Nu îi era ușor să treacă peste acea zi. După un somn prost se simțea epuizat. În plus, îl aștepta un program încărcat cu sarcini fără număr.  

 

Reacția sa obișnuită era de a se arunca nebunește în fluxul de activități, încercând să nu acorde atenție sentimentelor sale rănite de slăbiciune și anxietate. Era tentat să mănânce multe alimente, în special dulci și grase, drept compensare pentru proasta dispoziție ce irezistibil îl asalta.  

 

Dar loc de aceasta, și-a recunoscut tensiunile neplăcute ale corpului, iritabilitatea excesivă a emoțiilor și gândurile întunecate ce îi denaturau percepția realității.  

 

Prin urmare, în ciuda acestor impedimente, s-a acordat interior pe senzația de foame și a realizat că, de fapt, dincolo de această primă impresie, se ascundea o intensă dorință de a scăpa de un sentiment negativ. Imediat mintea i s-a luminat cu acest nou înțeles. Corpul i s-a relaxat în scurtă vreme. Intensitatea senzațiilor neplăcute a scăzut la un nivel acceptabil.  

 

Ulterior a început să mănânce cu atenție, concentrându-se exclusiv asupra acestei experiențe hrănitoare și plăcute, înțelegând că este un dar de la Dumnezeu.  

 

După ce și-a terminat mâncarea, a rămas într-o contemplare calmă a lumii, încercând să-și amintesc detaliile acestei inedite experiențe. Corpul a continuat să-i rămână nemișcat. În emoția momentului a apărut însă un sentiment neașteptat de încântare lăuntrică. Era o vibrație răcoritoare în tot corpul, care i-a revigorat toate simțurile. Acest val de fericire s-a propagat cu o miriadă de noi semnificații în conștiința minții sale.  

 

Surprinzător, o schimbare de sens a rezultat drept reacție la o experiență caracterizată de trăiri dificile produse în timpul nopții. Un răspuns bun a fost elaborat în fața provocărilor zilei.  

 

Și astfel, prin simpla alegere de a fi conștient de ceea ce i se întâmpla și de a asculta cu atenție ceea ce trupul îi transmitea, a realizat că viața sa este frumoasă, lumea este minunată și experiența sa este unică. Iar în loc să se îmbuibe cu mâncare peste măsură, avea la îndemână opțiunea extraordinară de a conduce cu înțelepciune nava ființei sale către destinul binecuvântat al nemuririi.  

 

Fiindcă dincolo de îngrijorări și de neputințe,  

se află oceanul posibilităților nesfârșite,  

care te îndeamnă să alegi de fiecare dată,  

doar drumul bun și calea cea dreaptă.  

 

Iar tu dai uitării ceea ce te încovoaie,  

sub grijile împovărate de temeri ale zilei,  

ce te ademenesc pe cărarea deșartă,  

pe care se află doar uitarea și despărțirea.  

 

Însă, tu mergi către Edenul care nu piere,  

spre lumea clădită de Marele Dumnezeu,  

și la tot pasul găsești din plin apa vieții,  

primită drept rouă care vine din cer.  

 

Nimic nu te abate de pe cărarea bucuriei,  

de-a fi un copil fericit al Omului Primordial,  

iar trăirea-ți tresaltă cu o nerăbdare negrăită,  

fiindcă prezența divină te inspiră cu har.