Nu ești întrebat dacă dorești să te naști în această lume și nimeni nu dorește să îți spună taina pentru care ai apărut în univers. A fost hazard? O șansă de manifestare a vieții? Sau mai mult decât atât? Cu siguranță că răspunsul sigur nu îl vei afla în cursul scurtei existențe pe care o ai în acest colț de univers. Dar cu toate acestea, nimic nu se compară cu darul vieții, cu această „nebunie” de a trăi într-o lume în care ordinea și haosul se amestecă năucitor plăsmuind forme ce durează o clipă, iar altele câteva zeci de ani. O astfel de plăsmuire ești și tu, un amestec de lumină și culoare pe suprafața întinsă a pământului, din care printr-o alchimie ce trece dincolo de cuvinte ai fost întocmit. 

Undeva, în urmă cu un timp egal cu durata vieții tale, a existat cineva care te-a dorit sau poate a fost surprinsă de apariția bruscă a unei scântei de viață în trupul de femeie al celei ce ți-a devenit dintr-odată mamă. Ai venit de nicăieri sau poate te-ai materializat din gândul Demiurgului întregului cosmos, ca expresie a luminii ce nu se lasă învinsă de întuneric, amestec de curcubeu răsfrânt în șapte culori unite în esența lor într-un alb imaculat și strălucitor. 

Ai intrat în lume pe o poartă mai strălucitoare sau mai umilă, ți-ai petrecut primii ani într-un pat bogat ornamentat sau poate într-un pătuț „refolosit” rămas de la frații mai mari sau de la rude. Cu toate acestea, te-ai născut pentru a da culoare lumii, pentru a duce lumina vieții mai departe fie ca bărbat, dar mai ales ca femeie. Undeva, în adâncul sufletului tău ai descoperit, poate, că viața înseamnă mai mult decât materie, mai mult decât bani, mai mult decât acumularea de bunuri, și astfel cu siguranță ai înțeles că sensul indescifrabil al vieții constă în a lăsa ca bucuria lăuntrică să se manifeste într-un șuvoi de lumină și de culoare către ceilalți, pentru ca la rândul tău să oferi darul vieții mai departe. Și dacă ai ajuns la o astfel de concluzie, înseamnă că ai înțeles ceva din marea lecție pe care trebuie să o înveți pe planeta Pământ. 

Ai avut poate șansa de a urma școli de mare prestigiu sau poate nu ai reușit decât să parcurgi câteva clase la o „generală”, însă în orice caz, lecția vieții nu se predă în școli, iar sensul existenței nu se descifrează studiind manuale. Experiența ta este unică, irepetabilă, inconfundabilă, de mare preț, fiindcă ea se bazează pe ceea ce trăiești clipă de clipă cu toate simțurile tale. 

Poți lăsa ca lumina și culoarea din tine să se îmbogățească sau dimpotrivă, să stingi culoare pură a inocenței, devenind întunecat și rece. Este posibil ca aripile spiritului tău să se întindă peste orizont în infinit sau te poți închide într-o existență cenușie, limitată de propriul tău ego. Poți lăsa ca viața să se reverse prin tine sau poți trece de partea haosului ce șterge totul în calea sa, asemenea unui potop distrugător. De ce toate acestea? Fiindcă viața în esența ei este un amestec de lumină și culoare, cuprinzând albastrul cerului, verdele copacilor, roșul aprins al sângelui ce își continuă curgerea în tine, portocaliul răsăritului de soare și toate celelalte nuanțe ce vor exista vreodată. Iar în „lumea” sufletului, toate acestea se traduc prin iubire, generozitate, dăruire, abnegație, puritate și tot ce înseamnă armonie. 

Exiști fiindcă undeva în trecut, o ființă a decis să te primească, să te poarte, să investească viața sa în tine. O ființă de sus, un Demiurg, și una de pe pământ, adică acea femeie ce a dorit să te nască au făcut acest lucru posibil. Fie că ești bărbat, fie că ești femeie, ai apărut pe pământ când cele două gânduri s-au întâlnit, iar pentru aceasta ești dator ca la rândul tău să nu lași ca lumina din tine să devină întuneric, iar culoarea vieții să se manifeste cu putere în sufletul tău mai departe. Suntem cu toții „copii” ai acestui mare univers, iar datoria noastră este de a aduce ordinea iubirii în haosul cosmic ce ne împresoară din toate părțile. 

Iar a fi femeie este o provocare extremă într-o lume abrutizată de o falsă masculinitate, iar a fi mamă reprezintă o încercare a suferinței ce te traumatizează în mod voit, dar fără de care nu ar fi posibil ca lumina și culoarea să se nască mai departe în lumea haosului, întunericului și morții. Sunt mame care se zbat la limita neputinței pentru a face față unei existențe barbare. Sunt femei care sunt exploatate fără milă de cei care se cred stăpânii lor. Cu toate acestea, viața ca amestec de lumină și culoare va continua să mai existe pe pământ atâta vreme cât vor mai exista femei și mame ce aleg să permită ca gândul Creatorului să se materializeze în viața lor. Nu este acesta un lucru minunat, nu reprezintă un dar ceresc de neprețuit acela de a da viață din viața ta pentru ca niciodată să nu se stingă frumusețea și iubirea pe pământ?