Legea extinderii și restrângerii constituie baza ordinii naturale a mediului înconjurător, fundamentul tuturor lucrurilor, mama tuturor schimbărilor, rădăcina eternă a vieții. Pentru vindecare, trebuie să înțelegem cauzele perturbațiilor induse în corp, care întotdeauna sunt supuse legii extinderii și restrângerii.
În mediul înconjurător elementele ce se extind urcă pentru a se expanda și forma cerul, în timp ce elementele ce se restrâng coboară pentru a se condensa și forma pământul. Restrângerea este cumulativă și liniștită, în timp ce extinderea este dispersivă și zgomotoasă.
Extinderea este responsabilă de expansiune, detașare și desprindere, în schimb, restrângerea conduce la contracție, aglomerare și consolidare. Extinderea determină energia, forța internă și acțiunea, în timp ce restrângerea determină substanța, fundamentul și sursa, care dă naștere la toată această extindere.
Căldura extremă și frigul extrem se transformă în opusul lor. De exemplu, într-o zi fierbinte căldura va crește, provocând condens și ulterior ploaie, așadar, frig. Frigul produce o restrângere manifestată prin aglomerare, dar căldura produce o mișcare de expansiune.
Dacă mișcarea de extindere coboară în loc să se ridice, în organism vor apărea dereglări ale fluxurilor interne. Când mișcarea de restrângere se manifestă prin aglomerare excesivă, se vor produce blocaje în partea de sus a corpului, fapt ce o va împiedica să coboare, provocând plenitudine și distensie. Astfel de situații sunt rezultatul unui dezechilibru dintre extindere și restrângere.
În natură, extinderea, prin limpezimea ei ascendentă, urcă pentru a forma cerul, iar restrângerea coboară, crescând densitatea materiei pentru a forma pământul. Energia condensată în apa pământului, sub impactul căldurii, se evaporă pentru a deveni nori. Când norii se întâlnesc cu energia cerească, se produce ploaia.
Similar, în corp energia expansivă provenită din mediul înconjurător ajunge la orificiile senzoriale superioare, permițând omului să vadă, să audă, să miroasă, să guste, să simtă și să descifreze toate informațiile din jur, astfel încât, mintea să-i rămână clară, centrată și echilibrată. În schimb, energia restrictivă din mediul înconjurător, coboară către orificiile inferioare ale corpului.
Energia de extindere se împrăștie pe suprafața corpului. Energia de restrângere se precipită și se stochează în cele cinci organe de înmagazinare. Extinderea are tendința de a se dilata și întărește cele patru extremități ale corpului. Restrângerea tinde să adune și să umple cele șase organe de transport.
Elementele foc și apă sunt clasificate în funcție de caracterul lor expansiv sau restrictiv. Focul este în mod natural expansiv. În schimb, apa de regulă este restrictivă. Aspectul funcțional al corpului este expansiv, iar aspectul nutritiv este restrictiv.
În timp ce alimentele sunt folosite pentru a întări și hrăni corpul, capacitatea organismului de le transforma depinde de energia sa de restrângere. Partea funcțională a energiei interne este derivată din rezerva ancestrală. Mâncarea este stocată în rezerve. Din ea se susține energia necesară pentru transformare și pentru funcțiile corpului. Din acest motiv, când dieta este necorespunzătoare, organismul va fi afectat. Dacă expansiunea este excesivă, rezerva de energie internă va fi rapid epuizată.
Gustul are o calitate restrictivă și prezintă o natură descendentă, în timp ce energia expansivă se ridică spre orificiile superioare.
Gusturile grele sunt contracție pură. Gusturile ușoare sunt considerate expansiune în contracție. Energia densă constituie extindere pură în natură, în timp ce energia rarefiată este contracție în extindere.
Când gustul sau mâncarea sunt grele și tulburi, se poate provoca diaree, dar gustul ușor și rafinat este capabil să circule prin canalele corpului. Prin urmare, este recomandabil să se consume alimente simple, fade, mai degrabă decât cele bogate și puternic aromate.
Energia ușoară este expansivă și are tendința de a se dispersa în afara corpului prin pori și orificii. Cu cât energia este mai densă, mai grea și mai substanțială, ea poate determina ca mișcarea să se transpună în arderi în corp. Dacă există un exces de arderi, acesta poate deteriora sursa energiei corpului. Așadar, este recomandabil să se evite crearea de arderi în exces în organism.
Gustul este legat de proprietățile sale de acțiune. Gusturile înțepătoare și dulci au calități de dispersie, find considerate expansive, în timp ce gusturile acre și amare au calități de traversare și eliminare, find considerate în restrictive.
Dilatarea și contracția din corp trebuie să fie în echilibru. Dacă dilatarea predomină, contracția va fi oprimată și reciproc. Excesul de extindere se manifestă ca o boală febrilă, în timp ce excesul de restrângere se manifestă ca o boală de răceală sau frig. Când extinderea este extremă, se poate transforma în boală rece și reciproc.
Frigul poate afecta corpul fizic. Căldura poate deteriora energia de extindere din corp. Când există leziuni ale corpului fizic, se va produce umflare. Dacă nivelul mental - expansiv este deteriorat, acesta va provoca durere din cauza blocajului acestuia. Într-o leziune pot exista două aspecte, cum ar fi umflarea de restrângere și durerea de extindere. Tratamentul va consta în ierburi astringente pentru a dispersa umflarea și ierburi răcoritoare pentru a diminua durerea. Dacă un pacient se plânge de durere mai întâi și de umflare după aceea, aceasta înseamnă că nivelul mental - expansiv a fost rănit mai întâi. Dacă un pacient se plânge de umflare, urmată de durere, trauma a apărut mai întâi la nivel fizic - restrictiv.
Când vântul patogen vine ca o furtună, el poate provoca tremur.
Dacă focul arde excesiv, va apărea roșeață și umflare.
Dacă este prezentă uscăciunea, ea va provoca paloare și ofilire.
Excesul de frig poate duce la umflare, iar umezeala extremă va duce la probleme urinare și diaree.
În natură avem cele patru anotimpuri și cele cinci transformări de energie ale lemnului, focului, pământului, metalului și apei. Schimbările și transformările lor produc frig, căldură, umezeală, uscăciune și vânt. Vremea, la rândul ei, afectează fiecare creatură vie din lumea naturală și formează fundamentul lor pentru naștere, creștere, maturizare și regenerare.
În corpul uman există cinci organe de stocare: ficatul, inima, splina, plămânii și rinichii. Energia celor cinci organe de stocare formează cele cinci centre mentale și dă naștere celor cinci emoții. Spiritul inimii guvernează funcțiile mentale și creative. Spiritul ficatului guvernează sistemul nervos și dă naștere percepției senzoriale. Spiritul splinei guvernează logica și puterea de raționament. Spiritul plămânilor guvernează instinctele, forța fizică și rezistența. Spiritul rinichilor guvernează voința, emoția, ambiția și instinctul de supraviețuire.
Excesul față de cele cinci emoții fundamentale: fericire, furie, tristețe, îngrijorare și frică, va crea dezechilibre. Emoțiile pot răni învelișul mental (expansiv), în timp ce elementele sezoniere pot afecta corpul (constrictiv). Furia bruscă dăunează capacității de restrângere. A deveni cu ușurință emoționat sau bucuros va deteriora capacitatea de extindere. Acest lucru face ca energia să se ridice năvalnic până la nivelul capului, afectând spiritul din inimă și făcându-l să se detașeze de corp. Eșecul în a-ți regla emoțiile poate fi asemănat cu neputința verii și iernii de a se regla reciproc, amenințând viața însăși.
Dacă există o invazie de frig în timpul iernii, boala febrilă se va dezvolta în primăvară. O invazie a vântului în primăvară poate duce la tulburări digestive, retenție alimentară și diaree vara. Dacă în timpul verii are loc un atac de căldură, toamna poate apărea malaria. Dacă toamna este invadată de umezeală, iarna vor apărea crize de tuse.
În vremurile străvechi, persoanele educate în medicină descriau corpul fizic prin diferențierea organelor destinate stocării de cele de transport, înțelegeau distribuția și funcția canalelor și colateralelor și dădeau nume punctelor de energie. În muşchi, spaţiile dintre muşchi şi în articulaţii pot fi găsite punctele care leagă meridianele. Meridianele sunt cuplate ca perechi constrictive și expansive.
Totul este distribuit perfect, corespunzând constrictivului și expansivului și conform celor patru anotimpuri în armonie cu mediul înconjurător.
Odată cu sosirea primăverii, vremea încălzește pământul. Toate plantele încep să încolțească și să dea frunze verzi. Astfel, culoarea asociată primăverii este verde. Deoarece majoritatea fructelor sunt imature și necoapte în acest moment, gustul lor este acru. Acest gust acru întărește ficatul, iar ficatul hrănește apoi tendoanele și canalele tendo-musculare. Elementul lemnos al ficatului produce elementul foc al inimii. Astfel, se spune că tendoanele produc inima. Ficatul se conectează cu ochii prin canalele sale și astfel se spune că orificile superioare al ficatului sunt ochii.
În timpul primăverii subtilitatea și vastitatea mediului înconjurător, inteligența și intuiția ființei umane, capacitatea pământului de a produce cele zece mii de lucruri, mișcarea naturală a vântului, iar mișcarea ascendentă a tuturor plantelor produc în mod colectiv mișcarea tendoanelor, culoarea verde, țipetele vocii, spasmele și convulsiile, ochii, gustul acru și emoțiile furioase. Toate acestea sunt asociate cu ficatul, deoarece ficatul este responsabil pentru menținerea permeabilității fluxului de energie, iar natura sa este mișcarea și extinderea.
Mânia rănește ficatul, dar tristețea alină furia. Când vântul invadează cu umezeală, el rănește articulațiile, dar uscăciunea elimină umiditatea și vântul. Consumul excesiv de alimente acide înmoaie articulațiile, dar acest lucru poate fi neutralizat de gustul iute.
Vara, vremea este în general caldă. Când căldura este extremă, se produce foc, care arde lucrurile, aducând amar gustului. Substanțele cu gust amar curăță inima. Inima guvernează sângele. Focul inimii produce pământ. Inima se deschide către limbă și, prin urmare, schimbările subtile ale inimii pot fi reflectate în limbă.
Vremea caldă, focul de pe planetă, vasele de sânge, culoarea roșie, râsul și bucuria sunt toate legate de inimă. Inima, sau elementul foc, se manifestă emoțional ca bucurie, dar prea multă bucurie provoacă epuizarea energiei inimii. Acest lucru poate fi contrabalansat de frică. Energia patogenă poate invada inima prin pericard, rănind învelișul expansiv al inimii. Ierburile reci și răcoritoare sunt utile pentru a contracara această afecțiune. Consumul de alimente prea amare au un efect dăunător asupra energiei inimii, dar alimentele sărate pot fi folosite pentru a echilibra excesul de amar.
În centru găsim umiditatea, care hrănește și înmoaie solul, pregătindu-l să producă un pământ puternic. În sezonul dintre vară și toamnă, vara târzie, fructele se coc și se îngălbenesc. Când se coc, au un gust dulce și hrănesc energia splinei, care devine capabilă să hrănească mușchii și carnea. Din carne și mușchi supli sunt generați plămânii.
Acestea corespund elementului metal. Splina se deschide spre gură, iar bolile splinei pot pătrunde prin gură și se vor reflecta pe buze.
Pe pământ, corelația vremii este umezeala. Splina se manifestă în mușchi și carne. Culoarea galbenă este asociată cu splina, la fel ca o voce cântătoare și melodică.
Condițiile patologice de amestec tulbure indică un dezechilibru al splinei. Melancolia și îngrijorarea excesivă se vor manifesta. Îngrijorarea excesivă va epuiza energia splinei, dar furia poate înfrâna această îngrijorare. Umiditatea poate deteriora carnea și mușchii, dar vântul poate usca umezeala. Prea mult gust dulce poate răni carnea prin crearea de grăsime, dar acrul poate neutraliza dulcele.
În direcția de vest, deșertul este bogat în minereuri metalice. Nisipurile uscate ale deșertului sunt albe, iar această uscăciune afectează plămânii, pielea, părul și porii corpului. Sunetul plânsului și emoția tristeții sau durerii sunt asociate cu elementul metal. Gustul picant poate ventila plămânii și deschide porii. Durerea extremă poate răni plămânii, dar poate fi contracarată de emoția fericirii. Căldura intensă poate deteriora pielea, părul și plămânii. În acest caz, este necesară răcirea agentului patogen. Consumul excesiv al gustului picant poate răni porii și pielea, dar acest lucru poate fi contracarat de gustul amar.
În direcția nord sunt vaste lanțuri muntoase acoperite de zăpadă, iar dincolo, sunt mări întunecate și reci ale căror ape oceanice oferă gustul sărat. Toate aceste forme de relief sunt legate de energia rinichilor, care îi permit să dezvolte oase și măduvă puternice și sănătoase. Rinichii sunt asociați cu urechile, culoarea neagră, frica și sunetul gemetelor. În timp ce frica va afecta rinichii, înțelegerea, logica și gândirea rațională vor permite învingerea ei.
Frigul va încetini și va stagna sângele, dar uscăciunea va tempera această asprime. Excesele de aromă sărată pot dăuna sângelui, dar aroma dulce îl va neutraliza.
Cerul și pământul, principiile masculin și feminin, energia și sângele, toate acestea reflectă interacțiunea dintre constrictiv și expansiv. Apa are proprietatea de frig și focul de căldură. Interdependența dintre constrictiv și expansiv se reflectă în toate lucrurile din mediul înconjurător și nu poate fi separată.
Cum se aplică principiul constrictiv și expansiv în arta vindecării?
Dacă energia de mișcare este în exces, corpul va avea febră, respirație dificilă și rapidă, tremurături, gât și gură uscată, iritabilitate și umflare abdominală. Aceste semne sunt precursorii unor probleme de sănătate. Când apare un exces de energie de mișcare iarna, nu este la fel de periculos ca vara, când căldura mediului îl va agrava rapid.
Dacă energia de repaus devine excesivă, corpul va fi rece, va exista transpirație umedă, frisoane și spasme convulsive ale mâinilor și picioarelor. Dacă extremitățile sunt în spasme și abdomenul este umflat și întins, acest lucru va avertiza despre o afecțiune internă. Pe timpul verii se va putea echilibra mai ușor, dar iarna va fi mai dificil. Așa putem vedea manifestarea de repaus și de mișcare în procesul de îmbolnăvire.
Care sunt metodele de a echilibra constrictivul și expansivul?
Dacă cineva dobândi Înțelepciunea de menținere a sănătății și cauzele epuizării, atunci va stăpâni cu ușurință echilibrul dintre constrictiv și expansiv și va rămâne sănătos. În mod normal, până la vârsta de patruzeci de ani, oamenii au epuizat cincizeci la sută din energia lor de repaus, iar vitalitatea le este slăbită. La cincizeci de ani corpul devine greu, vederea și auzul deteriorate. Până la vârsta de şaizeci de ani, energia de repaus este şi mai mică, iar rinichii sunt epuizați. Organele senzoriale și cele nouă orificii, inclusiv organele excretoare, au devenit afectate funcțional. Se vor manifesta afecțiuni precum prostatita, slăbirea vederii, deficiența organelor viscerale inferioare și excesul celor superior, rupturi și probleme de drenaj nazal.
Astfel, corpul celui care urmează Înțelepciunea va rămâne puternic și sănătos. Cel care nu urmează Înțelepciunea va îmbătrâni. Cel care este neglijent se va simți adesea deficient, în timp ce acela care practică Înțelepciunea va avea o abundență de energie. Cei înțelepți au orificii sănătoase, percepția, auzul, vederea, mirosul și gustul sunt fine și puternice. Chiar dacă au corpuri vechi, ei pot îndeplini toate energiilor vieții.
Cei care înțeleg principiile unei vieți sănătoase își îmblânzesc mintea și o împiedică să rătăcească. Ei nu impun nimic asupra lor sau asupra altora, sunt fericiți și mulțumiți, liniștiți și calmi și pot trăi la infinit. Acestea sunt metodele străvechi de auto-întreținere.
În direcția nord-vest, munții sunt înalți și reci. Ei sunt considerați constrictivi, în timp ce în sud-vest zonele joase sunt de natură caldă, adică de mișcare. Există o corespondență între cer și omenire. Așa cum există inegalități în natură, cum ar fi cald și rece, ridicat și scăzut, tot așa există și în oameni. În corp, urechea dreaptă nu este la fel de eficientă ca și cea stângă, nici ochiul drept nu este la fel de ascuțit ca și cel stâng. Cu toate acestea, mâna și piciorul stâng nu sunt la fel de coordonate ca și cele drepte, în general.
Ce înseamnă acesta?
Estul este direcția de mișcare. Esența de mișcare circulă din stânga, se ridică pe partea stângă. Partea stângă sus este plină, în timp ce partea stângă jos este deficitară. Direcția vestică este considerată de repaus, iar esența de repaus coboară pe partea dreaptă. Prin urmare, dreapta jos este plină, iar dreapta sus este deficitară. Acesta este motivul pentru care spunem că ochiul drept și urechea dreaptă nu sunt la fel de puternice ca acelea din stânga, iar mâna stângă și piciorul stâng nu sunt la fel de puternice ca acelea din dreapta.
Este important să înțelegem că agentul patogen atacă întotdeauna acolo unde există deficiențe. La om, partea dreaptă sus și stânga inferioară sunt deficitare și, prin urmare, vulnerabile la atacurile patogene. Acestea sunt defecte naturale așa cum au fost create.
Cerul produce energia sau esența. Pământul dă naștere materiei sau formei. Cerul reglementează cele patru anotimpuri. Pe pământ, transformările celor cinci elemente reprezintă interacțiunea dintre constrictiv și expansiv. Expansivul se ridică pentru a genera cerul, dar constrictivul tulbure coboară pentru a forma pământul. Această mișcare ajută la crearea ritmului anotimpurilor și al schimbărilor vremii, permițând lucrurilor pământești să se manifeste în ritmul nașterii primăvara, creșterii vara, consolidării toamna și depozitării iarna. Deținând aceste cunoștințe, oamenii își pot coordona expansivitățile în jurul acestor cicluri și pot beneficia de ele, deoarece viața umană este interconectată cu mediul ei, cerul și pământul.
Energia cerească va călători prin plămâni, iar apa și alimentele pământului sau energia substanțială va călători prin gât. Energia vântului și a copacilor se conectează cu ficatul, fulgerul tunetelor se conectează cu inima, energia celor cinci alimente fundamentale de pe pământ se conectează cu splina, iar apa din ploaie se conectează cu rinichii. Mișcarea și călătoria energiei a sângelui prin cele șase canale sunt ca un râu care curge. Stomacul și intestinul gros, care conțin fluidele și alimentele, sunt ca oceanul. Cele nouă orificii sunt ca izvorul din care apa țâșnește și iese. Constrictivul și expansivul corpului uman pot fi astfel legate de fenomenele naturii. Transpirația din excesul de expansiv se revarsă ca ploaia. Energia de mișcare de mișcare se mișcă precum vântul de repede, mânia oamenilor este ca furtuna tunetului.
Energia răzvrătită care se repede în sus este ca scânteia focului. Fără înțelegerea metaforelor prezente în natură și în oameni, nu se va evita sau nici trata eficient boala. În tratament, atunci când se neglijează să se ia în considerare schimbările sezoniere și nu sw recunoaște geografia, mediul, cele cinci elemente și transformările lor, se va rata imaginea de ansamblu și tratamentul nu va avea succes. De aceea, este important să se țină cont de dieta locală, de perioada anului, vremea, geografia, constituția individuală, vârsta și sexul.
Când vântul rău atacă oamenii, el vine ca o furtună. Putem să-i trasăm cursul atacului, începând cu porii și pielea, în stratul muscular, prin stratul tendomuscular, în vasele de sânge și în cele șase organe de transport și în cele cinci organe de stocare Un medic superior oprește boala la nivelul pielii și o risipește înainte de a pătrunde mai adânc. Un medic inferior tratează boala după ce trece prin piele. Dacă agentul patogen nu este oprit la suprafață, acesta intră la nivelul mușchilor și trebuie dispersat acolo. Dacă progresează și invadează adânc în cele cinci organe de stocare, tratamentul este mai dificil.
Cei șase factori patogeni exogeni provoacă dizarmonii în oameni prin invadare din exterior spre interior și trecere de la nivelul superficial în profunzime în organele de transport și în cele de stocare. Dieta necorespunzătoare afectează în principal cele șase organe de transport. Umiditatea patogenă va provoca leziuni ale pielii, cărnii, mușchilor, tendoanelor și vaselor de sânge, și va stagna la nivelul articulațiilor. Un acupuncturist competent trebuie să înțeleagă principiul extern și intern, boala care invadează din exterior spre interior sau din interior spre exterior, precum și conexiunile și relațiile dintre expansiv și constrictiv, energie și sânge, precum și canalele și colateralele.
Cu aceste cunoștințe este posibil să direcționați agentul patogen din interior spre exterior, să-l risipiți din exterior sau să-l mutați din exterior în interior pentru a fi curățat și eliminat. Când boala este pe partea dreaptă, tratează stânga, iar când este pe stânga, tratează dreapta. Comparați normalitatea cuiva cu anormalitatea altora. Când se observă starea patogenă, se poate vedea ce se întâmplă în interior din simptomele din exterior. Progresia bolii, severitatea și prognosticul acesteia, pot fi de asemenea, constatate.
Un medic expert în diagnosticare observă aspectul, tenul, culoarea feței și ritmurile pacientului. În primul rând, trebuie stabilit dacă boala este de repaus sau de mișcare, apoi culorile faciale vor indica locația bolii, iar în final vocea și respirația vor confirma natura suferinței.
Când ritmul anormal este comparat cu unul normal, este posibil să știm dacă este prezent un agent patogen. Trebuie luate în considerare variațiile ritmurilor normale care sunt naturale în fiecare anotimp. Dacă ritmul radial în punctul cel mai distal de pe încheietura mâinii este plutitor sau scufundat, alunecos sau agitat, se va cunoaşte cauza dezechilibrului. Urmând această metodă, se vor evita greșelile.
În stadiul inițial al bolii, în timp ce agentul patogen este relativ superficial, acupunctura poate fi folosită eficient pentru a deschide suprafața pielii și a elimina agentul patogen. Când boala este într-un stadiu furios, este necesar să așteptați până când vârful trece, apoi să administrați acupunctura pentru rezultate de succes. Când factorul patogen este extern și puternic, se poate ține acul de acupunctură mai mult timp și se poate aplica o stimulare puternică. Acest lucru va slăbi agentul patogen și va întări energia antipatogenă, permițându-i să elimine boala.
Când o boală este la suprafața corpului, ierburile care sunt înțepătoare și diaforetice pot fi folosite pentru a o împrăștia. Dacă afecțiunea este în exces și internă, ierburile purgative sunt folosite pentru epurare și eliminare. Dacă energia antipatogenă este slăbită, ierburile tonice o vor întări. Este necesar să se determine dacă boala se datorează deficienței de expansiv sau constrictiv. Dacă este deficiență de expansiv, sunt potrivite ierburile de încălzire și tonicele de energie, în timp ce în cazul deficienței de constrictiv sunt indicate ierburile constrictive groase, hrănitoare și tonice pentru sânge.
Localizarea unei boli va determina metoda de tratament. O boală situată deasupra diafragmei și a toracelui poate fi tratată cu emetice pentru a induce vărsăturile, în timp ce o boală sub diafragmă și în intestine poate fi epurată. Dacă este la mijloc, implicand stomacul, atunci se vor folosi ierburi digestive și carminative. Când boala este în piele, induceți transpirația pentru a o elimina. Dacă energia anti patogenă (vindecătoare) este slabă, vor apărea scurgeri precum diareea, însă ierburile astringente vor fi de ajutor. Dacă energia este blocată, mișcarea acesteia poate fi restabilită prin utilizarea ierburilor carminative. Stagnarea severă trebui înlăturată cu ierburi puternice.
Boala trebuie să fie diferențiată prin cele opt principii ale constrictivului și expansivului, internă sau externă, exces sau deficiență, cald sau rece, astfel încât, să poată fi folosită metoda potrivită pentru a contracara starea patogenă și a restabili homeostazia. Tratamentul cu acupunctură poate atenua mișcarea nesăbuită a sângelui și a energiei și le poate restabili curgerea naturală și lină. Când un agent patogen atacă energia și sângele, aceasta este o condiție în exces. În acest caz, punctele de acupunctură pot fi folosite pentru a induce sângerarea și pentru a elimina agentul patogen.
Dacă există o deficiență de energie într-o anumită locație sau canal, energia poate fi condusă, ghidată, din alte canale pentru a suplimenta slăbiciunea.
