Am auzit de oameni în vremurile străvechi, despre care se vorbea că ar fi nemuritori, care știau secretele universului, țineau în echilibru energiile active și pasive ale ființei lor, iar lumea întreagă se afla în palmele lor. Ei își extrăgeau esența primordială din natură și practicau diferite discipline, precum meditația statică și dinamică, făceau exerciții de respirație și vizualizare, și își integrau corpul, mintea și spiritul. Ei au rămas neatinși de trecerea timpului. Ei au atins niveluri extraordinare de realizare. Poți să-mi spui ceva despre ei? 

Nemuritorii și-au menținut activitățile mentale concentrate și rafinate. Corpurile lor au rămas armonizate cu mediul înconjurător. Astfel, ei nu au prezentat semnele convenționale de îmbătrânire și au fost capabili de a trăi dincolo de limitările biologice. 

După ei, nu cu mult timp în urmă, au existat oameni cunoscuți drept ființe realizate, ce aveau adevărata virtute, practicau adevăratul mod de viață și astfel, s-au putut adapta și armoniza cu universul și anotimpurile. Ei au fost capabili să-și păstreze energia mentală printr-o concentrare adecvată. Aceste ființe realizate nu trăiau ca oamenii obișnuiți, care tind să se auto-abuzeze. Ei au putut călători liber în diferite momente și locuri ale istoriei, deoarece nu erau guvernați de modul de acțiune convențional al timpului și spațiului. Percepțiile lor erau supranormale, iar simțurile lor mergeau cu mult dincolo de vederea și auzul oamenilor obișnuiți. De asemenea, ei au putut să-și păstreze o durată lungă de viață și să trăiască având o sănătate deplină, la fel ca nemuritorii. 

A existat și un al treilea tip de persoane, cunoscute sub numele de înțelepți. Înțelepții au trăit pașnic sub cer pe pământ, urmând ritmurile planetei și ale universului. Ei s-au adaptat societății, fără a fi influențați de tendințele culturale ale vremii lor. Ei erau liberi de extremele emoționale și trăiau o viață echilibrată, fiind mulțumiți cu propria existență. Aspectul lor exterior, comportamentul și gândirea, nu reflectau normele conflictuale ale societății. Înțelepții păreau mereu preocupați, dar nu erau niciodată epuizați. Pe plan intern, nu se supraîncărcau cu prea multă emoție și energie. Ei rămâneau calmi, recunoscând natura goală a existenței fenomenologice. Înțelepții au trăit peste o sută de ani pentru că nu și-au împrăștiat și nici dispersat energiile interioare. 

Un al patrulea tip sunt oameni obișnuiți care au urmat Calea Vieții și au fost numiți naturaliști. Ei au trăit în conformitate cu tiparele ritmice ale anotimpurilor: cerul și pământul, luna, soarele și stelele. Ei au aspirat să urmeze căile din timpurile străvechi, alegând să nu aibă stiluri de viață excesive. Și au trăit cu seninătate și s-au bucurat de o viață îndelungată.