Creativitatea reprezintă un proces complex prin care mintea umană încearcă să ordoneze realitatea, atât cea înconjurătoare, cât și cea interioară. Creativitatea nu reprezintă un dar acordat unor genii sau unor oameni foarte talentați. Ea se poate manifesta indiferent de domeniul de activitate în care activăm sau în care avem competență. Fiindcă, la modul esențial, creativitatea reprezintă un efort nobil de a pune ordine în tot ce ne înconjoară, de a așeza lucrurile într-o manieră în care să fie asigurată coerența gândirii, adică a cugetării armonioase. Și nu întâmplător, ea este mijlocul cel mai eficient în a contracara tendințele haotice ce se manifestă în lume și în noi înșine. 

Așadar, creativitatea înseamnă, printre altele, să percepi realitatea, ba chiar și imaginația, dintr-o perspectivă mereu diferită, astfel încât să ordonezi universul și să aduci la existență un paradis. Este adevărat, adeseori se confundă ordinea cu o dispunere rigidă și neschimbătoare, în ciuda caracterului dinamic al lumii în care trăim. Și da, este adevărat că o ordine rigidă, reprezintă prin ea însăși o cauză a haosului. Fiindcă tot ce se află în jurul nostru și în noi nu reprezintă altceva decât derularea unor procese de transformare și de schimbare dintr-o stare în alta, dintr-o formă de manifestare în altă formă de reprezentare. Așadar, orice ordine naturală este flexibilă, chiar dacă principiile rămân cumva aceleași, deși, chiar și ele se schimbă în trecerea timpului, poate însă, mai încet. Prin urmare, creativitatea nu reprezintă altceva decât o abordare flexibilă, asemenea unui dans în care, în relație cu un partener, îți schimbi poziția, determinând în același timp și partenerul să-și schimbe poziția, la rândul său. Este un dans cosmic în care lumea ne mișcă, iar noi, la rândul nostru, mișcăm lumea. Și nu întâmplător, creativitatea reprezintă izvorul tuturor inovațiilor pe care omul le-a creat pe pământ și sursa supremă a bucuriei de a trăi. 

Fiecare zi reprezintă o ocazie de a experimenta din nou puterea creativității, a aducerii la lumină a ceva ce nu exista înainte, a trăirii unor experiențe care nu au fost până acum sau al surprinderii unor unghiuri, în ce privește perspectiva realității, pe care nu le-am observat până în clipa prezentă. Creativitatea este izvorul bucuriei, iar acest lucru se poate urmări din zorii vieții, fiindcă jocul pe care îl observăm la copii, nu reprezintă altceva decât o formă de creativitate spontană. Bineînțeles, creativitatea întotdeauna este spontană, dar la copii se observă cel mai bine încercarea inedită de a ordona obiectele din jur după reguli numai de ei știute. Este o căutare a formei corecte, ba chiar a reprezentării autentice a lucrurilor, când un copil începe să ordoneze și să așeze diferitele cuburi, bucăți de Lego sau de alte jucării, fapt care îi oferă posibilitatea de a se manifesta creativ în lumea înconjurătoare. Este o încercare de a le dispune în forma care i se pare cea mai corectă, iar această abordare continuă de-a lungul întregii vieți. 

Din nefericire, sistemul educațional nu știe să stimuleze această latură de aur ce se află în ființa umană. Poate, în loc de a ne fi forțat să memorăm o grămadă de texte literare, ar fi fost mai bine să ne învețe să scriem original și să preluăm de la autori consacrați diferitele maniere de a exprima realitatea prin intermediul cuvintelor. Poate, în loc să ni se dea tot felul de calcule absurde și lipsite de noimă la aritmetică, și mai târziu la matematică, ar fi fost mai interesant să ni se fi prezentat probleme concrete, ce necesitau o reprezentare abstractă pentru rezolvarea lor. Atunci, poate, rezistența la matematică nu ar mai fi apărut, iar această disciplină nu ar mai fi avut un caracter artificial, ci ar fi fost articulată pe nevoi concrete, fiindcă la bază, orice materie, chiar și cea mai înaltă știință, reprezintă răspunsul la o nevoie, adică un efort creativ de adaptare la o realitate ce se schimbă neîncetat și care ne cheamă să dansăm în mijlocul ei, sau împreună cu ea, într-o manieră mereu nouă, mereu schimbată, mereu alta. 

Și această facultate minunată de a crea reprezintă trăsătura de bază a spiritului, sau a psihicului, uman. Prin intermediul creativității ne dezvoltăm ca oameni și creștem tot mai mult vis-a-vis de ținta care se află pusă în noi, în codul nostru genetic, în structura noastră interioară. Și realitatea poate fi schimbată prin intermediul creativității într-un paradis, sau târâtă într-un infern fără de margini. Din păcate, creativitatea în sine nu este suficientă, fiindcă ea trebuie îmbinată și cu alte elemente morale. Dar acum mă voi opri doar asupra acestui aspect al spontaneității creativității minții, ca răspuns la acțiunea realității asupra noastră înșine. 

Fiindcă un pericol major ce ne pândește pe toți este cel al rigidizării, al abordării inflexibile a realității, sau a noastră înșine și a celorlalți. Această inflexibilitate este într-un mod greșit asimilată ideii de ordine. Despotismul niciodată nu a creat decât haos, fiindcă o ordine fixă este ea însăși haotică. Adevărata ordine este flexibilă și evolutivă. Ea se schimbă de la o perioadă la alta, de la o circumstanță la cealaltă. Ea niciodată nu rămâne aceeași. Și rigiditatea se manifestă în mod natural atunci când încetăm să mai fim flexibili, să mai fim creativi și să mai discernem detaliile, tot timpul schimbate, ale lumii în care trăim. 

Dacă am fi atenți la ceea ce se află în jurul nostru, am observa nenumărate detalii asupra cărora niciodată nu ne-am oprit atenția. Chiar și în cele mai familiare locuri în care ne găsim, dacă le vom examina cu atenție, vom observa ceva nou, ceva inedit de fiecare dată când privim atent ce se află în jur. Ignoranța și frica nu reprezintă altceva decât produse ale unei rigidități care se opune creativității, schimbării și dinamicii de transformare a lumii. Frica este opusul la tot ce înseamnă demers inovator, la orice încercare, sau orice tentativă, de a aduce soluții și îmbunătățiri ale situațiilor inedite în care ne găsim fiecare dintre noi. De aceea, trebuie să revenim la creativitate de fiecare dată când întâmpinăm obstacole aparent de netrecut. 

Dacă vom privi un curs de apă, poate să fie un râu, un pârâu sau de ce nu, putem privi chiar marea, vom observa că acesta tot timpul își schimbă forma. În permanență există ceva diferit în curgerea sa. Această fluiditate specifică apei are o profundă învățătură spirituală pentru noi. Este un model pentru maniera în care mintea noastră funcționează. În permanență apa se schimbă, ea nu este atașată de maluri. Malurile dansează împreună cu marea, sau cursul de apă, într-o manieră în care avansează sau, dimpotrivă, se retrage. Iar malurile se schimbă de la o clipă la alta neîncetat. 

Deși apa este atât de fluidă și atât de maleabilă încât nu opune rezistență, totuși, ea dansează cu obiectele peste care trece, sau cu care interacționează, schimbându-și mereu forma și, în același timp, schimbând forma realității înconjurătoare. Apa reprezintă principalul factor creativ în definirea reliefului, alături de trecerea maselor de aer, adică, a vântului, care și el are o formă și o natură fluidă. Și în mare măsură, în atmosferă, forma cea mai puternică de acțiune asupra mediului înconjurător este tot apa, sub forma norilor și a ploii. Apa este agentul transformator prin excelență a tot ce se întâmplă pe Pământ. 

Această flexibilitate este bine să o urmărim. Ea există și în noi, fiind o manieră de adaptare primordială la tot ceea ce există. Noi suntem foarte flexibili, dar din păcate, uităm acest lucru. Suntem foarte maleabili, atât în minte, cât și în corp. Corpurile noastre sunt formidabile. Din păcate, ne impunem o ordine rigidă, care se vede foarte ușor prin faptul că stăm foarte mult în poziția șezut, în fața calculatoarelor sau la bordul autovehiculelor, fără să ne mișcăm decât foarte puțin. Aceasta este o ordine rigidă, nenaturală, nefirească și generatoare de boală. Dacă noi ne-am respecta natura noastră fluidă, atât la nivelul minții, cât și al corpului, atunci viața noastră ar deveni mai armonioasă, mai frumoasă, mai sănătoasă, mai plină de sens și, de ce nu, chiar mai lungă. Nu este lipsit de însemnătate faptul că mai toate metodele de terapie, indiferent de localizarea lor geografică și temporală, vor căuta să flexibilizeze organismul în zonele în care s-a rigidizat. Fiindcă unde se rigidizează corpul, acolo apare blocajul care creează boala. 

Însă, creativitatea trebuie să fie bine hrănită. Ea nu trebuie lăsată să se stingă. În fiecare zi noi trebuie să-i oferim ocazia de a se menține la forma ei maximă și, de ce nu, să se dezvolte așa cum știe ea. Chiar și în circumstanțele dificile ale vieții, chiar atunci când suntem întâmpinați cu ostilitate, asprime și nepăsare, nu trebuie să ne pierdem cu firea, ci, trebuie să fim creativi în a identifica și aplica adevărata soluție. Orice formă aspră de reprezentare a realității reprezintă de fapt o rigiditate, o lipsă a suflului de viață, care în mod natural însoțește orice efort creativ. Nu întâmplător, creativitatea este legată de forța suflului vital care se află în noi, a spiritului care ne animă, și care este fluid, ca apa sau vântul, așa cum am spus mai devreme. Așadar, în fața circumstanțelor rigide, poate, nefericite ale realității, nu trebuie să ne pierdem speranța. Întotdeauna să încercăm o abordare nouă și creativă. Trebuie să observăm detaliile acelor rigidități și, identificându-le, să încercăm să le dislocăm, așa cum cursul de apă mișcă pietrele care îi stau în cale. 

De exemplu, dacă în calea curgerii unei ape se interpune un val de pământ, sau o alunecare de teren, care generează un baraj, apa la început se acumulează, formându-se un lac de acumulare. După ce lacul s-a umplut, ea se revarsă peste baraj, având tendința de a-l mătura din cale. Uneori apa îl sapă pe deasupra, alteori pe dedesubt. În orice caz, ea are tendința de a disloca obstacolele care îi stau în cale. În timp, prin efortul de a-și continua drumul pe care și l-a deschis, și de a se infiltra în pereții obstacolului, fie el din rocă, pământ sau orice altceva, în cele din urmă, ea reușește să-l elimine și să remodeleze valea pentru curgerea ei. 

Așadar, când avem de-a face cu o realitate inflexibilă, care ne stă în față cu o rigiditate aparent de netrecut, trebuie, asemenea apei, să îi distingem profilul, să încercăm punctele în care ea poate fi dislocată, infiltrată, depășită și în final înlăturată. Această abordare este valabilă indiferent de natura rigidității care se manifestă uneori prin reacțiile celorlalți, prin modul lor de a fi, sau prin realitatea însăși, care apare într-un mod ce nu ne oferă mari perspective pentru viitor. Realitatea este fluidă. Tot ce există în jurul nostru, tot ce se află în univers, constituie proiecția unei concepții mentale pe care noi ne-o generăm. Realitatea nu este atât de obiectivă cât ni se pare. Ea este o construcție mentală, așa cum suntem și noi. Și ea va răspunde demersului creativ pe care îl inițiem, dacă este motivat de o atitudine pozitivă și înălțătoare. 

Spiritul care se află în noi este expresia aceluiași Duh Sfânt care a creat lumea. Nu întâmplător, când în noi se manifestă trăsături nobile și pline de lumină, realitatea din jur va tinde să se schimbe, ba chiar, se va modifica într-un sens pozitiv și ascendent. Așadar, să nu pierdem ocazia zilei de astăzi pentru a fi creativi în toate împrejurările și pentru a manifesta spontaneitatea bucuriei de a trăi. De altfel, pentru fiecare dintre noi este cel mai bine să manifestăm căldura, iubirea și candoarea lui Dumnezeu, care a creat toate lucrurile. Și nu întâmplător, creativitatea autentică izvorăște dintr-un sentiment profund de iubire față de tot ce există, față de toată această creație minunată în care ne găsim și, nu în ultimul rând, față de Dumnezeu, Părintele nostru, al tuturor.