Am vorbit despre tipologia înlocuirii, sau despre Seth, fiul lui Adam, menit să-l înlocuiască pe Abel. După cum cunoaștem din relatarea biblică, Adam și Eva au pierdut printr-o singură lovitură doi copii: Cain, primul născut, și Abel, născut ulterior. Abel a fost ucis de către Cain. Cain a fugit. El plecat. Și-a părăsit locul natal. Implicit, și-a părăsit familia. În acel moment, Adam și Eva au realizat că în mare parte, exemplul greșit pe care ei îl furnizase copiilor, fusese probabil principala cauză a devierii comportamentale a lui Cain. Și de aceea, ei și-au propus să schimbe radical lucrurile. Astfel, s-a născut Seth, într-o familie care a încercat să repare greșelile trecutului, oferind, atât cât se putea, un mediu în care să se dezvolte credința și recunoștința față de Dumnezeu, acele caracteristici pe care le-am dedus, sau le-am intuit, în viața lui Abel. 

Și acum vom vorbi despre originea bolilor, în special cele de factură genetică. Iar aici încadrez două mari categorii: zona proceselor de îmbătrânire și zona legată de alterări ale codului genetic. Cauza comună a acestor afecțiuni se referă la schimbarea instrucțiunilor care se află în ADN. Această deficiență nu este posibil de rezolvat prin suplimente și medicamente. De exemplu, soluția antibiotică nu se aplică în niciun fel, fiindcă principiul lor se referă la administrarea unor substanțe care distrug factorul care face rău, bacteriile în cazul de față, dar care nu fac obiectul bolilor de factură genetică. 

Așadar, dacă vorbim despre suplimente și medicamente, ele nu sunt capabile să rezolve și să fixeze deficiențele care apar la nivelul codului genetic. Și atunci se pune întrebarea: „Dacă nu este posibilă o astfel de abordare, atunci cum să se procedeze?” 

Ca să explicăm metodologia aplicată, ideea centrală pornește de la ceea ce putem citi în Sfânta Scriptură cu scopul deducerii căii de vindecare. Biblia reprezintă o colecție de idei profunde, fiind moștenire ancestrală cu origine străveche. Strămoșii noștri ne-au lăsat, prin intermediul acestei sfinte Cărți niște elemente cheie pentru dobândirea nemuririi. Sigur există și alte tradiții pe pământ, dar vorbesc de Biblie fiindcă noi aparținem tradiției creștine. Și de fapt, la început era o singură religie, adică, o proto-religie, asemănătoare cumva cu creștinismul, dar mult mai bogată ca înțeles asupra vieții, naturii și lui Dumnezeu, cu multiple mijloace de vindecare. Și am identificat o cale în baza proto-istoriei relatată în primele capitole ale cărții Genezei. Este un traseu spiritual relevant ce exprimă apariția complexului de factori distructivi din prezent. Și aici vom face referință la acei urmași ai lui Seth, fiul lui Adam, care nu s-au amestecat cu urmașii lui Cain și care au trăit prin păduri, în zone izolate și în mici comunități, fapt ce le-a permis să aibă o bună cunoaștere a naturii umane, a universului, a celulei vii și multe altele. Această cunoaștere ancestrală venea de la Adam și direct de la Dumnezeu. Normal, sunt multe de zis, dar acum vom realiza o sinteză pentru tot ce s-a spus până în momentul de față pe acest subiect. 

Citim că Dumnezeu a plantat doi copaci în mijlocul grădinii Edenului: copacul vieții și copacul cunoștinței binelui și răului. Acești copaci semnifică două căi, două modalități de raportare la lumea înconjurătoare și de cunoaștere. Există o cunoaștere simbolizată de pomul cunoștinței binelui și răului, o abordare bazată pe judecată critică și pe etichetarea cu bine și rău a realității înconjurătoare conform unei încercări subiective, ceea ce este foarte dăunător, fiindcă această gândire duală generează distorsiuni de percepție cu implicații psihologice și organice, care în final, distruge codul genetic. În opoziție se află copacul vieții, sau gândirea vieții. Aici am avut o problemă fiindcă nu înțelegeam cum se articulează sensul de cunoaștere bazat pe această abordare. Dacă n-ar fi venit mai departe textul în care vorbește despre ziua de odihnă, în care Dumnezeu S-a oprit, a privit, a contemplat lucrurile, a văzut că toate sunt bune și S-a odihnit, n-aș fi avut un înțeles clar. Copacul vieții este așadar, un copac al contemplării. Și când prin contemplare, înțelegem o gândire ce trece dincolo de judecată, adică, o privire directă asupra lucrurilor așa cum sunt, fără să le încadrezi într-o categorie de bine sau rău. Este ceva foarte profund când vorbim despre contemplare. Așadar, se semnifică o gândire axată pe contemplare. Normal, există mai multe concepte înrudite: contemplare, acceptare și integrare, toate derivând din simbolul copacului vieții. Putem să-l numi și copacul existenței sau copacul lui Dumnezeu. În limba ebraică, cuvântul viață este plurisemantic, adică, are mai multe înțelesuri. Acest copac al vieții, ca gândire și abordare, deține cheia longevității și nemuririi. În schimb, copacul binelui și răului este un arbore al morții. Este esența păcatului, adică, gândirea duală. Nu vom intra în detalii în momentul de față, dar vom reveni din punct de vedere psihologic și teologic. Deocamdată vom merge pe linia practică a cum putem să aplicăm această învățătură. 

În momentul în care oamenii au ales să treacă la gândirea duală, așa cum citim în cartea Genezei, s-a produs o alterare psihologică, sentimentul de vinovăție a apărut și imaginea de sine a scăzut. După aceea au avut loc distorsiuni emoționale semnificative, senzația de gol existențial, de deșertăciune, iar pe acest fond a apărut compensatoriu pofta sexuală, ceea ce a implicat acoperirea zonelor reproductive, a apărut pofta nestăpânită de mâncare și mai ales, a apărut frica. Toate acestea au perturbat funcționarea organelor corpului uman, care, la rândul lor, au afectat codul genetic și astfel, omul a început să îmbătrânească și în cele din urmă să se îmbolnăvească și să dispară. Deși era o ființă nemuritoare, condiția sa a fost inversată în sens negativ. 

Fiindcă noi trăim într-un univers construit din structuri flexibile, pachete de programe bine alcătuite, similare celor de calculator. Totul este programabil în univers. Mintea umană, realitatea biologică și cea fizică, toată viața se bazează pe un cod genetic, adică, un set programe bine constituite. În acest sens, structurile cuantice, atomice și subatomice se bazează pe programe ce rulează cu mare precizie. Fiindcă Dumnezeu este un mare arhitect și un mare artist. El a creat o mașinărie foarte complexă și foarte flexibilă. De fapt, ca să poți face arta, ai nevoie de un mediu flexibil. Prin urmare, consider că este posibilă reversarea bolii și anihilării pe baza abordării copacului vieții, mijlocul „tehnic” fiind contemplarea. Bineînțeles, sunt multe subiecte de studiat, dar acum am dorit doar să inițiez câteva simple exemple. În toate afecțiunile cu schimbare genetică, deși orice boală alterează expresia genelor, factorul psihologic este deosebit de important. Și ne vom opri asupra tensiunilor emoționale. Este un subiect pe care îl deschid acum și îl voi detalia în ocaziile viitoare. 

Ce este o tensiune emoțională? De fapt, ce este o tensiune? Când vorbim despre tensiune, sau element tensional, cea mai bună imagine este aceea a unei sfori sau a unui lanț de care se trage cu putere în direcții opuse, sau a unui obiect pe care apeși cu o presiune foarte mare. Deci poate să fie o tensiune de tracțiune sau una de compresie. Aceasta este tensiunea din punctul de vedere mecanic: o forță aplicată, fără a exista posibilitatea ca acea forță să fie transmisă mai departe, fiind preluată de corpul asupra căreia se acționează. Iar tensiunea aplicată se păstrează în interiorul materialului respectivului obiect, creându-se forțe interne care afectează structura acestuia. 

Ce este o tensiune emoțională? Tensiunea emoțională reprezintă acele microtensiuni care se creează în partea afectivă a psihicului uman datorită unor presiuni exterioare sau interioare. Exterioare se referă la evenimentele de viață prin care treci. Interioare fac referință la forțele stocate în urma evenimentelor prin care ai trecut. Să precizăm un exemplu. Observi un anumit loc unde ai locuit, de exemplu meleagurile copilăriei, pentru o vreme sau se leagă de anumite impresii puternice din viața care a trecut. Și astfel, dacă vei reveni în acele locuri, imediat vei retrăi senzațiile din acea perioadă, iar acestea vor genera emoții puternice și vor aduce la lumină tensiuni interioare de care uneori ai fost, sau alteori nu ai fost, conștient. Gândul acționează ca o forță de presiune asupra emoției. Similar, se manifestă și vorbirea, fiind o puternică generatoare de emoții. Gândiți-vă la experiența, de exemplu, în care oamenii se îndrăgostesc. Doar simpla pronunțare a cuvântului „te iubesc” generează o emoție puternică și pozitivă. Similar, când este vorba de dușmănie, „te urăsc" generează o emoție puternică, dar negativă. Aceasta este o emoție creată din interior. De aici decurge puterea de impact evenimentele exterioare la care asiști sau prin care treci. Fiindcă un gând, sau un cuvânt, este suficient să declanșeze un univers complex de emoții. Iar acestea sunt cele mai perturbabile și, din păcate, ele se acumulează, generând tensiuni interioare. 

Așadar, o tensiune emoțională reprezintă acumularea unor forțe de presiune sau de tracțiune în interiorul structurii psihice, în principal pe partea afectivă. Din cauză că noi urmăm gândirea duală, bine-rău, când apar astfel de situații, ajungem să aplicăm soluția lui Adam, care a fugit între copacii din grădină, adică soluția de a fugi, de a evada din aceste stări. Fiindcă noi ne temem de ele. Și de aceea, instinctiv, noi fugim de îndată ce apar tensiunile emoționale, acestea fiind o formă de suferință. Legătura cu gândirea bine-rău o vom explica altă dată. Însă, în momentul în care fugim, aceste impresii se stochează la nivelul unei formațiuni neural și intră în registrul stărilor negative de care trebuie să ne îndepărtăm cât putem, fapt care alterează imaginea de sine și constituie drept cauză a depresiei și neliniștii. După aceea, tensiunea emoțională migrează în zona vegetativă a sistemului nervos și perturbă buna funcționare a organelor, iar ulterior acestea vor produce alterarea informație genetică, atât în conținut, cât și în expresie. Dar cât timp să fugim de tensiunile interioare? La drept vorbind, soluția nu este alta decât contemplarea și confruntarea. 

Tensiunile emoționale ne determină să fugim. Ne temem de ele și din această cauză, ne bântuie. Dar această acțiune nu este numai psihologică, ci și fiziologică, generând boli cu alterare genetică, cauzând îmbătrânire și disoluție. Tensiunile interioare trebuie soluționate. Ideea nu este de a fugi de ele. În principiu, din punctul de vedere al vindecării sunt posibile trei mari abordări. Una este abordarea ca antidot. Este ca și cum o otravă a fost injectată și vii cu antidotul care o anihilează. Sau, ai un gând negativ și vii cu perechea pozitivă. Adică, acționezi prin opoziție. Folosești gândirea duală, bine-rău, în sensul pozitiv. Normal, este teribilă gândirea bine-rău. Așa ceva nu ar trebui să existe în mintea umană, fiindcă tot universul este bun. Dacă ni se pare ceva rău, aceasta este în percepția noastră. Și metoda antidotului reprezintă litera A în alfabetul vindecării. 

Litera B, a doua abordare, este aceea de a nu răspunde, adică, de a nu avea reacție în fața agentului patogen. Conform principiului al treilea al dinamicii, al acțiunii și reacțiunii, este imposibil să nu apară reacțiune la acțiune. Dacă aplici o forță, va exista o reacțiune egală ca valoare cu forța respectivă, dar în sens opus. Începi să împingi, de exemplu, un perete cu mâna, dar forța de împingere este generează și o forță de respingere din partea peretelui asupra mâinii pe care o simți și dacă insiști, te doare. Această metodă se bazează pe principiul de a nu reacționa, de a lăsa să treacă prin tine fără să reacționezi. Este un principiu terapeutic foarte puternic. Dacă agenții patogeni nu ar găsi o rezonanță interioară de care să se agațe, atunci ei n-ar mai produce niciun efect. Și acțiunea lor ar trece pur și simplu prin noi, fără să mai producă boală. 

Este ca și atunci când o picătură cade pe suprafața liniștită a unui lac. Inițial, în punctul de contact se creează o cavitate în sensul în care a venit respectiva picătură, după care mediul acvatic, fiind elastic, reacționează și creează un jet în sens invers față de cum a căzut picătura. La fel se întâmplă și în cazul unui obiect care vine cu viteză și atinge suprafața unei ape, provocând un jet de reacție în funcție de viteza și de caracteristicile de mișcare ale acestuia. Dacă mediul de impact nu ar fi elastic, atunci obiectul ar fi trece fără să provoace nicio reacție. Așa se întâmplă și în cazul nostru. Agentul patogen găsește puncte de rezonanță și inițiază rezonanțe distructive atât în partea organică, cât și în cea psihologică. Așadar, a doua abordare terapeutică este cea de a diminua reacția în fața agentului patogen. Este similar cu administrarea de medicamente care să diminueze temperatura, reacția psihologică, sau alt parametru organic.. Aceasta este litera B. În rezumat, antidotul este metoda A și suprimarea simptomelor este metoda B. 

Metoda C, sau conversia, este cea mai complexă. Și înseamnă să deturnezi puterea de acțiune a agentului patogen. Înseamnă să integrezi prin conversie energia generată în urma acestui impact. Este ca și cum s-ar prelua energia de mișcare a unui proiectil, ar fi integrată în sistemul pe care îl atinge și după aceea este convertită în energie utilă. Acesta este principiul conversiei. Am citit într-o carte, nu știu dacă este adevărat, în care se vorbea despre păuni. Penele de păun sunt extraordinare ca și colorit. Ca de obicei, culorile deosebit, chiar și în natură, sunt toxice ca formulă chimică. Și se spune că păunul are capacitatea de a mânca plante otrăvitoare și, cum le vede, le consumă, pentru a asimila toxinele și pentru a le converti în pigmenți care vor da frumusețe penajului său. Nu știu dacă e adevărat, dar ideea este de a se prelua energia negativă, sau tensiunea interioară, pentru a fi convertită și integrată. Astfel, are loc o conversie energetică prin transmutarea dintr-o formă distructivă în alta utilă. Acest principiul este utilizat și în artele marțiale. 

Și astfel, când stai față în față cu tine însuți ca în fața unei oglinzi, când stai față în față cu tine însuți fără să mai apelezi la gândirea duală bine-rău, când ești în stare să te accepți așa cum ești și să te privești fără să-ți fie teamă, atunci tensiunea interioară va sublima în ceva mai bun. Fiindcă astfel energia distructivă este descătușată și convertită, producând un salt interior la nivel psihologic, ulterior, la nivel fiziologic și în cele din urmă, la nivel de cod genetic. 

Așadar, litera A reprezintă antidotul, adică, folosirea unei abordări pozitive care să anihileze elementul negativ folosind gândirea bine-rău, însă mergând pe latura pozitivă. Litera B înseamnă să blochezi reacția în fața agentului patogen. Și astfel, ieși din dualismul bine-rău și micșorezi reactivitatea, adică sensibilitatea pe care o ai la acțiunea agentului agresor. Iar litera C reprezintă calea contemplației, care are capacitatea de a converti lucrurile într-o manieră pozitivă. Și aceasta reprezintă tema pe care o voi urmări cu atenție în viitor. 

Dorința mea este să ajung la un mijloc de vindecare care să ajute și pe ceilalți. Și intenția mea este ca, folosind puterea extraordinară a minții umane, corelată cu o credință puternică în Dumnezeu, Marele Creator și Marele Autor, prin explorarea temei copacului vieții, să aduc vindecare multor oameni. Vă mulțumesc pentru atenție și m-aș bucura să ascultați și în continuare ceea ce voi explora. Până acum am vorbit în termeni predominant teologici. Dar a venit vremea să trecem la o spiritualitate aplicată, care să treacă dincolo de o teologie abstractă, desprinsă de viața pe care o trăim. Vă mulțumesc pentru atenție.