Se afla la o anumită întrunire când cineva l-a abordat pentru a discuta ceva ce nu-l interesa. Era o provocare să mimeze ascultarea nonsensurilor pe care le auzea, încercând în același timp să încheie discuția. 

Intenția sa era să-și cruțe timpul și să se concentreze asupra activităților pe care le avea planificate pentru acea ocazie. Dorea să fie ignorat atâta vreme cât nu existau puncte clare de interes comun în legătură cu posibilii interlocutori. 

Însă, în mod ciudat, atitudinea sa deschisă și primitoare atrăgea persoane care încercau să-i vorbească fără să știe că avea sarcini speciale de îndeplinit cu acea ocazie. Astfel, a fost silit să-și irosească timpul mimând conversații lipsite de conținut, fără a-și atinge obiectivele pentru acea ocazie. 

În schimb, interlocutorul dorea să-și piardă vremea, fără să aibă ceva special de făcut. Era o vorbărie ce se risca să se întindă pe parcursul mai multor ore, dar în cazul său, fiecare minut necesita un efort special pentru a rămâne politicos. 

O furie puternică se născu în sufletul său din cauza situației create, dar și-a imaginat imediat că se afla pe un lac în bătaia vântului. Observând cum se încrețeau valurile pe suprafața apei și cum se propagau unduind către mal, și-a recunoscut ritmul emoțiilor care, cadențat, tresăltau înăuntrul ființei sale. Și pornind de la această analogie, a remarcat că de îndată ce vântul s-a oprit, valurile s-au diminuat, iar apa a devenit calmă și nemișcată, oglindind nedistorsionat frumusețea neasemuită a bolții albastre. 

Ca efect al acestui raționament, emoțiile de mânie s-au diminuat cu efectul propagării acestei viziuni asupra întregii sale ființe. Și manifestând o fermitate calmă, a așteptat momentul oportun pentru a termina acea discuție. În cele din urmă, a reușit să încheie conversație într-o jumătate de oră, interlocutorul fiind dezamăgit de lipsa sa de interes privind irosirea timpului și retrăgându-se în căutarea altui posibil partener care nu avea altceva mai bun de făcut. 

Și ca efect al acestei descoperiri, a sesizat inutilitatea de a încerca să-i mulțumească pe ceilalți și de-a le urma interesele, ignorând pierdea pe care o suferea prin trecerea inutilă a timpului. Imediat a observa cum o undă de relaxare profundă s-a propagat în cuprinsul trupului său. Sufletul i-a rămas într-o plăcută nemișcare, oglindind semnificațiile miraculoase ce se reflectau nestingherit în cuprinsul obiectiv al existenței. 

Interlocutorii dornici să piardă vremea fără rost necesită un efort special pentru a le face față, dar, cu răbdare, ei vor pleca așa cum au venit, dacă vei refuza să consimți ca vremea să treacă fără noimă în discuții lipsite de un conținut real.