Construcția fizică a ființei umane  

 

Din cele mai vechi timpuri a fost recunoscut faptul că există o relație intimă între ființele umane și mediul natural. Rădăcina întregii vieți se bazează pe îmbinarea armonioasă dintre energia de mișcare și energia de repaus. Aceasta include tot ce există în mediul înconjurător, având cerul sus și pământul dedesubt, în cele patru direcții ale vântului și pe toate continentele.  

 

Energia de repaus și energia de mișcare din mediul înconjurător se transformă prin acțiunea elementelor pământului, din care sunt compuse toate obiectele vizibile, acestea fiind:  

 

(1) lemnul (elementul de combustie),  

 

(2) focul (elementul transformator),  

 

(3) pământul (elementul de aglomerare),  

 

(4) metalul (elementul de cristalizare) și  

 

(5) apa (elementul de diluție).  

 

Cele cinci elemente din care este compus pământul în contact energia ce vine de la soare, energie cerească, generează trei energii de repaus și trei energii de mișcare în mediul exterior. Aceste energii reprezintă șase influențe atmosferice ce guvernează fenomenele meteorologice ce se reflectă în schimbarea vremii la nivel planetar:  

 

(1) presiune înaltă (presiune),  

 

(2) presiune scăzută (depresiune),  

 

(3) temperatură înaltă (căldură),  

 

(4) temperatură scăzută (frig),  

 

(5) umiditate înaltă (umezeală) și  

 

(6) umiditate scăzută (uscăciune).  

 

Există cinci organe ce stochează energia de repaus extrasă din mediul înconjurător corespunzător celor cinci elemente ale pământului:  

 

(1) ficatul (lemnul sau elementul de combustie),  

 

(2) inima (focul sau elementul transformator),  

 

(3) splina (pământul sau elementul de aglomerare),  

 

(4) plămânii (metalul sau elementul de cristalizare) și  

 

(5) rinichii (apa sau elementul de diluție),  

 

În corpul uman există nouă orificii prin care se asigură comunicarea cu mediul înconjurător:  

 

(1) două ale urechilor (auzul),  

 

(2) două ale ochilor (vederea),  

 

(3) două ale nărilor (mirosul),  

 

(4) una a gurii (gustul și hrănirea),  

 

(5) una a anusului (excreția resturilor alimentare) și  

 

(6) una a uretrei (excreția deșeurilor).  

 

Există douăsprezece articulații, toate conectate la mediul înconjurător:  

 

(1) două la mâini,  

 

(2) două la coate,  

 

(3) două la umeri,  

 

(4) două la glezne,  

 

(5) două la genunchi și  

 

(6) două la șolduri.  

 

Prin urmare, dacă oamenii încalcă sau perturbă ordinea naturii, atunci elementele din care este compus mediul înconjurător vor deveni patogene și vor provoca daune corpului omenesc.  

 

Energia de mișcare furnizată corpului de către mediul înconjurător este asemenea soarelui. Dacă soarele își pierde strălucirea, toate obiectele și ființele de pe pământ devin inerte. Soarele oferă energia supremă de mișcare. Energia cerească venind de la soare înconjură întreg pământul. Similar, în corpul omenesc, energia de mișcare circulă în jurul centrului său de greutate, abdomenul, și are funcția de a-l proteja.  

 

Energia de mișcare se mișcă precum soarele. Pe măsură ce soarele răsare în zori, energia de mișcare din interiorul corpului începe să se deplaseze către exteriorul său, iar porii se deschid. Vârful energiei active se atinge la prânz. Și astfel, când energia de mișcare este maximă este indicat să te relaxezi și să rămâi liniștit ca aceasta să nu plece din tine.  

 

Pe măsură ce soarele se îndreaptă către apus, energia de mișcare se mișcă din exteriorul corpului către interior și porii încep să se închidă. În această perioadă este dăunător să te angajezi într-o energie fizică intensă sau să te expui la influențe atmosferice cu valori termice scăzute: frig, umezeală sau ceață. Dacă cineva încalcă ritmul natural al energiei de mișcare pe măsură ce acesta se ridică, atinge maximul și se retrage, corpul îi va fi treptat slăbit de factorii patogeni și va fi expus degenerării și bolii.  

 

Energia de repaus constituie esența prețioasă a organelor interne și fântâna energiei vitale. Energia de mișcare protejează exteriorul corpului împotriva agenților patogeni și face ca mușchii să funcționeze armonios.  

 

Înțelepții care au înțeles principiile energiilor de mișcare și de repaus, și-au menținut în bună funcționare corpurile, ca ele să lucreze armonios și astfel:  

 

(1) Dacă energia de repaus este deficitară și nu o contrabalansează pe cea de mișcare, fluxul circulator din corp va deveni rapid, spasmodic, determinând energia de mișcare să devină excesivă și turbulentă.  

 

(2) Dacă energia de mișcare este deficitară și nu o contrabalansează energia de repaus, comunicarea între organele interne va fi întreruptă, iar cele nouă orificii vor înceta să mai funcționeze armonios.  

 

(3) Dacă energia de mișcare și cea de repaus sunt echilibrate, cele cinci organe de stocare vor funcționa armonios unul cu altul. Tendoanele, ligamentele, circulația principală și cea secundară vor permite o curgere lină a fluxurilor de tot felul. Mușchii, oasele și măduva vor fi bine dezvoltate și vor fi puternice. Energia internă va urma calea corectă. Interiorul și exteriorul vor conlucra armonios. Vederea va fi clară. Auzul va fi ascuțit. Astfel, energia internă va fi de neclintit, iar agenții patogeni nu vor invada corpul.  

 

(4) Dacă energia de mișcare este excesivă și nu o echilibrează pe cea de repaus, energia internă va fi consumată.  

 

(5) Dacă energia de repaus rămâne calmă și armonioasă, energia de mișcare va fi echilibrată nu va fi excesivă. Atunci emotivitatea va fi în limite normale și gândirea limpede.  

 

(6) Dacă energia de repaus se separă de cea de mișcare, emoția și gândirea se despart una de cealaltă.  

 

Energia de mișcare derivă din esența ancestrală, hrănind mintea și spiritul. Ea se armonizează cu energia interioară pentru a susține tendoanele și toate elementele de structură ale corpului.  

 

Cheia sănătății depline este aceea de a echilibra energia de mișcare și cea de repaus din corpul omenesc. Dacă acest echilibru este perturbat, va fi ca și cum ai trece printr-un an numai cu primăvară, dar fără iarnă, sau numai cu iarnă, dar fără vară.  

 

Așadar, schimbările sezoniere provoacă leziuni ale organelor, dacă nu ești atent la modificările mediului înconjurător și nu te întărești interior.  

 

Invazia elementelor patogene  

 

Dacă rămâne în organism pentru o perioadă lungă de timp, elementul patogen se va transforma, se va interioriza și va stagna până la punctul în care fluxul energiei vitale va fi afectat, de sus în jos, dintr-o parte în alta și între energia de mișcare și cea de repaus. Chiar și celui mai experimentat medic îi va fi greu să remedieze această afecțiune.  

 

Dacă energia de mișcare este blocată, este necesar să se practice detoxifierea cu plante și să se regleze prompt fluxurile de energie.  

 

Dacă se manifestă o furie extremă, energia internă se va propaga turbulent, obstrucționând afluxul de sânge în zona capului, ducând la blocaj din cauza corelației dintre circulația energiei interne și a sângelui.  

 

Dacă tendoanele se deteriorează deteriorate, ele își vor pierde elasticitatea și contractilitatea, ducând la diminuarea mobilității.  

 

Transpirația pe o singură parte a corpului reprezintă un semnal de avertizare al unui blocajului motoriu.  

 

Invazia frigului  

 

Astfel, dacă trăiești într-un climat rece, trebuie să grijă cu privire la modul în care îți desfășori activitatea zilnică. Așa cum interiorul unei locuințe te protejează de intemperii, energia de mișcare acționează asemenea pereților unei case în a-ți proteja corpul. De aceea, este important să fii atent și să nu permiți nicio deschidere prin care să pătrundă elementele patogene. Ea nu va invada un castel ale cărui uși sunt bine închise.  

 

În timpul frigului, dacă cineva trăiește necorespunzător, cedând dispoziției și emoției de moment, precum furia și iritabilitatea, sufletul i se va umple de neliniștite, făcând ca energia de mișcare să-i părăsească suprafața corpului. Astfel, energia de mișcare nu va mai proteja orificiile corpului și porii pielii. Rezultatul va consta în revărsarea energiei de mișcare în afara corpului, creând vulnerabilitate pentru invazia elementelor patogene.  

 

Dacă frigul devenit patogen pătrunde mai adânc, până la nivelul sângelui, se vor apărea obstrucții ale circulației sanguine și se vor produce vânătăi. Aceasta va conduce la inflamarea ganglionilor limfatici. La nivel muscular, leziunile de orice fel și rănile nu se vor mai închide, sau nu se vor vindeca în mod corespunzător.  

 

Când frigul invadează punctele de acces ale canalelor de energie și continuă să se deplaseze prin circulația sanguină în organele interne, el se va manifesta prin frică, neliniște și spaimă excesivă.  

 

Energia nutritivă curge prin aceste canale. Dacă este prezent frigul patogen, atunci energia de repaus se va bloca la nivelul mușchilor și se va manifesta prin edeme deschise, populate cu agenți patogeni.  

 

Dacă o persoană slabă transpiră excesiv, vântul și frigul pot obtura porii pielii, iar fluidele se vor acumula la nivelul mușchilor. Canalele de transport al energiei din mușchi se vor bloca, provocând frisoane și febră, cu dureri de cap și iritabilitate.  

 

Dacă porii pielii își pierd funcția de reglare, frigul devine patogen și va pătrunde în corp. Din această cauză, energia de mișcare se va bloca și se va deteriora. Tendoanele își vor pierde sursa de susținere. Corpul va deveni rigid. Mișcarea va deveni dificilă și dureroasă.  

 

Invazia frigului iarna se va acumula și se va manifesta ca o stare febrilă primăvara, deoarece orice este ascuns vine la lumină în această perioadă a anului.  

 

Invazia căldurii  

 

În timpul căldurii, dacă transpirația devine abundentă, energia de mișcare ce protejează corpul, va ieși din acesta, respirația va deveni rapidă și iritabilitatea se va manifesta în voie. Acestea sunt simptomele căldurii care atacă din exterior. Când căldura atacă și pătrunde în interiorul corpului, ea va afecta mintea și sufletul, provocând delir și febră. Pentru ameliorarea acestor simptome, porii trebuie să rămână deschiși pentru a dejaga căldura venită suplimentar din exterior.  

 

Când cineva este suprasolicitat, energia de mișcare se supraîncălzește, epuizând esența ancestrală. Dacă acest lucru continuă când este cald, fluidele corpului se vor pierde și se va deshidrata. Epuizarea fluidelor interne va provoca simptome în zona percepției, traduse prin vedere încețoșată, surditate și congestia urechii.  

 

Dacă în timpul verii cineva este invadat de căldură, toamna va apărea o stare febrilă.  

 

Invazia umezelii  

 

Când umezeala invadează corpul, vei simți capul greu și apăsător, ca și cum ar fi legat foarte strâns. Mușchii și tendoanele picioarelor se vor contracta. Mușchii brațelor se vor slăbi, ducând la pierderea mobilității, spasme și atrofie. Deficiența musculară va determina extremitățile să se umfle. Astfel, mișcarea corpului va fi afectată. Acesta indică epuizarea energiei de mișcare.  

 

Dacă porii sunt deschiși, umezeala invadează corpul, provocând erupții cutanate, dermatită și furuncule.  

 

În timpul toamnei, dacă cineva este afectat de umezeală și ea se acumulează în plămâni, aceasta va provoca membre reci cu înmuierea mușchilor, tuse și slăbire a corpului și membrelor.  

 

Invazia vântului  

 

Vântul patogen este rădăcina tuturor relelor. Totuși, dacă cineva este echilibrat și emoțiile îi sunt clare și calme, energia sa va fi abundentă și tăria interioară va fi puternică. Chiar și când se confruntă cu forța celui mai puternic și mai patogen vânt, nimic din el nu va fi invadat.  

 

Când vântul patogen invadează corpul, acesta se transformă treptat în căldură și consumă energia internă, esența ancestrală și sângele corpului. Când sângele se epuizează, ficatul nu mai este hrănit și va funcționa defectuos.  

 

După un efort intens se produce transpirație, iar vântul și frigul vor invada pielea, provocând inflamații locale pe suprafețele expuse. Dacă vântul și frigul se acumulează pe o durată lungă de timp, vor apărea leziuni și pe zonele ce nu sunt expuse, pe măsură ce impactul inflamației se va răspândi pe suprafața corpului.  

 

Când cineva este atacat de vânt și expus la umezeală, va apărea o stare simultană de căldură și frig.  

 

Dacă în timpul primăverii cineva este afectat de vânt și acesta nu este expulzat la timp, el va ataca splina, provocând diaree, indigestie și retenție alimentară.  

 

Dezechilibre cauzate de exces  

 

Excesul de mâncare cauzează ca mușchii și vasele de sânge ale stomacului și intestinelor să se extindă făcând să apară fenomenul de retenție alimentară. Acest lucru va conduce la dizenterie și hemoroizi. Excesul în consumul de cantități mari de alimente greoaie și grase induce leziuni și inflamații în corp.  

 

Excesul de alcool determină ca energia internă să se ridice la un nivel periculos la nivelul capului.  

 

Excesul sexual consumă energia internă a rinichilor, provocând leziuni degenerative asupra oaselor. Când energia internă devine deficitară la nivelul rinichilor, corpul va extrage necesarul suplimentar de energie din oase și măduvă.  

 

Dezechilibre cauzate de arome  

 

Sursa energiei de repaus provine din cele cinci arome ale alimentelor. Folosirea necorespunzătoare a celor cinci arome va afecta cele cinci organe de stocare a energiei de repaus, după cum urmează:  

 

(1) Prea acru cauzează suprasolicitarea ficatului și diminuarea activității splinei.  

 

(2) Prea sărat slăbește oasele și provoacă o contracție prelungită cu atrofia mușchilor și stagnarea energiei vitale a inimii.  

 

(3) Prea dulce perturbă energia internă a inimii, prin agitație și congestie, precum și prin provocarea unui dezechilibru al energiei rinichilor, ceea ce întunecă fața.  

 

(4) Prea amar perturbă capacitatea splinei de a transforma și de a transporta alimentele și face ca stomacul să digere ineficient și să se dilate. Mușchii și tendoanele vor avea tendința de dispersie.  

 

De aceea, trebuie să fii atent la ceea ce consumi pentru a asigura creșterea, regenerarea și dezvoltarea sănătoasă a oaselor, tendoanelor, ligamentelor, circulației principale și celei secundare. Acest lucru va ajuta la generarea fluxului normal de energie internă, permițând o viață îndelungată și împlinită.