„Indiferent cât de bogată este cunoașterea pe care o putem dobândi despre Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că El este nesfârșit mai mare decât tot ceea ce am putea ști vreodată despre El.” ― Origene din Alexandria  

 

Lumea în care trăim reprezintă expresia iubirii lui Dumnezeu, Creatorul a tot ce există. Uneori, acest lucru devine cumva neclar pentru noi, ființe limitate și trecătoare prin acest colț de univers. Dar mărturia acestui adevăr continuă să se manifeste prin bunăvoința pe care El o manifestă continuu față de fiecare dintre noi în toate clipele ce au trecut pe drumul vieții.  

 

Cumva, cunoașterea despre El reprezintă articolul cel mai prețios pe care îl putem dobândi în decursul trecerii noastre pe acest pământ.  

 

Din păcate, dacă nu ar exista cele două mari momente comemorative ale anului:  

 

Nașterea Domnului și Paștele, cu siguranță că tot mai puțini oameni și-ar mai aduce aminte de Marele Autor al tuturor lucrurilor. Prinși în vâltoarea grijilor zilnice, pierdem repede din vedere faptul că suntem doar niște simpli călători, care am venit undeva din trecut și vom pleca cu siguranță într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Copleșiți de prea multe probleme, personale sau adăugate de ceilalți, viața ni se scurge cu repeziciune printre degete fără să îi înțelegem rostul.  

 

Ignorăm faptul că misterul teribil al existenței ne obligă să îl căutăm cu toată puterea pe Dumnezeu și să apelăm la bunăvoința Sa pentru a ne înfățișa calea pe care trebuie să mergem. Legați de nenumărate iluzii, ne risipim anii fără să creștem în cunoașterea Celui care a suferit și a murit pentru noi. Și astfel, scopul pentru care am apărut pe pământ și pregătirea pentru viața viitoare ajung să fie uitate pentru lucruri nesemnificative în raport cu marea bogăție ce ne așteaptă în Împărăția Sa.  

 

Îmi vine greu să scriu mesaje religioase, fiindcă de regulă, cititorii evită un astfel de limbaj preferând mondenul, divertismentul sau politicul. De multe ori mă regăsesc singur în fața gândurilor de recunoștință față de Dumnezeu pe care aș dori să le revărs către marele public, însă îmi dau seama că aș rămâne singur pe o insulă pustie. De aceea, prefer literatura când mă exprim pentru această lume, fiindcă măcar în acest univers virtual pot să găsesc acea libertate de exprimare care să capteze oarecum interesul cititorilor. Pentru mine literatura a devenit astfel un vehicul pentru spiritualitatea pe care aș fi dorit să o exprim direct și prin care reușesc, la adăpostul imaginației, să transmit mesajele mereu valabile ale credinței în Cel Veșnic.  

 

Dar chiar în aceste zile în care se sărbătoresc suferințele, moartea și învierea lui Iisus Hristos, gândurile mele se îndreaptă cu recunoștință către acele evenimente ce au stat la baza realității prezente și pe care vor fi clădite cele viitoare. Moartea lui Iisus Hristos a realizat eliberarea de condamnarea care stătea asupra noastră în așteptarea judecății finale. Învierea Sa ne-a deschis o condiție nemuritoare ce se desfășoară dincolo de pragul lumii prezente. Și astfel, prin aceste două lucruri, s-a pregătit trecerea noastră din lumea trecătoare, în care ne aflăm, în cea veșnică, ce va veni. Și de aceea, cred că ar fi cel mai nesăbuit lucru să respingem ceea ce ni s-a oferit în dar!  

 

În aceste zile luminate de cele două mari evenimente, consider că atenția trebuie să ni se întoarcă spre Dumnezeu, Cel care întrece tot ce neam fi putut imagina vreodată. Chiar acum este momentul ca recunoștința să ne umple sufletul, bucuria să ni se citească pe față și speranța să ne însuflețească în așteptarea voioasă a Noii Ere inaugurate de Hristos. Suferința Sa ne-a eliberat de chinurile pedepsei finale, moartea Sa a înlocuit propria noastră moarte și învierea Sa a întărit promisiunea divină a renașterii în lumea desăvârșirii.  

 

Indiferent cât de multe cunoștințe despre Dumnezeu am acumulat, din surse mai mult sau mai puțin demne de atenție, trebuie să înțelegem că iubirea Sa față de noi nu va putea fi niciodată exprimată pe deplin în cuvinte. Tot ce avem ne-a fost împrumutat prin bunătatea Sa. Tot ce suntem se datorează îndurării Sale. Fiecare clipă a vieții, fiecare bătaie a inimii și fiecare respirație sunt posibile prin providența Sa. Suntem ai Săi în fiecare clipă, chiar când nu ne dăm seama de acest lucru. Și cu toate acestea, El continuă să fie mult mai mult decât tot ce ne-am putea imagina vreodată.  

 

Dacă ați ajuns să citiți până la final acest mesaj, atunci mă bucur, fiindcă am încercat prin cuvinte nedesăvârșite să exprim adevărul sublim că Hristos a suferit pentru noi, a murit în locul nostru, dar a înviat plin de putere pentru a ne acorda la a doua Sa venire viața cea veșnică!  

 

Cu mult drag vă doresc Sărbători Fericite și un Paște plin de bucurie!