Se spune că oamenii au patru ritmuri sau patru ritmuri ce apar în mod natural și douăsprezece tipuri de mișcări. Ce înseamnă acesta? 

Cele patru ritmuri constau din ritmurile celor patru anotimpuri, iar cele douăsprezece mișcări corespund celor douăsprezece canale, care la rândul lor corespund celor douăsprezece luni ale anului. 

În mod normal, primăvara, ritmul este tumultos, vara este plin, toamna plutește, iar iarna se scufundă. În plus, la sfârșitul verii, ritmul este în mod normal moderat. Acestea sunt semne naturale ce reflectă schimbările macrocosmice și sunt clasificate drept straturi expansive. 

Cele douăsprezece mișcări reflectă fluxul de energie în diferitele canale de-a lungul anului. Mișcarea plămânului începe în februarie, cea a intestinului gros are loc în martie, cea a stomacului în aprilie, cea a splinei în mai, cea a inimii în iunie, cea a intestinului subțire în iulie, cea a vezicii urinare în august, cea a rinichilor în septembrie, cea a pericardului în octombrie, cea a celor trei focare în noiembrie, cea a vezicii biliare în decembrie și cea a ficatului în ianuarie. 

Cele cinci ritmuri expansive sunt variabile în mod normal datorită schimbării anotimpurilor. Cele cinci ritmuri individuale ale organelor de stocare se combină cu ritmurile sezoniere pentru a alcătui douăzeci și cinci de variante. Un ritm expansiv reflectă de exemplu, sănătatea energiei stomacului. 

Un ritm constrictiv care nu dezvăluie energia stomacului se numește un ritm de descompunere și indică faptul că energia stomacului este slăbită pentru că un ritm constrictiv reflectă absența celui expansiv și, prin urmare, reducerea energiei vieții. Dacă poți distinge între prezența și absența ritmului stomacal, puteți ști unde se află boala și puteți da un diagnostic corect. 

Ritmurile celor trei canale expansive fi găsite lângă mărul lui Adam pe artera carotidă. Cele trei ritmuri constrictive sunt detectate la artera radială de pe încheietura mâinii. În circumstanțe sănătoase, ritmurile de expansive și constrictive trebuie să fie identice și în armonie. 

De asemenea, putem clasifica fiecare ritm individual. Când ritmul se ridică este expansiv și când acesta se retrage este constrictiv. Când ritmul este expansiv, este expansiv, iar când este liniștit este constrictiv. Când ritmul este rapid este expansiv. Rapid este definit ca mai mult de cinci bătăi pe respirația medicului. Când ritmul este lent este constrictiv. 

Constrictiv este definit ca mai puțin de patru bătăi pe respirația medicului. Sistolic este expansiv și diastolic este constrictiv. Când unda ritmului crește, este expansiv, iar când scade este constrictiv. 

Atunci când ritmurile expansive lipsesc la un pacient, ritmul constrictiv de descompunere al ficatului este ca un fir subțire pe punctul de a se rupe sau ca un fir înfăşurat strâns pe cale să se rupă. Sau ritmul decadent al inimii este ca un fir subțire fragil. Sau acest ritm va fi găsit în ritmul pulmonar. Sau acest ritm se va se găsi în ritmul renal. 

În general, tulburări ale stomacului și intestinelor afectează splina și inima. Persoanele care suferă de aceste dezechilibre au dificultăți prin diferite boli. La femei, pot apărea menstruații neregulate sau amenoree. Dacă boala persistă, va rezulta o persistentă emaciare. Aceasta se numește deshidratare și epuizare cauzate de vântul care decurge din căldură. Când apare o respirație rapidă, superficială, cu dificultăți în a-și trage respirația, se consideră greu tratabilă. 

Boala învelișului expansiv exterior constă în simptome precum febră și frisoane, leziuni ale pielii, furuncule, carbuncule și umflarea extremităților inferioare. Această boală se poate manifesta și prin slăbiciune în genunchi, frig și spasme cu mișcare dificilă și durere în spatele coapselor. 

Pe măsură ce boala progresează și devine cronică, se manifestă ca uscăciune a pielii sau se poate provoca umflarea testiculelor sau durere ovariană. 

Pe măsură ce se transferă către învelișul expansiv mediu, ea se manifestă ca susceptibilitate la tuse, diaree și pierdere de energie. Dacă este cronică, poate deveni durere în piept din cauza deficienței cardiace sau a retenției alimentare cu reducerea apetitului. 

Bolile de tulburare a învelișului expansiv interior se manifestă cel mai adesea ca uimitoare, anxietate, frică și dureri de spate cu eructatații, sughiț sau căscat. Acest lucru poate duce la sincopă din cauza vântului. 

Bolile ce afectează învelișul constrictiv exterior provoacă distensie în zonele abdominale și epigastrice. Atunci se manifestă ca plenitudine, cu posibile greață și vărsături, precum și eructații. 

Când boala învelișului expansiv exterior și cea învelișului constrictiv exterior apar împreună, putem observa hemiplegie, flaciditate și slăbiciune. 

Dar să ne întoarcem la ritmuri. Când ritmul vine cu forță, el este expansiv, iar când se relaxează, el este constrictiv. 

Când ritmul vine cu multă putere, dar apoi devine complet slab, aceasta se numește ritm inundat. Când ritmul ajunge ușor și plutitor și ușor slab, îl numim ritm plutitor. 

Un ritm care este plin și tensionat, ca și cum ar atinge o coardă de chitară, se numește slăbit. 

Când este plin, dar profund, adică la o presiune ușoară la nivel superficial și nu îl simți prea mult, dar cu o presiune puternică îl simți plin, acesta se numește ritm de scădere. 

Un ritm care nu este nici prea puternic, nici prea slab, care vine și pleacă în mod ritmic, curgând ca un curent, se numește ritm alunecos sau moderat. 

Constrictivul și expansivul sunt dezechilibrate atunci când energia de repaus este excesivă și stagnează în interior, iar energia de mișcare se mișcă nechibzuit spre exterior, cu transpirație abundentă, extremități reci, dispnee și respirație șuierătoare. Aceasta implică scăderea expansivului și constrictivului. Transformarea constrictivului depinde de echilibrul normal al constrictivului și expansivului. Este potrivită o metodă de încălzire blândă. Dacă o metodă dură de încălzire este aplicată pentru a contracara dezechilibrul, acțiunea de mișcare va fi forțată să scape, iar acțiunea de repaus o va urma pentru compensare. 

Dacă acțiunea de repaus este abundentă și în exces, atunci frigul și umezeala vor domina și acest lucru va conduce la stagnarea sângelui și acțiunii. 

Există o condiție de a afecțiune de repaus când se produce transferul bolilor de la inimă la plămâni, în ciclul de control al celor cinci elemente. Acesta este metalul care domină focul, ducând la disfuncție. 

Într-o stare de afecțiune de mișcare se poate produce transferul bolii către inimă. Acesta este lemnul care creează foc, urmând ciclul creativ al celor cinci faze, ducând la recuperare. 

Există alte două afecțiuni în care boala pulmonară se transferă la rinichi sau invers, în care boala de rinichi se transferă în splină. 

Astfel, metalul creează apă prin ciclul de creație, dar îi lipsește acțiunea de mișcare. Sau apa controlează pământul, adică, o inversare a ciclului de control. 

Elementul constrictiv devine dominant și scapă de sub control. 

Când agenții patogeni provoacă obstrucție în canalele expansive, apare edemul. Când agenții patogeni afectează canalele constrictive, rezultă sângerare. Când ambele tipuri de canale, constrictive și expansive, sunt obstrucționate, dar canalele constrictive sunt mai grav afectate, abdomenul inferior se va umfla. 

În plus, atunci când stomacul și canalele intestinului gros sunt obstrucționate mai serios, va apărea sindromul de epuizare. Când vezica urinară și canalele intestinale sunt mai afectate, vor apărea obstrucții ale intestinului și urinei. Când splina şi canalele pulmonare sunt afectate, apar edem și distensie abdominală. Când ficatul și vezica biliară sunt afectate, rezultă un blocaj superior. 

Când se examinează ritmurile, dacă cineva găsește că ritmurile constrictive sunt net diferite de cele expansive, aceasta indică suprasarcină. Dacă atât ritmurile constrictive cât și cele expansive, sunt deficitare, aceasta indică slăbire. 

Dacă ritmurile expansive sunt de două ori mai puternice decât ritmurile constrictive, atunci pacientul va transpira spontan. Dacă ritmurile constrictive sunt deficitare și ritmurile expansive sunt excesive, indicația este excesul de foc care la femei va provoca metroragia. 

La determinarea prognosticului unei boli, dacă ritmurile splinei și pulmonare sunt anormal de pline, ele trebuie să fie scăzute imediat în termen de trei săptămâni. 

Dacă ritmurile inimii și rinichilor sunt anormal de pline, ele trebuie remediate în două săptămâni. 

Dacă pericardul şi ritmurile hepatice sunt anormal de pline, ele trebuie remediate în zece zile. 

Dacă vezica urinară și ritmurile intestinale sunt anormal de pline, ele trebuie remediate în trei zile. 

Dacă stomacul și ritmurile intestinale sunt anormal de pline, în special în bolile febrile, ele trebuie remediate în zece zile. 

În cele din urmă, când toate ritmurile sunt anormal de pline, cu umflături epigastrice și abdominale sau distensia și obstrucția intestinelor și a urinei, înseamnă este că atât că atât energia de repaus, cât și cea de mișcare au atins apogeul epuizării. În consecință, ele trebuie remediate în cel mult cinci zile.”