Motto: „Religia, arta și știința sunt ramuri ale unui singur copac. Ele au drept scop înnobilarea ființei umane ridicând-o din sfera limitată a existenței fizice și călăuzind-o spre libertate.” ― Albert Einstein
În sala lungă de câțiva metri se înghesuiau claie peste grămadă cadre didactice de toate gradele și rangurile posibile. Atmosfera era înfierbântată; un student fusese prins cu o Biblie asupra lui la un control inopinat în cămin. Trebuiau luate măsuri urgente. De la minister venise decizia pentru exmatriculare directă, dar la nivel local, formele se cereau respectate. Rectorul le explică profesorilor adunați că este o situație specială, ba chiar unică, și în consecință, este necesar să se dea un exemplu de operativitate și disciplină.
S-a pus la vot decizia senatului facultății pentru exmatriculare. Nimeni nu a avut nimic de comentat. Unanimitatea a fost repede realizată. Imediat a fost chemat studentul cu pricina în fața completului de judecată și i s-a pus în vedere că dacă nu își modifică convingerile despre lume și viață, atunci va fi dat afară din facultate cu mențiunea de a nu mai putea să urmeze vreodată cursurile vreunei alte universități.
Argumentația simplă și directă a rectorului a fost continuată de susținerea mai multor șefi de catedră, iar la final, s-a dat cuvântul acuzatului pentru a-și exprima poziția sa relativ la această problemă. Toți se așteptau la retractarea viguroasă a convingerilor privind credința în Dumnezeu, neparticiparea pe viitor la serviciile religioase și recunoașterea vinovăției.
Cu emoție, studentul în cauză s-a adresat calm și politicos celor de față mulțumind pentru ocazia de a-și putea susține punctul de vedere asupra religiei. Imediat a fost întrerupt de șeful organizației de bază, care i-a cerut doar să răspundă simplu la solicitare, dar rectorul, om sensibil din fire, a fost de acord cu solicitarea făcută.
Studentul și-a dres vocea și a încercat să fie cât mai concis cu putință. În puține cuvinte, el a expus faptul că pentru el, credința în Dumnezeu reprezintă un pilon fundamental pentru tot ce înseamnă cunoaștere. Că în mod normal, religia și știința nu se află în opoziție, ci se completează reciproc adăugându-se artei ca ferestre de explorare a universului.
În plus, a subliniat că o știință fără religie reprezintă o barbarie ce naște monștrii distrugerii omenirii, iar o artă fără religie nu are finalitate. Dar acestea trei împreună descătușează potențialul infinit al conștiinței umane. A mai precizat că a ajuns să creadă spontan în Dumnezeu, ca o evoluție logică a experienței vieții și lecturii, preponderent științifice și filozofice. A mai adăugat că în privința creștinismului, nu este de acord cu violența manifestată în trecut și că este necesară redescoperirea acestuia în noul mileniu care urmează să înceapă în 12 ani. Numai printr-o întoarcere la izvoarele acestuia de acum 2000 de ani, se poate ajunge la înțelesul curat și nedistorsionat al credinței oferite de Iisus Hristos trecând dincolo de curentele și mișcările religioase apărute de-a lungul timpului. A mai spus că a retracta credința în Dumnezeu reprezintă un lucru pe care nu îl va face și faptul că i se solicită așa ceva reprezintă un abuz.
Toți au rămas înmărmuriți de îndrăzneala și argumentația acestui student, dar decizia fiind luată, s-a dispus exmatricularea. Dar hotărârea luată a fost ulterior anulată de la minister, de teamă să nu fie acuzat ulterior de existența persecuției religioase într-o instituție de învățământ superior. S-a dispus însă descurajarea studentului și acordarea de note proaste la învățătură cu eventuala exmatriculare prin repetenție.
Dar a venit decembrie 1989 și toate aceste fapte au devenit o parte a istoriei nescrise. Însă el a continuat să caute calea confluenței religiei, științei și artei pe calea luminoasă a cunoașterii. Fostul student a explorat nenumărate curente filozofice și religioase ale umanității, a făcut parte din diferite mișcări spirituale pentru ca în final să renunțe la ele și să meargă singur mai departe pe calea cunoașterii Marelui Autor al Universului. Fără prejudecată, a studiat curente ce păreau contrare creștinismului, ba chiar a ajuns să aprecieze conexiunile existente între toate curentele ideologice ale lumii, dar mereu a rămas în cuget și în fapt un urmaș umil al lui Iisus Hristos.
Și astfel, a ajuns să scrie mai multe jurnale ale călătoriilor sale prin spațiile și dimensiunile fascinante ale existenței. Lupta cu iluzia, căutarea vindecării și avansarea pe treptele credinței au fost doar trei dintre etapele parcurse de atunci de acea persoană, care afirma în urmă cu peste 25 de ani că abordarea corectă a cunoașterii presupune unirea acelor segmente fundamentale separate artificial de-a lungul istoriei.
Astfel, acest al patrulea volum al jurnalului său, se referă în principal la impresiile culese de pe tărâmul mitic al iluziei, care reprezintă alegoric lumea în care trăim. Cu un spirit de observație atent și cu detașarea cercetătorului, fostul student a urmărit să comunice un punct de vedere obiectiv, pozitiv și folositor posibilului cititor. Fără să se descurajeze de impedimentele întâmpinate, el a perseverat și a reușit să ofere o imagine suficient de clară a luptelor și provocărilor pe care orice om este chemat să le poarte, sau să treacă prin ele, pe acest tărâm fermecat al amăgirii.
Prezenta lucrare va fi completată ulterior de altele similare și chiar volumul filelor de jurnal încorporate va crește pe măsură trecerii timpului și revizuirilor ulterioare. Prin urmare, vă recomand o călătorie plăcută pe tărâmul iluziei în căutarea cunoașterii naturii adevărate a existenței, singura capabilă să satisfacă pe adevăratul căutător al nemuririi.