Brașov. Amprenta autenticității se poate observa pe zidurile învechite de vreme, renovate doar în ce privește rezistența, însă patina timpului fiind lăsată să se vadă în continuare. Există și hoteluri în cetatea cea veche și locuințe, deopotrivă. De asemenea, la parterul tuturor imobilelor sunt plasate magazine strălucitor luminate de unde poți cumpăra tot felul de suveniruri sau alte articole dintre cele mai variate de îmbrăcăminte, parfumuri sau cărți. Sunt și o mulțime de terase, restaurante și pizzerii deschise până seara târziu, iar unele chiar și în timpul nopții. Varietățile de pizza sunt impresionante ca diversitate a compoziției, multe dintre ele având un caracter specific locului, cu amestecuri de plante și varietăți de brânză autohtone. Tentația a fost mare și de aceea, în fiecare seară mi-am cumpărat o felie mare de pizza cu ierburi de tot felul, la preț de 10 kunas, ceea ce însemna în jur de 1, 4 euro, adică destul de scump, însă pentru un sejur scurt a meritat o astfel de cheltuială. 

Un punct de atracție distinct îl constituie așa numitele „pivnițe ale lui Dioclețian”, unde într-o atmosferă romanizată la maximum se poate fugi de căldura de afară și se pot servi produse delicioase din bucătăria specifică locului. Prețurile sunt pe măsură, dar ambianța rămâne de neuitat. 

Plimbându-te pe străzile frumos pavate cu piatră ale cetății integrate armonios în ambianța medievală, vei avea sentimentul că te afli pe tărâm italic, doar limba croată mărturisind despre adevărata sa locație. La malul mării cetatea se termină brusc, lăsând loc unei faleze cu terase de tot felul și cu un spațiu suficient de larg ce permite desfășurarea de reprezentații publice ale diferitelor formații muzicale, în special de muzică rock. Nu lipsesc și întrecerile sportive adresate turiștilor temerari în încercarea săriturilor la înălțime sau alte jocuri similare. 

O plimbare după lăsarea serii pe această faleză, lungă de vreo câteva sute de metri, devine imediat o experiență de neuitat, iar indiferent de oră animația nu scade până spre miezul nopții. Cât despre turiștii prezenți, cei provenind din Germania sunt majoritari, însă am remarcat multe persoane vorbitoare de limba engleză. Nu sunt sigur de proveniența lor britanică, dar în orice caz afluența turiștilor străini este evidentă, limba croată fiind pusă net în inferioritate în interiorul cetății. Nu lipseau nici binecunoscutele chipuri asiatice din Japonia, Coreea sau China. În plus, deși croații nu descind din imperiul roman, totuși ca „brand local” imaginea Romei rămâne prezentă prin ambianță, însemne și prezența uniformelor de legionari romani purtate de tineri bine făcuți, având pe cap faimoasele coifuri romane și fiind înzestrați cu tot echipamentul de luptă aferent incluzând sabia și sulița. 

Remarcând aceste lucruri, m-am gândit că dacă și noi am ști să profităm la modul practic de descendența noastră latină, folosind mijloace similare de promovare similare, atunci am avea un „brand” turistic de cea mai înaltă calitate. Mă refer doar la nenumăratele vestigii antice de sorginte greacă și romană din Dobrogea, unde s-ar putea organiza un turism de calitate sub însemnele Romei și ale împăratului Traian, pentru a nu mai vorbi despre marele poet Ovidiu și cetatea Tomisului, locul său de exil. Dacă s-ar renova centrul istoric al Constanței într-o manieră croată, dacă legionarii romani ar putea fi văzuți pe străzile sale, dacă faleza de la cazinou ar fi renovată, atunci am avea un punct de atracție extraordinar. Dacă ar fi integrate în circuitul turistic vechile cetăți grecești de la mare, dacă am adăuga și niște plaje curate, fără muzica de proastă calitate de la discotecilor de plajă, în fine, dacă am avea legături de feribot cu destinații peste Marea Neagră și un aeroport de rang cu adevărat internațional la Mihail Kogălniceanu, atunci România ar deveni o destinație turistică binevenită pentru întreaga lume. 

Ca o încheiere a imaginii cetății lui Dioclețian aș mai adăuga imaginea turnului bisericii metropolitane a vechii cetăți, ce se ridică semeț peste toate celelalte clădiri, permițând o vedere panoramică a întregii cetăți. Pentru a înțelege cel mai bine acel loc, este recomandabilă „lipirea” la nenumăratele grupuri de turiști călăuzit de ghizi amabili și inteligenți din partea locului. Sunt multe alte lucruri de povestit despre cetatea lui Dioclețian, dar mă opresc aici, invitându-te să călătorești pe meleagurile însorite ale Croației. Astfel, vei descoperi mult mai mult decât am putut relata în puține cuvinte în această suită formată din câteva articole. 

Drumul de întoarcere a fost lipsit de peripeții, fiind realizat de Croatian Airlines până la Viena și de Austrian Airlines până la București. Am lăsat astfel în urmă o săptămână plină de impresii de neuitat, învățând de la acest popor mic în ce privește numărul, dar perseverent și demn, lecții prețioase privind ordinea, curățenia, patriotismul și prețuirea trecutului prin promovarea unui turism de calitate, recunoscut în întreaga lume civilizată. Îți doresc o vacanță plăcută și cât mai plină de amintiri de neuitat! Și oriunde vei merge, te invit să consemnezi tot ce este de valoare și să ne împărtășești ulterior toate aceste lucruri. Pe curând!