Clădirea zveltă a supermarketului se profila în fața sa. Zeci de persoane se îngrămădeau să intre și alte zeci să iasă prin ușile larg deschise încă de la primele ore ale zilei. Febra cumpărăturilor cuprinsese o mare parte a orașului animat de apropierea sărbătorilor. Copacii din parcul central erau împodobiți cu ghirlande luminoase ce sclipeau strident până când razele soarelui începeau să strălucească în răcoarea zorilor de zi. Dar el era interesat de altceva decât de dorința achiziționării vreunui chilipir brusc ieftinit de comercianți. 

Se apropie de ușa principală și se lăsă purtat de fluxul de oameni ce intra în acel templu al comerțului ce își deschidea larg brațele generoase în acea dimineață. Scările rulante transportau cumpărătorii în toate direcțiile pe măsură ce ele se ramificau spre etajele superioare asemenea ramurilor unui arbore uriaș. El se așeză pe una dintre trepte și se lăsă dus cu viteză pe măsură ce privea către raioanele dispuse la nivelele inferioare. Distingea rafturile pline de mărfuri ce își așteptau proprietarii și vânzătorii care alergau grăbit cu produsele solicitate. 

Ajunse la un etaj unde se comercializa aparatură electronică și intră într-unul dintre magazine. Pe o distanță de peste patruzeci de metri erau plasate ecrane mari cu plasmă sau cu cristale lichide pe care se derulau imagini de pe unul dintre canalele de actualități. Fără sunet, coloana video se derula evidențiind o lume a contrastelor în care secvențe marcate de opulență și monden alternau cu cele preluate din țări aflate la limita subzistenței fizice. Atinse ecranul din fața sa și simți duritatea rece a materialului plastic din care era realizat. Nu sesiza prezența vieții, ci doar amestecul amorf de substanțe chimice alambicate după reguli industriale menite să imite chipul realității. 

Se întoarse către rafturile din spate și remarcă imediat calculatoarele portabile plasate ordonat, asemenea unor soldați așezați în formație, gata să fie preluate de amatorii sau profesioniștii de virtual. Un sistem de operare se încărca leneș pe o tabletă în dreapta sa. 

Observă niște raportări bizare legate de funcționarea procesorului, integritatea memoriei și viteza de procesare a informației, după care ecranul prinse brusc viață înfățișând decoruri din lumea naturală capabile să genereze confort și plăcere utilizatorului. Pictograme atractiv colorate se înșiruiau ca pionii pe o tablă de șah și un semnal sonor discret îți atrăgea atenția că poți să începi surfingul pe valurile învolburate ale net-ului. 

Avansă către interiorul magazinului și se împiedică de mai mulți tineri ce dezbăteau zgomotos ce fel de telefon mobil ar fi mai performant dintre cele plasate într-o vitrină înaltă de vreo doi metri, unde în spatele sticlei securizate se observau nenumărate modele ale producătorilor consacrați. Caractere asiatice se amestecau cu litere scrise în diferite alte alfabete pe cutiile în care se odihneau încă acele calculatoare mobile ce funcționau și pe post de telefon. Un vânzător le oferi spre testare un model, zis de ultimă generație, care strălucea argintiu în lumina becurilor de neon. 

Apăsând vertiginos pe ecran, acel dispozitiv emitea tot felul de sunete uneori stridente, alteori melodioase, în timp ce persoanele din jur care asistau la eveniment scoteau involuntar sunete de admirație. Ca și cum s-ar fi asistat la nașterea unui om, toți cei din jur se învârteau curioși să vadă noua minune a tehnicii. Iar smartphone-ul reacționa zgomotos la cea mai mică atingere, vibra puternic, ca sub impactul unei emoții, când era apelat și afișa cele mai noi știri difuzate de marile canale internaționale. 

Mai departe, observă tejghele de care erau prinse camere de luat de vederi și aparate de fotografiat de toate mărimile și cu prețuri dintre cele mai accesibile. Cu un aer de expert, o persoană între două vârste butona de zor o cameră inteligentă, care își adapta automat focalizarea în funcție de distanță și deschiderea irisului în raport cu luminozitatea încăperii. Zeci de comenzi se înșiruiau pe vizorul ce înfățișa ceea ce capta camera. Entuziasmul se citea pe chipul cumpărătorului pe măsură ce descifra funcționalități noi care îți permiteau să filmezi direct prin apăsarea butonului de înregistrare. 

Dar el privea, nu cumpăra nimic și mergea mai departe printre rafturile, dulapurile și mesele ce gemeau sub greutatea jucăriilor electronice pentru adulți și copii. Uneori se oprea pentru a admira un anumit produs, alteori pentru a privi la încordarea cumpărătorilor, iar deseori pentru a reflecta asupra invaziei cibernetice asupra umanității. Mașinării de tot felul, menite să ajute inteligența umană să se dezvolte, în scurt timp aveau să modifice profilul mental al utilizatorilor determinând o dependență dificil de înfrânt. Deja observa ochii obosiți ai viitorilor proprietari urmărind valuri nesfârșite de informații ce îi duceau în largul mării fără întoarcere pe drumul către tărâmul fermecat al iluziei. 

Ventilatoare puternice se auzeau cum captau aerul încins de sutele de mașinării puse în funcțiune și îl aruncau în afara clădirii în brațele naturii, de la care sugeau ulterior cu lăcomie aerul proaspăt răpit din parcul vecin. Simțea cumva mireasma arborilor proaspăt înverziți la început de primăvară, filtrat însă de imensa instalație de climatizare pentru a fi încălzit, distorsionat și purificat înainte de a fi trimis cu presiune în încăperile imensului magazin universal. 

Undeva, pe colț, se afla standul cu imprimante, unde mirosul de toner încins se asocia cu un gust acru de talc, ce te enerva cu uscăciunea sa. Cineva prezenta un model perfecționat, care tipărea câteva zeci de pagini pe minut pe o hârtie de un alb impersonal impregnată cu plastic pentru a putea capta picăturile minuscule din pulbere de grafit stocate în rezervoare negre, aruncate neglijent la gunoi după utilizare. O splendidă floare fotografiată într-o rezervație naturală era în proces de întipărire pe chipul foii amorfe luate dintr-un top în care așteptau inerte alte câteva zeci de coli albe. 

Luă în mână acea imagine a vieții, dar aceasta nu vibra la atingere, ci doar stătea rigidă între degete într-un rictus final îmbălsămat cu plastic. Nu distingea fibra copacilor din care fusese zămislită, ci doar inserția artificială care îi preschimbase chipul cu o cosmetică ieftină, de consum. O așeză cu grijă lângă imprimanta ce nădușea strașnic trimițând un jet puternic de aer cald din partea dreaptă, unde era poziționat ventilatorul, și simți că se îneacă de mirosul neplăcut de grafit încins în cuptor. 

Se depărtă de acel loc cu nostalgia unor vremuri apuse și închise pentru câteva clipe ochii. Auzea vocile oamenilor amestecate cu sunetele emise de dispozitivele electronice. Nimic nu era inteligibil și niciun cuvânt nu se putea distinge, ci doar un tăvălug dezordonat se rostogolea din toate părțile amorțind simțurile și incitând dorința de a cumpăra, chiar și pe credit, obiectul dorit. Mici și mari, oameni de toate felurile, se îmbulzeau să adauge aceste obiecte vorbitoare în colecții deja existente de lucruri ce înlocuiau realul cu virtualul și imediatul cu iluzoriul. 

Deschise ochii, privi lumina puternică a spoturilor cu halogen și involuntar clipi ca după o trezire bruscă în revărsatul zorilor de zi. Aceasta era lumea în care trăia și viitorul a ceea ce avea aceasta să devină. Trecu pe lângă memoriile vândute la bucată și se opri puțin lângă dispozitivele de conectică, după care se îndreptă către ieșire. Luă mai multe scări rulante în sens opus și ieși împreună cu o imensă coloană de cumpărători fericiți ce aveau mâinile pline de sacoșe lăbărțate în care se aflau mărfuri de pe toate continentele și pentru toate buzunarele. Cu bucurie simți din nou aerul de afară și se depărtă de imensa construcție în care noaptea mărfurile soseau de la producători și ziua erau vândute sutelor de mii de cumpărători ai marelui oraș. Se întoarse și privi clădirea magazinului cum se avânta cu îndrăzneală către cer, sfidând natura ce se profila timid pe dealurile din jur. 

Zâmbi și involuntar îi apăru în față imaginea vechilor palate ale antichității, care acum zăceau în ruină sub asaltul ploii, vântului și dunelor de nisip. Observa aceeași trufie în fața naturii și același curaj al sfidării mediului prin forța și inteligența omului. Se aplecă și ridică o mică ramură pe care erau prinse frunze colorate aprins cu verdele pădurilor tropicale. Cumva, fusese ruptă în timpul transportării unui arbore ornamental adus de undeva din America de Sud. Îi mângâie suprafața ușor aspră a cojii de pe tulpină, dar prietenoasă la atingere, și simți viața pulsând în acel mic fragment smuls din tărâmul său de origine. 

― Cu adevărat, viața nu a dispărut cu totul din acest loc, gândi el pe măsură ce se depărta tot mai mult de mall-ul gigantic al marelui oraș având în mână acea ramură pulsând de viața adusă de pe tărâmul depărtat al realității.