Sănătatea izvorăște din repausul de la începutul creației lumii, când totul se afla în așteptarea cuvintelor rostite de către Omul Primordial. Iar acest repaus revine acum la mine prin trăiri care mă îndeamnă să las ca iluziile să dispară din orizontul atenției mele pentru a privi cu încredere către miracolul vieții, cum se desprinde magnific în cuprinsul timpului, ce răspândește forme nesfârșite la scara întregului univers. Și deodată corpul meu se reface în structura sa de la început. Vigoarea îi revine cu elanul inegalabil al bucuriei de a trăi. Toate blocajele au dispărut. Orice urmă de îmbătrânire nu mai este, ci doar un val de vitalitate se revarsă în fremătarea fără de egal a fiecărui organ în ritmurile armoniei cosmice, așa cum Marele Creator le-a zămislit înainte ca universul să apară prin al Său minunat Cuvânt.
Voi cultiva repausul în fiecare împrejurare,
până când viața va prinde un chip puternic,
chiar în structura densă a trupului meu,
în acest minunat templu creat de Dumnezeu.
Las ca iluzia să dispară din cuprinsul minții mele,
iar eternitatea să se transfigureze acum în mine,
prin fiecare cuvânt pe care atent îl rostesc
și prin orice gest, atitudine, faptă sau gând.
Deșertăciunea lumii nu mă mai atrage,
cu farmece de sirenă care mă cheamă în van,
ci merg ferm către Cetatea cea minunată,
alcătuită de către divinul meu Creator.
Iar timpul care vine acum către mine,
nu mai este tumultos și întunecat ca de obicei,
ci bucuria sublimă de dincolo de zare,
îmi dă convingerea că voi fi nemuritor.
