În cameră era o atmosferă agitată. Voci puternice care vorbeau în contradictoriu se auzeau ca un zumzet permanent. Era ora prânzului, iar eu trebuia să mănânc în acest mediu zgomotos. 

Tensiunea din exterior a început să se propage în interiorul meu. Un flux haotic de energie mi-a inundat dispoziția interioară, umbrindu-mi viziunea plăcută și încețoșându-mi vederea sufletului. Corpul a reacționat cu dureri stranii și cu reacții neplăcute în diferite puncte sensibile. Gânduri întunecate mi-au întunecat mintea. 

Dar mi-am îndreptat atenția spre mâncarea pregătită pentru prânz. Cu mare grijă, am privit ingredientele gătite pentru acea ocazie. Am simțit mirosul legumelor fierte din caserolă. Am început să mănânc bucăți mici, gustând aromele și urmărind procesul de digestie. Corpul s-a relaxat imediat, filtrând zgomotele exterioare. O senzație de căldură mi-a invadat trăirea, în timp ce continuam să mănânc cu calm și bucurie. 

După ce am terminat de mâncat prânzul, am devenit conștient de un sentiment de încântare, care îmi anima luminos dispoziția interioară. Zgomotul exterior a continuat, dar nu i-am dat atenție. Am urmărit doar senzațiile digestive, până când acestea au dispărut. Am continuat să le explorez mental urmele, permițând ca din această experiență să se desprindă un înțeles general. 

Categoric, să mănânci într-un mediu zgomotos nu este cea mai bună idee. Dar, uneori nu ai altă opțiune. Însă, concentrându-te pe ceva instructiv, vei evita să fii influențat de emoțiile negative ce se desprind haotic din mediul din jur. În acest context, contemplarea mâncării reprezintă un bun exercițiu pentru abaterea atenției către ceva mai bun pentru a te conecta la sursa de bază a vieții tale zilnice.