Într-adevăr, a vorbi este riscant pentru că te expui voluntar în fața altor persoane. Prin urmare, este bine să te gândești de două ori înainte de a rosti orice fel de cuvinte.
„Intenția sa era de a clarifica unele aspecte în timpul unei discuții cu prietenii săi, dar în loc de acesta, ideile sale au produs un rezultat diferit. Neliniștea l-a cuprins imediat, fiind rănit neașteptat de prietenii săi. Trăirea i-a fost spulberată de surpriză și dezamăgire. De îndată a intrat în modul de apărare pentru a se autoproteja
Însă, în loc să continue această discuție inutilă, cum ar fi făcut de obicei, s-a oprit, și-a relaxat corpul și a rămas în așteptare. A privit detașat lucrurile din jur. Emoțiile i s-au liniștit imediat. Apoi, a înțeles că era bine să păstreze tăcerea, dar fără a întreține sentimente de frustrare inutile.
Apoi a experimentat o emoție profundă de a fi eliberat de sarcina pe care și-o asumase de a fi responsabil pentru alte persoane, convins acum că aceștia nu vor aprecia și nu vor primi niciodată ideile sale. Și dintr-o dată, a văzut cerul senin de deasupra orașului, copacii înalți de pe marginea străzii și vântul liniștit al unei zile însorite de toamnă.”
„Vorbirea este argint, dar tăcerea este aur” este o zicală valabilă indiferent de vreme. Și din acea clipă a decis să elimine obiceiul de a vorbi fără să fie întrebat.
Într-adevăr, există o economie semnificativă de energie în a rămâne nemișcat și a tăcea în toate ocaziile posibile. Și este mai bine să-ți păstrezi cuvintele pentru tine, decât să le spui altora, mai ales dacă ajutorul nu ți-a fost în mod explicit solicitat.
Rămâi în nemișcarea calmă a vieții,
care se expandează fără cuvinte la nesfârșit
și care zămislește orizonturi de manifestare
în tot ce ea cuprinde la infinit.
Respinge mișcarea haosului din lume,
ce-ți distruge liniștea începutului din suflet
și-ți implantează buruienile de neliniște
ale neantului iluziilor ce rătăcesc
Urmează-L însă pe Cel Primordial,
pe Omul din Cer născut aici pe pământ,
care-ți transmite viața Sa nemuritoare,
a condiției originare a eternului Început.
Iar Creația se naște în fiecare clipă
din repausul timpului neschimbător,
dintr-o esență ce transcende orice ființă,
născând lumi după lumi și har după har.