Comuniunea Eternă a Omului cu Natura  

 

Vindecarea devine posibilă doar în măsura în care omul va reface legătura cu mediul natural. Fără contextul lărgit al ecosistemului planetar, umanitatea nu va putea accede la starea de sănătate și nemurire de la începutul istoriei sale.  

 

Cultivarea Sănătății de-a Lungul Vieții  

 

Sănătatea nu rezultă dintr-o viață trăită la întâmplare. Regulile pe care Dumnezeu le-a prescris pentru funcționarea universului nu permit o existență care încalcă intenția Sa. Prin urmare, pentru a cultiva sănătatea de-a lungul vieții, va fi necesar să urmărim cu atenție ce anume se așteaptă de la noi și care sunt principiile care trebuie să ne guverneze modul de a fi. De cele mai multe ori, omul are tendința de a ignora legile vieții și sănătății, crezând că nu va fi penalizat pentru comportamentul său nesăbuit. Cum se explică tendințele către rău pe care el le manifestă la tot pasul? Răspunsul, deși aparent simplu: „Păcatul!”, totuși, nu elucidează resorturile misterioase ce animă acest comportament distructiv. Dacă vom avea înaintea noastră revelația Bibliei, atunci vom distinge cauzele subtile ascunse în modul nostru de a percepe și reacționa la realitatea înconjurătoare. Pe de o parte, noi distingem lucrurile din jur ca fiind învăluite în niște mantii, ce ne ascund cauzele reale ale fenomenelor ce se produc în afara și în interiorul nostru. Pe de altă parte, etalonul după care judecăm lucrurile, este la rândul său deformat, pentru a nu mai estima realitatea la adevărata ei dimensiune. Însă, pe baza unei atente cultivări a atenției, noi vom putea corecta deficiența de percepție. În același timp, prin eliminarea prejudecăților, vom ajunge la înțelegerea justă a naturii lucrurilor. Ambele aspecte ne vor conferi o sănătate durabilă de-a lungul întregii vieți.  

 

Dificultatea Conștientizării Tensiunilor Interioare  

 

Tensiunile interioare sunt dificil de conștientizat din cauză că au tendința de a se camufla și ascunde pentru a fi dificil de identificat. Pe măsură ce avansăm în explorarea lumii prezente, interioare și exterioare, vom ajunge să le distingem și să le eliminăm.  

 

Două Verbe Fundamentale: „A Face” și „A Fi”  

 

Există două verbe fundamentale: „a face” și „a fi”. Primul generează dorința de a întreprinde proiecte care să schimbe lumea sau care să ne ofere un anumit confort în mijlocul ei. Celălalt verb se concentrează asupra trăirii clipei prezente și mulțumirii cu ceea ce ai în clipa de față, ignorând realizările trecutului și proiectele viitorului. Educația primită ne îndeamnă să mergem înainte către realizări tot mai ample. Însă natura noastră interioară ne șoptește mereu că singurul sens al vieții este să ne bucurăm de clipa prezentă.  

 

Repaus într-o Lume aflată Mereu în Mișcare  

 

„Repausul și mișcarea sunt două fațete ale aceleiași realități schimbătoare care, deși se transformă, totuși, mereu rămâne aceeași.”  

 

Intrigat de noutatea descoperirii acelui parc, m-am apropiat cu delicatețe de o plantă ce își etala frunzele îngălbenite de venirea toamnei. Am atins cu grijă scoarța copacului, cu scopul de a afla mai multe despre istoria evenimentelor prin care trecuse în îndelungata sa existență. Citisem deunăzi despre inteligența regnului vegetal și căutam să identific acea stare latentă a conștiinței, ce trădează de altfel, existența vieții. Și am început să ascult cu atenție vibrația tăcută a sevei, circulând pe coridoarele complex alcătuite din interiorul trunchiului său.  

 

Nu după multă vreme, imagini disparate mi-au venit înaintea ochilor, multe din perioada copilăriei. Era ca și cum acel copac încerca să îmi aducă aminte despre trăiri și emoții, ce veneau din adâncul ființei mele. Am ascultat mai departe și am văzut clădiri felurite din urmă cu mai multe zeci de ani, împresurate armonios de nenumărați copaci: mesteceni, stejari și castani. Straniu, în imaginație mi s-au refăcut zeci de momente uitate, însă, având patina prospețimii unor experiențe recente. Am zâmbit cu bucurie pe măsură ce interiorul meu se umplea de trăirile acelei vârste și m-am lăsat în voia gândurilor, ce fremătau asemenea frunzelor prin ramurile unui copac.  

 

Am ajuns la momentul plecării din apartamentul în care am copilărit. Știam ce urma, mai precis, partea dureroasă a despărțirii la frageda vârstă de 7 ani, dar, fără să îmi dau seama cum, amintirile au continuat ca și cum aș fi rămas în acel loc, inclusiv în perioada adolescenței și ulterior a studenției. Mă vedeam cum mergeam către liceul pe care mi l-am dorit și mai departe la facultatea la care visam, ambele în orașul meu natal. Ba chiar, mă vedeam lucrând pe acele meleaguri, alături de ambii mei părinți și înconjurat de peisajul natural pe care atât de mult l-am iubit.  

 

Amintiri vii ale viitorului ce îmi fusese destinat, din nefericire, aruncat la gunoi prin alegerile adulților de care depindeam, au început să treacă prin orizontul privirii mele. Am tresărit cu emoție, dar filmul se derula mai departe. Diferitele etape ale dezvoltării mele îmi apăreau clar, cu o precizie mergând până la detaliu. Îmi observam viața așa cum ar fi trebuit să fie ea, mult diferită față de tot ce s-a întâmplat. Dar nu era nici un fel de nostalgie, ci doar o calmă părere de rău, care treptat a sublimat în amintire, vindecând izvorul gândurilor.  

 

Era ca o închidere a unor răni deschise de adulții care mi-au agresat viața, uneori nu voit, ci pe calea de consecință a alegerilor pe care ei le-au făcut. Mai vedeam cum din memorie erau expulzate figurile străine, care niciodată nu ar fi trebuit să existe acolo și evenimentele dureroase, ce nu și-au avut rostul, ci doar m-au lovit, încercând să mă distrugă. Planta fremăta puternic și îmi transmitea senzații vii, pline de compasiune, percepându-mi propria suferință și armonizându-se cu ale mele trăiri.  

 

Venise momentul să plec, dar impresiile transmise mi-au cicatrizat instantaneu traumele interioare pe care le mai simțeam active, otrăvindu-mi conștiința și viața de zi cu zi. Mi-am adus aminte de înregistrarea audio făcută în acea dimineață. Trebuia să o încarc pe Youtube. Știam că nimeni nu are nevoie de ea în afară de mine, dar era datoria mea să vorbesc despre nevoia de repaus într-o lume aflată mereu în mișcare. Straniu, chiar în acea zi am experimentat și eu faptul că în momentele de liniște poți primi revelații clarificatoare, care să te ajute să îți dai seama cine ești cu adevărat, pe ce cale trebuie să mergi și cum să te vindeci de rănile pe care alții ți le-au produs prin deformarea viitorului pe care destinul tău ar fi trebuit să meargă.  

 

Rescrierea Vieții Proprii  

 

O viață trăită la întâmplare reprezintă o colecție haotică de întâmplări și impresii ce se învălmășesc dezordonat în mintea umană fără să aibă vreo logică. În plus, regretele ce vin de trecut se unesc cu grijile ce sosesc din viitor, distrugând capacitatea de a ne bucura de prezent. De aceea, este utilă rescrierea vieții dintr-o perspectivă constructivă, schimbând povestea nefericită la care am fost martori până, să zicem, în clipa de față. Fiecare om este un erou de poveste, un personaj fascinant care a trecut prin evenimente de excepție. Fiecare persoană are tezaurizat în el o comoară de experiență ce se merită așezată conform logicii corecte a lucrurilor. Pășind din calitatea de actor către cea de martor și spectator al propriei vieți, dobândim astfel perspectiva necesară pentru a ne rescrie povestea așa cum ar fi trebuit ea să se întâmple și să îi oferim sensul ascendent al destinului pe care îl simțim prezent în inima noastră.  

 

Într-adevăr, fiecare om are o valoare unică, inestimabilă, pe care trebuie să și-o recunoască înaintea propriei conștiințe. Punând ordine în dulapul cu amintiri și ștergând de praf colțurile uitate ale memoriei, de fapt, ne salvăm propria identitate de la distrugere și dispariție. Nu este nimic mai minunat decât să stai liber în fața propriei conștiințe fără să îți fie teamă să rememorezi toate evenimentele prin care ai trecut și toate experiențele pe care leai acumulat. Această descătușare interioară a sinelui are o valoare specială, fiindcă pune în acțiune tainicele mecanisme de vindecare și regenerare, pe care le avem în noi, dar care, din nefericire, sunt blocate de ignoranța în care ne complăcem zilnic.  

 

Timpul aleargă continuu pe portativul prezentului. Dacă ne sincronizăm cu mișcările lui, atunci vom evolua ascendent până când vom atinge maturitate existenței noastre și vom ordona corect, prin rescriere, toate cioburile și fragmentele de viață pe care le-am primit de la Marele Creator al tuturor lucrurilor.  

 

Schimbarea Atitudinii față de Viață și Regenerarea Celulară  

 

Schimbarea atitudinii față de viață ne conferă principala pârghie de regenerare celulară. Viața reprezintă conceptul sursă pentru orice formă de existență. Viața ne insuflă capacitatea de a trăi și dezvolta în univers. Când imaginea despre viață se va îmbunătăți, atunci boala și degenerarea vor da înapoi, iar blocajele interioare vor fi înlăturare.  

 

Sunt Doar Un Simplu Om  

 

Sunt doar un simplu om, ce trec printr-un univers minunat, mergând la pas alături de Creatorul meu. Sunt doar o simplă ființă, ce mă simt mereu atrasă, de infinitul lumii, în care m-am născut. Sunt doar un spectator, pe marea scenă a vieții, atras de ineditul, prezentului fără hotar.