A fost un lucru minunat să mă plimb pe străzile din orașul vechi și să-mi amintesc de evenimentele frumoase din trecut. Plimbarea s-a desfășurat fără a mai sesiza niciun fel de tensiune în corp. O căldură profundă simțeam în piept, asemănătoare cu cea din momentele în care am venit pentru prima dată în acest oraș.  

 

Eram din nou acel adolescent cutezător, care a venit pentru a da examen la facultate cu mai multe decenii în urmă. O bucurie intensă am observat în inima mea cu așteptarea a tot ce era mai bun pentru timpul care urma să vină în curând.  

 

Cu atât mai mult exista o puternică emoție în vizualizarea acestei experiențe de parcurgere a orașului vechi în timp ce admiram intrarea la acea facultate unde ar fi trebuit să vin cu acea ocazie.  

 

Viitorul de atunci se reconstruia sub forma în care ar fi trebuie să subziste, dacă nu ar fi fost iluzia și haosul, care m-au condiționat negativ în ultima vreme.