Stătea deoparte, în singurătate, în afara petrecerii ce se desfășura în toi. Era în picioare, fără niciun interes aparent pentru ceva anume. Conform obiceiului meu, m-am apropiat de acea persoană pentru a începe o discuție care să alunge norii de tristețe ce se propagau din preajma sa.
Intenția mea era să-i ofer încurajare, și dacă era cazul, să-i arăt compasiune. Știam că nimănui nu-i făcea plăcere să fie lăsat în afara grupului și să fie ignorat. Mă așteptam să primesc o apreciere sinceră a inițiativei mele, urmând un bun și constructiv schimb de idei.
Dar acea persoană a reacționat cu răceală, fără niciun interes evident de a purta o conversație. La vorbele pe care i le-am adresat, a răspuns doar cu dezamăgitorul „da sau nu”. Bineînțeles, în scurt timp muniția mea de idei disponibile s-a epuizat și a trebuit să mă retrag, dezamăgit în bunele mele intenții.
Cu siguranță, acea persoană dorea să rămână separată de ceilalți din felurite motive. Prin urmare, a decis să se despartă de grup și să ignore intenția oricui de a avea un dialog constructiv și frumos. Limbajul corporal îi era suficient de clar în transmiterea acestui mesaj și dovedea hotărâre în a nu-și schimba modul de a fi cu niciun chip.
Am simțit respingerea, în ciuda bunelor mele intenții. Un sentiment de suferință am sesizat că s-a produs înăuntrul meu, chiar dacă am încercat să nu o iau personal. Am simțit influența întunecată a acelei persoane cum se propaga în jurul său, posibil, alimentată de emoții negative.
Și astfel, am realizat că nu este înțelept să abordezi pe oamenii de felul acesta. În fond, orice persoană are o parte întunecată, iar noi trebuie să ținem cont de acest lucru și să evităm situațiile de respingere, de altfel, întru-totul previzibile dacă am da atenție valului de emoții pozitive sau negative ce se propagă din dreptul fiecăruia dintre noi.
Dezamăgirea produsă de răspunsul printr-o atitudine negativă la bunele noastre intenții nu trebuie să ne surprindă. Uneori, realitatea nu poate fi schimbată, în ciuda celor mai bune intenții.