Binele, Fericirea și Prietenia  

 

„Prietenia reprezintă o tendință puternică și constantă între doi oameni de a-și promova reciproc binele și fericirea.” ― Eustace Budgell  

 

Prietenia se bazează pe o încredere puternică și constantă între doi oameni. Fără acest ingredient special, ea se va dărâma, în ciuda aparentului nume pe care îl poartă. Niciodată nu putem separa adevărata prietenie de încrederea ce o animă. Bineînțeles, există variante denaturate ale prieteniei, ce sunt promovate de o societate axată pe interes personal.  

 

Deseori, interesul de a se face remarcat, determină pe cineva să își strângă un cerc de apropiați în mijlocul căruia să își etaleze posibilele calități. Dar acest gen de relație se întemeiază pe interes și nu poate atinge profunzimea încrederii unei reale prietenii. În schimb, apropierea altruistă și sufletească între două persoane va zămisli o adevărată prietenie, durabilă, indiferent de împrejurări.  

 

În opoziție, se află indiferența și dușmănia, două atitudini deosebit de nocive pentru umanitate, care generează în cascadă probleme dintre cele mai dificil de rezolvat. Sentimentele negative sunt mai ușor de urmat, fiindcă ele nu presupun vreun efort de cultivare. La fel ca buruienile ce invadează spontan o grădină, ura și neîncrederea prind rădăcini înainte de a ne da seama de aceasta. Și odată ce tendințele întunericului sunt plasate în suflet, ele se propagă treptat până la izvorul suprem al spiritului uman numit și dispoziție interioară.  

 

Denaturând conținutul acestui foc sacru al vieții, răutatea se va propaga ulterior, cuprinzând întreaga minte și tot corpul, distrugând armonia interioară, iar mai târziu, pe cea exterioară. De aici pleacă toate bolile posibile. Fără eradicarea acestui focar ascuns al distrugerii, orice încercare de vindecare va fi zadarnică și consecințele vor nefericite.  

 

Dar prietenia poate înlătura acest dușman ascuns prin forța profundă a încrederii, compasiunii și iubirii. Paradoxal, ea are capacitatea de a extrage întunericul din noi și ne permite să redevenim noi înșine. Din nefericire, rareori se oferă ocazia de a ne întâlni cu cineva care să devină o astfel de persoană pentru noi. Însă, nu întâmplător, metoda aleasă de către Dumnezeu pentru salvarea noastră se bazează pe această apropiere profundă numită prietenie.  

 

Buna Dispoziție și Distanța dintre Oameni  

 

„Buna dispoziție micșorează distanța dintre oameni.” ― Victor Borge  

 

Buna dispoziție se exprimă plenar prin toată ființa noastă. Reciproc, dispoziția negativă nu rămâne ascunsă. Și astfel, noi putem influența lumea din jur spre mai bine sau dimpotrivă, spre mai rău. Fiindcă dispoziția interioară se propagă către ceilalți și îi contaminează cu ceea ce se află în noi, mai precis, cu lumină sau întuneric. Dacă dorim să aducem fericire celorlalți, atunci vom veghea cu atenție ca dispoziția noastră să fie mereu orientată către soarele iubirii și recunoștinței. Dacă nu ne pasă, atunci întunericul va pune stăpânire pe interiorul nostru și ne va folosi pentru a-i distruge pe ceilalți. Similar, zâmbetul îi apropie pe oameni. Încruntarea îi desparte iremediabil. Râsul unește ființele omenești între ele și deopotrivă, cu lumea în care trăiesc. Urletul îi împrăștie și generează distrugere. Ce bine ar fi să luăm aminte la aceste simple și de bun-simț învățături!  

 

Buna Dispoziție Reprezintă un Dar Divin  

 

„Dintre toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat, cel mai mult Îi sunt recunoscător pentru faptul că a adus la existență buna dispoziție.” ― Charles Swindoll  

 

Oricât de mult încercăm să ne menținem optimismul și buna dispoziție, tot intervine ceva care să ne arunce în abisul deznădejdii. Cel puțin, aceasta este experiența cotidiană, dacă nu veghem cu atenție la schimbările care se produc în interiorul și exteriorul nostru. Dintre toate trăsăturile psihologice, dispoziția este cel mai dificil de stăpânit. Ea se situează în afara voinței și este perturbată cu ușurință de gândurile care ne trec prin orizontul atenției. Însă o bună dispoziție reprezintă un dar divin în măsura în care distingem substratul profund simbolic al lumii, caracterizat de frumusețea originară, care nu poate fi vreodată distrusă. O astfel de percepție generează instantaneu un profund sentiment de recunoștință, care involuntar se va exprima printr-o bună dispoziție, indiferent de circumstanțele prin care trecem. Așadar, cele două atitudine fundamentale anterior enumerate constituie cheia de boltă a eliberării de suferință și implicit, a fericirii.  

 

Dar nu așa au fost învățați adulții, de cei care i-au educat. De îndată ce sunt înregimentați în rândul sistemului educațional, copii sunt deprinși să își ignore dispoziția interioară, care de fapt, refuză impunerea cu forța a cunoștințelor, pentru a deveni în timp niște adulți insensibili, care nu vor mai da atenție niciodată la ceea ce simt, atât ei, cât și ceilalți. De aici se naște o rea dispoziție, chiar morbidă, care contaminează treptat întreaga viață, conducând la răspândirea suferinței în toate sferele de acțiune. Aproape că nu există vreun adult care să aibă o bună dispoziție constantă. Acest lucru a rămas abandonat în acea copilărie, uitată și întunecată de o educație greșit orientată către eficiență și succes, dar nu spre o adevărată cultivare a trăsăturilor nobile ale ființei umane.  

 

Derutat, adultul ajunge să își caute buna dispoziției în mâncare, băutură, distracție, sex, risipă, lux și chiar consumul de droguri. Disperat de lipsa unui rezultat durabil, el se adâncește în căutarea altor forme de distracție, care și ele, se dovedesc iluzorii. Fiindcă fericirea este un dar primit de la Dumnezeu și acordat celor ce se deschid plenar, asemenea copiilor, în fața miracolului vieții. Această etapă minunată în dezvoltarea ființei umane nu durează mult, mai precis, până când ea va deprinde limbajul articulat al adulților, care va răstălmăci percepția curată a lumii înconjurătoare. Întoarcerea asemenea unui copil reprezintă esența mesajului divin pentru a ne găsi buna dispoziție și implicit, fericirea.  

 

Condiția Unică a Ființei Umane  

 

„Să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru modul în care ne-a creat. Fiecare dintre noi este special, aparte și unic. Suntem alcătuiți dintr-o țesătură indestructibilă.” ― Erwin Lutzer  

 

Ființa umană a fost gravată după alcătuirea simbolică a Marelui Autor al existenței. O lumină specială a fost așezată în ea, fapt care îi conferă o demnitate unică. Conștientizarea acestei origini de excepție, constituie principala sarcină a educației. Dacă învățământul ar fi axat pe descoperirea tezaurului prețios ce se află în om, atunci am asista la o revoluție autentică și societatea ar fi în scurt timp asanată de trăsăturile murdare pe care le vedem manifestate la tot pasul. Gândirea distructivă a celor care au conceput sistemele sociale ale istoriei a cauzat mult rău ființei umane, răpindu-i demnitatea imperială pe care a moștenit-o ca drept al său de la Creator. Degradarea a continuat prin instituirea concepțiilor moderne despre lume și viață, care prescriu statutul de materie pentru tot ce există și exclud înțelesul profund spiritual al lumii în care trăim. Din fericire, lumina ce se află în noi este indestructibilă și ea are capacitatea să renască de îndată ce îi oferim ocazia. Nu vom regreta niciodată curajul de a răspunde chemării ei interioare de a trăi o viață demnă, luminoasă și fericită prin experimentarea plenară a binelui, adevărului și frumosului.  

 

Credința și Legea  

 

Credința și Legea reprezintă aspecte duale ale realității. În funcție de maniera noastră de poziționare, ele ne vor afecta viața într-un sens sau în altul. Alegerea pe care o facem este similară celei din grădina Eden a primilor oameni. Pe de o parte, există o cale a vieții, care ne așteaptă să o urmăm, și o cale a distrugerii în jungla binelui și răului. Istoria de la început se repetă cu fiecare om. Cei doi copaci din Eden ne stau mereu în față, așteptând alegerea noastră. Dispoziția interioară pozitivă ne va conduce la copacul vieții. Dispoziția negativă ne va duce la cel al judecății și morții, adică al așa-zisei cunoașteri a binelui și răului. Cât de important este să păzim ușile spiritului nostru pentru a nu lăsa cumva ca acolo să se instaleze scaunul de domnie al întunericului! Și cât de bine ar fi ca prin intermediul credinței să cultivăm o bună dispoziție, plină de recunoștință, indiferent de împrejurare!  

 

Esența Adevăratei Prietenii  

 

„Un adevărat prieten te ascultă cu atenției, chiar și în momentele când aparent nu spui nimic.”  

 

Prietenia reprezintă un sentiment profund, paradoxal și îmbinat cu multă rațiune, ce ne conferă bucurie și siguranță într-o lume aflată mereu în mișcare. Astfel, prietenia creează punți trainice între oameni, ce rezistă testului coroziv al timpului. De asemenea, nimic nu poate fi întocmit durabil fără adăugarea prețioasei esențe a prieteniei. Deși pot exista momente caracterizate de tensiune și conflict între doi parteneri autentici, totuși, o relație de prietenie va găsi de fiecare dată o cale de aplanare și de regăsire a echilibrului, indiferent de situație. Aici se află, de fapt, testul adevăratei afecțiuni, indiferent de vreme.  

 

Urme de Pași pe Pământ și în Viețile Altora  

 

„Un om lasă tot felul de urme pășind prin viață. Unele sunt vizibile, dar altele nu se văd direct, cum ar fi cele pe care el le lasă în viețile altora.” ― Margaret Lee Runbeck  

 

Există urme pe care le facem în lumea materială. Ele durează o perioadă scurtă de timp, fiindcă natura freamătă de tumultul mișcării, ce modifică mereu chipul realității. Posesiunile pe care le avem, durează o vreme, după care dispar în neantul transformării perpetue. Alte urme, cum ar fi cele făcute asupra vieților altora, pot dura mai mult prin consecințele pe care le atrag. O vorbă necuvenită, rănește adânc pe cel care o primește. Un gest necugetat, afectează profund pe cel căruia îi este adresat. O faptă violentă, distruge sensibilitatea celui vizat. În opoziție, o vorbă frumoasă, înalță pe cel care o aude. Un gând curat, influențează spre bine pe cel căruia i l-am adresat. O faptă altruistă, ajută pe cel aflat în dificultate. Prin urmare, depinde numai de noi să cultivăm florile frumoase ale compasiunii, prieteniei și fericirii!