Într-adevăr, cel mai inutil lucru din lume este să încerci să repari ceea ce îți apare drept imaginație, nefiind conectată cu realitatea în care te găsești. Și astfel, pe măsură ce contempli tot ce te înconjoară, o mulțime de gânduri turbate încep să apară, asemenea unor flash-uri captivante, menite să te țină în robie prin povești despre un trecut mai bun sau cu privire la un viitor ce te poartă spre nimic. 

Desigur, iluziile te iau cu asalt într-un joc ademenitor încă din vremea copilăriei, înaintând prin adolescență și evoluând către structuri tot mai complexe în adultul de mai târziu. Dar nu este cazul să le acorzi atenție. Fiindcă totul se desfășoară după reguli imuabile și prescrise. Este suficient să observi detaliile și vei recunoaște scenele ce se repetă obsesiv, menite să te împiedice să mergi mai departe, urmând calea destinului spre Nesfârșit. 

Și este o pierdere de timp să dai atenție iluziilor. Asemenea unui munte, tu trebuie să te închipui. Și atunci vei lăsa ca turbulența gândurilor fără frâu să zboare liber prin jurul tău, fără a le lăsa să te pătrundă. Și tu rămâi în nemișcarea repausului primordial din care a plecat întreaga Creație. Iar atingerea ademenitoare a amăgirii, nu-ți va mai agita gândul și nu te va mai prinde în abisul problemelor ce nu au răspuns. 

Binele și răul sunt deseori o convenție. Corect sau greșit adesea au un chip înșelător. Dar a rămâne în repausul de la început și a observa schimbările ce urmează reguli fixe constituie valori eterne ce te îmbogățesc. Fiindcă doar aceasta contează în Marele Joc al Vieții și în cele din urmă nimic nu te va face fericit decât ceea ce te aduce în armonie cu tine însuți, așa cum ești tu, aici și acum, la nesfârșit. 

Iluzia ce vine acum spre tine, 

constituie o reprezentare tăcută a vremii, 

când nu știai ce înseamnă privirea 

tăcută în fața miracolului firii. 

Amăgirea ce te atrage prin fire nesfârșite, 

te aduce în mijlocul vârtejului fără fund, 

dar tu îi dai drumul de îndată ce apare, 

pentru a te prinde ferm de Cel de Nepătruns. 

Fiindcă numai repausul Marelui Început, 

constituie răspunsul pentru clipa prezentă, 

și tu lași ca destinul să te poarte, 

pe Calea care merge în Orașul Cel Sfânt. 

Iar tu ești un copil al Celui Primordial, 

o ființă născută pentru veșnicie, 

viața eternă îți este acordată acum în dar, 

pentru ca trupul tău să devină nemurire.