Călătorie în Lumea Regretelor  

 

Lumea regretelor este compusă din fragmente de memorie, care nu au fost încorporate în ansamblul construcției clipei prezente. Ea este alcătuită din amintiri tensionate, care ne dor de fiecare dată când ne traversează spațiul atenției. De unele dintre ele fugim, fiindcă emoțiile incandescente ale acelor vremuri nu s-au stins, ca mărturie asupra nerealizării speranțelor pe care le-am nutrit odinioară. Și astfel, ne devine greu să străbatem lumea regretelor, însă, paradoxal sau nu, revenim foarte des în cenușiul ei, indiferent de cât de mare durere ne provoacă aceasta.  

 

Concretul Percepției și Abstractul Gândirii  

 

Gândirea se hrănește cu idei abstracte pe care le încorporează în scheme complicate, ce sunt codificate într-un limbaj similar matematicii. Dimpotrivă, percepția se manifestă prin forme concrete, care copiază la un anumit nivel de rezoluție realitatea înconjurătoare. Rezultatele sunt diferite și astfel, gândirea a generat știința iar percepția a condus la apariția artei. Experiența umană începe prin explorarea perceptuală a realității, ca ulterior, prin însușirea limbajului, gândirea să devină predominantă. Nu întâmplător, limbajul articulat este strâns legat de apariția și dezvoltarea civilizației, acest efort straniu de modelare a naturii în favoarea speciei umane. Pe de altă parte, nucleul interior al psihicului uman rămâne constituit de abordarea perceptuală, care însetează după forme concrete, atingere, exprimare afectivă și sensibilitate. Ce-i drept, gândirea abstractă a robotizat întreaga lume și a condus la apariția unui om capabil să reprogrameze universul, dar neputincios în fața teribilului abis, ce s-a adâncit în sufletul său, asemenea unei caverne săpate într-un munte, ce riscă prăbușirea maselor de stâncă dispuse deasupra sa. Încotro ne îndreptăm? Nu știm sigur, dar echilibrul dintre cele două abordări ale realității se impune ca un fapt de la sine înțeles, cel puțin de o minte nesupusă prejudecății.  

 

Contracararea Neputinței Interioare  

 

Neputința interioară acționează ca un obstacol serios în calea dezvoltării noastre către destinul pe care l-am primit de la Dumnezeu. Ea se manifestă prin trăiri, emoții și percepții negative, ce ne determină să abandonăm drumul pe care trebuie să mergem în atingerea obiectivului central al vieții. Dacă vom ceda acestui set redutabil de influențe negative, atunci ne vom rata misiunea pentru care am fost aduși la existență și viața noastră va fi lipsită de sens. Prin urmare, contracararea neputinței interioare are o prioritate maximă pentru a avea succes pe calea pe care mergem. Și acest lucru se realizează prin focalizarea atentă a intenției noastre către conștientizarea realității, așa cum este ea, și către identificarea punctelor noastre tari pe care le avem în interiorul nostru. De asemenea, acest nobil efort al contracarării opoziției interioare, presupune solicitarea, prin rugăciune, a intervenției divine în favoarea noastră.  

 

Nu trebuie să ne dăm bătuți fiindcă avem de-a face cu un dușman interior, care nu ne dă pace și caută să anihileze toate eforturile noastre. O astfel de luptă prezintă și aspecte pozitive, fiindcă ne va spori vigilența și ne va ajuta să ne focalizăm mai bine atenția către ce avem de realizat. În plus, intenția ne va fi rafinată către detalii tot mai ample în realizarea nobilei misiuni în care suntem implicați. Dorința de a învinge constituie motorul acțiunilor noastre și ea devine mai puternică în condițiile opoziției. În astfel de situații, conștientizarea nevoii de ajutor exterior ne va conduce invariabil la rugăciune și la schimbarea unui stil de viață defectuos prin abandonarea aspectelor care ne îngreuiază înaintare. Nu în ultimul rând, conștientizarea pericolului ne va mobiliza resursele interioare pentru a lupta decisiv împotriva răului, ca în final, să îl învingem la fiecare pas.  

 

Conversia Pozitivă a Evenimentelor Traumatice  

 

Conversia pozitivă a evenimentelor traumatice devine posibilă în măsura în care le vom integra printr-un act profund de conștientizare și cunoaștere în țesătura fină a conștiinței noastre. Orice experiență prin care trecem are un potențial de a ne învăța lecții importante despre legile ce guvernează universul. Obiectiv vorbind, niciun eveniment nu este rău sau bun, diferența fiind dată numai de înțelesul pe care noi îl desprindem. Metamorfoza mesajului pe care îl desprindem dintr-un eveniment se realizează printr-o conștientizare deplină a conexiunilor profunde ce subzistă între noi și univers. Această perspectivă ne oferă un context extins în raport cu care orice întâmplare își are rostul său în ansamblul devenirii noastre ca ființe luminoase, ce vor locui pe un Pământ restaurat în frumusețea lui originală.  

 

Copacul Judecării Binelui și Răului  

 

Binele și răul presupun obligatoriu o judecată care să le stabilească. Este imposibil să decelezi din punct de vedere etic realitatea, dacă nu apelezi la efortul de a încadra faptele și supozițiile într-un sistem de legi, pe baza căruia, ulterior să emiți o sentință de condamnare sau achitare. Acest proces laborios a fost rezervat la început lui Dumnezeu, Singurul capabil să cuprindă totalitatea aspectelor care concură la emiterea unei sentințe corecte. Autoritatea sa de Conducător era astfel îmbogățită prin cea de Judecător al valorilor etice pentru orice aspect al realității. Nu întâmplător, concluzia Sa la finalul fiecărei zile din creația lumii, s-a încheiat cu sancționarea verbală, în sens afirmativ, al binelui făcut, răul fiind absent. Dar omul a dorit după această trăsătură. El și-a închipuit că va fi capabil să joace rolul lui Dumnezeu, dacă va deveni părtaș esențelor rare din copacul binelui și răului. În realitate, acel arbore nu avea niciun fel de puteri speciale ca să înzestreze ființa umană cu astfel de capacități. Dimpotrivă, el a intoxicat mental și fizic ființa umană cu substanțe care i-au alterat funcționarea normală, fapt care i-a provocat îmbolnăvirea, îmbătrânirea și moartea. Dezbărarea de acest obicei nefast al judecării binelui și răului presupune un efort bine direcționat pentru eliminarea acelor trăsături nefericite care ne-au fost impregnate din cauza acelui act irațional de neascultare din partea lui Adam și a Evei. Întoarcerea la copacul vieții reprezintă singura soluție pentru a experimenta reversul căderii, mai precis, vindecarea deplină a minții și corpului, regenerarea, întinerirea și nemurirea.  

 

Cum se Identifică un Eveniment Traumatic  

 

Un eveniment traumatic se caracterizează printr-un impact substanțial mărit ca impact decât unui obișnuit. Identificarea lui este necesară pentru lansarea proceselor de vindecare. Dacă acest lucru nu este realizat în timp util, atunci acesta va afecta o perioadă îndelungată mintea și corpul, fapt care va conduce la dezechilibre majore.  

 

Dezvoltarea Interioară prin Iisus Hristos  

 

Dezvoltarea interioară este posibilă cu ajutorul lui Iisus Hristos, indiferent cât de grele și întunecate sunt împrejurările în care ne găsim. De fapt, nu există o altă sursă a puterii decât prezența lui Dumnezeu. Este imposibil să ieșim din păienjenișul de împrejurări defavorabile, altfel decât prin intervenția activă a lui Dumnezeu. În realitate, dezvoltarea interioară se referă la vindecarea deplină a corpului și minții, ambele promise de către Dumnezeu prin Angajamentul Său încheiat prin Iisus Hristos. Da, așa este, o vindecare deplină, totală, ne este pusă la dispoziție aici, unde ne aflăm, și acum, adică în clipa prezentă. Dacă aceasta nu se materializează, atunci înseamnă că nu am conștientizat pe deplin conținutul Promisiunii Vieții pe care Dumnezeu ne-a făcut-o, așa cum vorbește Biblia. Scopul final al meditației autentice constă în conștientizarea deplină a prezenței lui Dumnezeu acționând real, ferm și sigur în favoarea ta prin vindecare, restaurare și refacere în condiția edenică a omului, așa cum a fost creat de către Dumnezeu. Orice țintă mai jos decât aceasta, nu reprezintă realitatea pe care Marele Creator a pregătit-o deja pentru noi!  

 

Influența Minții Umane asupra Regenerării  

 

Mintea umană are capacitatea să comunice la nivel cuantic cu universul și prin urmare, ea este capabilă să influențeze procesele de regenerare celulară ce se desfășoară la nivel genetic (ADN). De asemenea, mintea umană poate să influențeze crearea de țesuturi și reconstrucția organelor afectate de boală și accidente. Dacă aceste fenomene nu se disting clar în ce privește vindecarea, se datorează faptului că implanturi mentale negative au fost inserate în structura minții umane la un nivel pe care, din nefericire, nu suntem capabili să îl conștientizăm. De aceea, noi trăim o viață trunchiată și caracterizată de suferință, boală și îmbătrânire, care se finalizează invariabil prin stingerea existenței. Dar nu așa a fost de la început. Arhetipul uman este nemuritor. Dacă nu ar fi intervenit marea cădere, sau păcatul, atunci nimeni nu ar fi avut în el implanturi mentale nimicitoare. Cu toate acestea, posibilități nebănuite ne stau la dispoziție, dacă vom fi dornici să le distingem și să le utilizăm. Astfel, meditația, sau conștientizarea, postul, sau renunțarea la atașamente, și rugăciunea, sau recunoașterea dependenței de Dumnezeu, ne vor asigura accesul la vindecarea deopotrivă a minți și corpului.  

 

Nu este lipsit de importanță faptul că în cuprinsul Noului Testament, o parte importantă a fost alocată vindecărilor realizate de către Iisus Hristos. Noi suntem în clipa de față în Era Mesianică a regenerării, care va culmina print intrarea în Era Nemuririi. În această anticameră cosmică a veșniciei, noi avem la dispoziție mijloace suficiente pentru redobândirea a tot ceea ce s-a pierdut din cauza desprinderii de Dumnezeu. Astfel, vindecarea corpului uman, deopotrivă cu a minții, reprezintă o țintă accesibilă pentru toți. Dacă vom depune eforturi perseverent pentru a descoperi și merge pe calea lui Iisus Hristos, a Evangheliei Sale, vom beneficia de remedii neașteptate și puternice, imposibil de atins pe baza științei medicale actuale.  

 

Acest adevăr fundamental a fost repetat frecvent în cuprinsul Noului Testament. El este un drept al vieții pe care noi, la nivel general, l-am ignorat. Din nefericire, religia lipsită de viață prezentă în majoritatea sistemelor ideologice ale lumii, au răpit omului capacitatea de a cunoaște calea regenerării depline, așa cum a enunțat-o Iisus Hristos. Pierderea acestui miez incandescent al credinței creștine, ne-a cauzat o pagubă imensă, fapt care a condus la ateismul maladiv al timpului de față. Inaugurând o știință fără prezența vindecătoare a Spiritului Sfânt, s-a ajuns la o medicină trunchiată, care treptat ajunge să producă mai multe victime decât oameni sănătoși. Fiindcă nu este cu putință să distingi și să utilizezi energiile pe care Dumnezeu le-a încorporat în codul vieții fără ajutorul Său. Este imposibil să dezlegi misterul creației Sale pe calea logicii limitate a binelui și răului pe care omul o utilizează, crezând că are de-a face cu o cheie universală ce îi va deschide comorile universului, însă încălcând flagrant Legea Divină a Vieții.