Zilele trecute am petrecut mai mult timp la standul dedicat literaturii motivaționale dintr-o anumită librărie din București. De câte ori am ocazia, îmi place să mă cufund în răsfoirea cărților de acest gen, încercând să-mi dau seama cât mai bine de evoluția abordării acestei problematici complexe și obscure în același timp. Ca de obicei, imensa majoritate a autorilor era din spațiul nord-american, fapt ce exprimă o continuitate a interesului în mediul cultural din Statele Unite ale Americii.
Dintr-un anumit punct de vedere, găsesc lăudabilă această orientare către explorarea tainelor sufletului omenesc, ce se manifestă constant în această țară mare cât un continent. Dacă nu aș discerne o anumită abordare ideologică de promovare și susținere a capitalismului „victorios”, atunci aș putea spune că într-adevăr, Americii îi pasă de oameni, de ceea ce ei simt, doresc și trăiesc. Nu doresc să contest valoarea acestor cărți, mai ales că multe dintre ele sunt rezultatul unor studii laborioase și al unui efort ce nu poate fi neglijat. În plus, multe sfaturi sau recomandări făcute sunt de maximă actualitate, ceea ce se constituie ca o recomandare implicită a lor. Dar problema fundamentală este că lectura în sine nu îți va oferi capacitatea de a te motiva în realizarea unei schimbări benefice semnificative, iar alteori pot sublinia o anumită confuzie asupra clarității direcției către care este îndrumat cititorul. De fapt, de ce este bine să gândești pozitiv? Aceasta este prima întrebare importantă la care trebuie formulat un răspuns clar și explicit. Iar în al doilea rând, cum poți să ajungi la stăpânirea unei astfel de tehnici de gândire?
Poate ești surprins de noutatea conceptului de „tehnică de gândire” pe care l-am utilizat. Nu doresc să fiu greșit înțeles, dar însușirea unui anumit mod de a privi lucrurile presupune o abordare bazată pe mai multe mecanisme de tipul „cauză-efect” ce sunt declanșate pentru a se obține efectul schimbării benefice de dispoziție și de motivație. Exemple de astfel de „mecanisme” ar putea fi următoarele: contemplare - detașare, afecțiune - înglobare sau cuprindere, evocare sau amintire - (re)descoperire, exprimare - înțelegere, apel sau adresare - încurajare.
Aceste scheme de reacție există în sufletul omenesc și trebuie doar o atingere corespunzătoare a lor prin intermediul unor cuvinte sau sugestii bine alese pentru a se obține un efect benefic de compensare a dificultăților interioare sau exterioare întâmpinate. Pentru început, voi încerca să răspund la prima întrebare fundamentală cu privire la necesitatea gândirii pozitive. În primul rând, gândirea orientată către partea pozitivă sau luminoasă a realității, are capacitatea de a-ți oferi suport și orientare în experiența vieții. Este ca și cum ai avea în mână o lanternă puternică, lucru ce îți permite să te descurci cu ușurință în mijlocul nopții. Fără această sursă de lumină, ai fi pierdut în întuneric și toate lucrurile ar deveni obstacole dureroase și de netrecut.
Pentru persoanele care trăiesc în atmosfera cenușie a pesimismului și gândirii negative, toată existența este marcată de însemnele nefericirii și lipsei de perspectivă. Dintr-o astfel de perspectivă, chiar și cel mai banal incident devine un semn prevestitor al unui eveniment neplăcut ce pândește din viitor. Nu este de mirare faptul că o asemenea abordare conduce la depresie și la un chin sufletesc, ce nu poate fi niciodată exprimat pe deplin în cuvinte.
Totuși, dar acest lucru îl voi relua cu o altă ocazie, gândirea negativă are și avantajele ei, fapt pentru care nu trebuie să fugim cu totul de ea. Uneori, se întâmplă ca impresii cu o conotație dureroasă să vină asupra noastră declanșate prin intermediul evocării unor amintiri sau al unor sugestii descurajatoare. Trebuie bineînțeles că orice mesaj pe care îl primim are încorporată în el o anumită cantitate de energie emoțională, capabilă să declanșeze adevărate furtuni interioare sau schimbări de dispoziție surprinzătoare. Mintea umană este extraordinar de sensibilă la cele mai neașteptate sugestii, iar stăpânirea pe care o avem asupra emoțiilor și sentimentelor noastre poate să nu fie suficientă pentru a canaliza de fiecare dată astfel de energii spre partea pozitivă a percepției lăuntrice. În astfel de situații, gândirea negativă ajunge să te copleșească, însă dacă vei reuși „să bei paharul până la fund”, adică să înfrunți direct această furtună până la ultimele consecințe, energia unei astfel de experiențe se va epuiza în cele din urmă și niciodată nu va mai putea reveni din cauza imunității pe care ai câștigat-o astfel. Din păcate, la primele semne de furtună interioară este posibil să ți se facă teamă, fapt ce sporește energia furtunii, până când ea te copleșește și te face să dai înapoi, astfel rămânând într-o zonă „gri” în care ea te poate controla după voia ei.
Un alt gen de abordare este cel reprezentat de gândirea neutră, adică de întărirea capacității de a rămâne detașat sau neimplicat cognitiv și emoțional în fața manifestărilor turbulente din interiorul sau exteriorul tău. Prin intermediul cultivării unor anumite mecanisme de acțiune și de reacțiune, se poate ajunge la generarea unui fel de „scut protector”, care te va ajuta să micșorezi forța de impact a impresiilor sau sugestiilor distructive. După o astfel de blocare a energiei „de lovire”, prin gândire pozitivă se vei putea respinge atacul sau prin gândire negativă controlată se va putea consuma o dată pentru totdeauna forța de impact a acelui gen de sugestie distructivă asupra sentimentelor tale.
Cu alte cuvinte, prin gândirea neutră ajungi să construiești un zid de apărare în fața asaltului sugestiilor distructive. Prin gândirea negativă controlată ajungi să canalizezi energia distructivă ce trece „dincolo de zidul” protecției interioare. Iar prin gândirea pozitivă reușești să respingi cu succes orice formă de asalt asupra sensibilității tale interioare. Trebuie bineînțeles, că aceste abordări presupun anumite decizii constructive pe care trebuie să le iei în decursul vieții, iar ajutorul dat de ceilalți poate fi esențial în atingerea unui succes durabil. Dar asupra acestor aspecte voi reveni ulterior în articolele următoare, fiindcă este cu neputință să ajungi să gândești pozitiv, cât timp nu dovedești responsabilitate față de ceea ce faci și mai ales în raport cu consecințele acțiunilor tale.
Însă gândirea pozitivă nu reprezintă un scop în sine, fiindcă ea va fi rezultatul natural al nivelului de armonie pe care îl atingi în raport cu idealul de a fi om autentic, de a accede la conștiința globală a umanității, după aceea la conștiința universală a existenței, pentru ca în final să te întâlnești sub o formă sau alta cu Marele Autor. Dacă dorești doar un alt remediu pentru viața de zi cu zi, doar un alt gen de medicament pentru a-ți aduce bună dispoziție, trăind mai departe în ignoranță față de sine, semeni, univers și Dumnezeu, înseamnă că nu vei ajunge niciodată să guști nectarul păcii sau liniștii sufletești autentice.
Nu pot să nu polemizez cu acel gen de literatură care promite ameliorarea simptomelor de dezechilibru sufletesc sau emoțional, făcând abstracție de adevărata cauză a neliniștii, ce rezidă din nepăsarea și ignoranța față de nivelele de conștiință anterior amintite. Nu pot să fiu de acord nici cu abordarea dogmatic-religioasă, care prin impunerea de reguli și obligații împotriva firii crede că va aduce liniște unui suflet ce continuă să sfideze conștient sau nu legile morale încorporate în ființa umană și în universul înconjurător.
De aceea, gândirea pozitivă reprezintă expresia împăcării tale cu umanitatea, cu universul, cu Dumnezeu, și nu în ultimul rând, cu tine însuți. Acest act al împăcării are la bază înțelegerea, iertarea, uitarea voluntară și cunoașterea, categorii ce nu sunt luate în calcul de literatura motivațională de consum. Fundamentele unei astfel de abordări decurg din cunoașterea în adevărata ei lumină a ideilor, tezelor și principiilor exprimate de Marele Autor în mărturia pe care ne-a lăsat-o prin intermediul Bibliei. Dar despre toate aceste lucruri, plus multe alte aspecte concrete pe care doresc să vi le împărtășesc, vom vorbi în episodul următor.
Sufletul omenesc a fost proiectat să fie o cetate puternică, având capacitatea de a respinge orice gen de sugestie negativă, orice energie destabilizatoare și orice impresie ce tinde să distrugă lumina pusă în suflet de Creator. Pornind de la aceste elemente de adevăr, se poate ajunge la identificarea și definirea de tehnici de gândire constructivă, care să aducă la suprafață lumina din interior și să străpungă orice gen de întuneric ce se interpune între ființa lăuntrică și manifestarea exterioară a conștiinței.
