În lumea mea interioară există suficient spațiu pentru o mare diversitate de stări emoționale, începând cu fericirea și bucuria, continuând cu calmul și fermitatea, și terminând cu tristețea și disperarea. Astfel, există un curcubeu de sentimente care definesc sensul meu de a acționa ca o ființă umană reală. Însă până de curând, eu-l meu era împărțit între emoțiile pe mi care le doream și cele pe care le respingeam întru-totul. 

De aceea, după ce am deprins obiceiul de a mă relaxa exterior și calma interior, și am descoperit un univers frumos compus din lumini ce strălucesc armonios în cuprinsul ființei mele. Iar de aici contemplarea mea s-a extins către aspectele complexe ale realității pentru a-mi privi viața în ansamblul ei. Și acest lucru mi-a redat încrederea pentru a mă accepta așa cum sunt, cu întreaga paletă de trăiri primite în principal de la strămoșii mei, precum și deprinse din mediile sociale prin care am trecut. 

În mod interesant, ceea ce a început ca o intenție de reducere a stresului zilnic a ajuns un mod de viață, adică o manieră de a percepe creativ complexitatea lumii și de a deveni o parte integrantă a acestui minunat univers. De altfel, prin distingerea cauzelor ce au provocat trăiri puternice, am descoperit invariabil același copil neînțeles de părinți, agresat de adulți și respins de cei care ar fi trebuit să-i asculte dorințele și aspirațiile. 

Singurătatea unui copil ce nu este dorit, uitat de ceilalți, a rămas ca o rană adâncă în mintea mea. Faptul că plânsul lui nu a încetat niciodată în toate aceste decenii de durere și tulburare sufletească a constituit o chemare către adultul din mine de a se întoarce către el și de a-i oferi protecția de care avea nevoie încă de la începutul existenței sale. 

Din această perspectivă, am făcut legătura că, posibil, suferința multor oameni, chiar și boala care acționează misterios asupra lor, inclusiv îmbătrânirea, sunt produse de experiențele timpurii ale copilăriei. 

Prin urmare, am deprins arta contemplării pentru a admira frumusețea lumii fără a mai judeca scopurile și rațiunile pentru care feluritele evenimente se produc în jurul meu. Fiindcă există o conexiune extraordinară dintre corp, minte și suflet, o relație prin care se deduce minunata complexitate a universului. Și astfel, am dobândit încrederea de a-mi gestiona emoțiile dificile, integrându-le în textura complexă a ființei mele.