Distorsiunile emoționale reprezintă o deformare a calității trăirilor interioare, cauzată de emoții puternice, care sunt percepute exagerat. O distorsiune emoțională se poate întâmpla când, deși avem circumstanțe favorabile, ne simțim fără puterea de a acționa, ca și cum cineva din interior ni s-ar opune cu încăpățânare, fără să înțelegem natura împotrivirii lui. Este cazul cel mai des întâlnit. Sau, când totul este superb în jurul nostru, și deodată ne simțim plictisiți sau deprimați aparent fără niciun motiv. De regulă, distorsiunea acționează în sensul negativ, nu în cel pozitiv. Ar fi poate interesant ca în împrejurări care nu sunt plăcute să ne simțim mai bine, dar nu se întâmplă așa ceva. Și astfel, când împrejurările sunt, sau ni se par, neplăcute, ne simțim și mai rău decât ar trebui în mod normal. 

Și aceste distorsiuni emoționale își au de multe ori sursa nu în stratul psihologic, nici chiar în cel fiziologic, ci în cel genetic, adică, în cel mai profund nivel al ființei noastre. Fiindcă genele nu sunt produsul ființei noastre, ci le moștenim așa cum sunt. Aceste gene sunt o ereditate transmisă de la strămoșii noștri. Este adevărat că este posibil să intervenim asupra exprimării acestor gene. Și aici este marele rol al educației, care întărește psihicul și conștiința ca să modeleze, să stăpânească și să utilizeze la maximum, în sensul ascendent, genele pe care le avem. 

Pe de altă parte, conștiința nu este foarte rafinată în percepția stratului genetic. Ea nu este capabilă să discearnă cu claritate informația genetică, fiindcă între cele două se interpune un strat organic, adică partea fiziologică, corpul uman. Și trecerea informației dinspre partea mentală către cea genetică, și reciproc, se produce prin traversarea stratului organic, care este supus puternic influenței mediului înconjurător, cum ar fi geografia locului în care ne găsim, condițiile de mediu, dar și condiționările sociale și umane. 

Din acest punct de vedere, în traversarea informației între cei doi poli, între cel psihologic și cel genetic, se interpune un strat care poate distorsiona ceea ce este comunicat. Și nu întâmplător, dacă, să zicem, există o problemă organică, automat ea va conduce la perturbarea relației dintre partea mentală și cea genetică a ființei noastre. Cel mai simplu de observat este perturbarea dispoziției interioare, care se poate strica rapid dacă nu ne-am odihnit suficient, dacă mâncăm ceea ce nu trebuie, dacă avem un stil de viață nesănătos, sau dacă sunt anumite condiții de mediu care ne deranjează. Fiindcă orice ființă poate fi descrisă ca o unitate dintre părțile psihice, somatice și genetice, care se condiționează reciproc. Și există un creier psihic, altul neurologic și altul genetic, care trebuie să conlucreze armonios pentru bunăstarea întregii ființe. 

Pe de altă parte, tot prin intermediul stratului organic, noi încercăm să ne simțim bine, din păcate, apelând adeseori la ceea ce nu trebuie, adică la excitante, care perturbă și mai grav dialogul dintre partea genetică și partea psihologică. Tensiunile interioare se nasc așadar când apar distorsiuni preponderent din partea organică, în traversarea informației între conștiință și substratul genetic, între minte și ADN, cum am spune pe scurt. 

Mai departe, informația între cele două straturi extreme, minte și gene, se transferă organic în principal prin emoții, adică trăiri brute, neraționalizate, și nu neapărat prin gânduri, imagini sau cuvinte. Și astfel, vom interpreta greșit realitatea în care ne găsim și deopotrivă, vom avea o percepție deformată asupra noastră înșine, a ceea ce suntem și a ceea ce ne dorim cu adevărat. Adică ne vor fi afectate identitatea și comportamentul, adică, modul normal de a fi. 

Fiindcă identitatea interioară nu reprezintă o creație psihologică, ci una genetică, care ulterior își găsește exprimarea prin intermediul conștiinței, adică, partea superioară a ființei. Geneticul se exprimă prin elementele organice ale corpului și după aceea rodește în conștiință. Prin urmare, identitatea interioară nu este ceva asupra căreia să acționăm prin instrumente de manipulare psihologică. Și este o greșeală să încercăm să schimbăm identitatea oamenilor. Mai degrabă, ar fi util să-i ajutăm să înțeleagă cine sunt ei cu adevărat, ce își doresc în mod real de la viață și cum pot ajunge la o exprimare constructivă a tiparului care se află în ei. Este nu numai mai înțelept să procedăm astfel, dar este singura cale de a acționa conform legilor naturii, care guvernează ființa umană. 

Dar noi fragmentăm studiul ființei umane, punând într-o parte substratul psihologic, în altă parte pe cel organic, biologic, și separat nivelul genetic. Și astfel, se ajunge la impresia că dacă vom acționa doar la una dintre părți, vom reuși să ajungem la o remediere satisfăcătoare, în rezolvarea problemelor cu care se confruntă omul în mod excepțional sau în viața de zi cu zi. Dar nu ne dăm seama că aceste trei componente comunică între ele, schimbând informație și energie. Fiindcă informația și energia constituie un binom al transformării care există peste tot. Nu există informație fără energie și energie fără informație. 

Dar noi credem că educația reprezintă încărcarea unui software într-o mașinărie lipsită inițial de conținut. Normal, nu este adevărat așa ceva. Dimpotrivă, conștiința se formează drept expresie prin corpul organic a zestrei genetice primite de la strămoși. Iar această zestre, de multe ori blamată pentru părțile ei negative, are și multe părți pozitive. Ba chiar, aș vrea să avansez ideea că nu există ceva pur negativ la nivel genetic, ci doar exprimarea ei poate deveni negativă sau pozitivă, în funcție de context. Tendințele rămân tendințe. Și o tendință va fi manifestată corespunzător prin intermediul corpului și conștiinței într-o direcție sau alta, modelând pozitiv sau negativ comportamentul ulterior. 

De exemplu, dorința de a avea, care constituie un imbold puternic din cauză că, dacă nu deținem mijloacele necesare, nu vom supraviețui, poate fi modelată egoist, prin intermediul conștiinței, în genul, „să am doar eu, fără să-mi pese de ceilalți”, sau poate fi exprimată pozitiv, în genul, „să avem toți pentru a învinge”. Fiindcă la nivel genetic, noi avem în mare măsură același tipar energetic și informațional, cu diferențele de rigoare, dar care nu alterează tiparul originar pe care toți îl accesăm la momentul conceperii ființei noastre și ulterior, de fiecare dată când în mod voluntar ne întoarcem către explorarea lui. 

Pe de altă parte, dacă vom presupune că tiparul personal este constituit într-un anume fel, fără ca acest lucru să fie adevărat, și vom încerca ulterior să formăm o anumită conștiință care nu este compatibilă respectivului tipar, distorsiunile emoționale inevitabil vor apărea. Și de aici se vor propaga tensiunile interioare, exprimate în corp prin teribila triadă: boală, îmbătrânire și disoluție, când conștiința și genele se separă, din cauză că nu există nimic care să le mai unească în vreun fel. Prin urmare, corpul se dizolvă din cauza perturbării îndelungate și insistente a dialogului natural dintre substratul genetic și conștiință, sau între gene și stratul psihologic. Fiind perturbată această legătură fundamentală, informația schimbată nu mai este interpretată corect, energia stagnează în locuri nepermise și apare această triadă teribilă la nivelul corpului uman. 

De fapt, dacă nu ar fi existat marea cădere a rasei umane, atunci toți am fi fost tineri, sănătoși și nemuritori. Aceasta este condiția noastră originară. Și ea a rămas aceeași în genele noastre. Din păcate, un factor perturbator a fost adăugat și el ne afectează viața. Nu întâmplător, orice vindecare autentică presupune punerea în concordanță a părții genetice cu cea psihologică. Și aceasta ne obligă la armonizarea corpului uman cu genele și conștiința, astfel încât, toate aceste componente să comunice liber și autentic între ele. 

Dar noi nu suntem condiționați de ereditatea pe care am moștenit-o. Uneori, exprimarea anumitor componente genetice din noi nu este corespunzătoare contextului în care trăim sau valorilor pe care trebuie să le exprimăm. Și atunci intervine un proces de modelare a exprimării, prin care anumite tendințe sunt ținute sub control, iar altele sunt permise în măsura în care trebuie. Nu întâmplător, denumirea științifică a speciei noastre este „Homo Sapiens”, adică „Omul Înțelept”, fiindcă prin studiul ființei umane s-a dedus că înțelepciunea constituie fundamentul genetic al naturii noastre, alături de îndemânare, verticalitate și limbaj. 

Este ca și cum am avea un instrument care scoate un set de sunete prestabilite, dar la care putem regla în anumite limite intensitatea, ritmul și tonalitatea. Așadar, modul în care în care acționezi emiterea acestor sunete ține de manifestarea controlului prin intermediul minții. Și atunci anumite tonalități le vom diminua, iar altele le vom accentua, pentru a obține ceea ce ni se pare potrivit. Și când există un dialog între conștiință și gene, fondul genetic se va modela ca exprimare și conținut. Și în felul acesta, el va fi transformat într-un sens și pozitiv de către conștiință, rezultând o îmbogățire cu noi forme de manifestare. Este un joc extraordinar al transformării informației și energiei dinspre stratul genetic prin cel organic către conștiință și reciproc. Și nu întâmplător, când privim structura unei celule, vom observa că stratul genetică își are teritoriul său bine delimitat în nucleu, acolo unde este locul său. 

Așadar, este foarte important să identificăm tiparul genetic de care aparținem. Iar aceasta ne va ajuta foarte mult să înțelegem componentele sale prin tendințele care sunt vizibile de-a lungul istoriei. Fiindcă observând elementele culturale prin ele s-au manifestat, vom intui potențialul care se află ascuns în noi. Dar, normal, acestea sunt alte subiecte pe care le vom discuta cu altă ocazie. 

Până atunci, să rămânem cu idee principală că trebuie să avem în vedere, întotdeauna, nu atât să transformăm pe oameni după ceea ce ne dorim, cât să-i ajutăm să fie ceea ce ei sunt cu adevărat, în sensul cel mai bun, ascendent și luminos cu putință, având drept etalon pe Omul Primordial, Mesia, Domnul. Fiindcă în momentul în care facem această transpunerea Omului Primordial în viețile noastre, ea va realiza modificări și mutații benefice, atât la nivelul ereditar, sau genetic, cât și în cel fiziologic, sau organic, ajungând la exprimarea plenară a stratului psihologic, la nivelul conștiinței. Aceasta reprezintă o triplă transpunere în cele trei componente ale ființei umane și ale vieții, la modul general. Fiindcă orice formă de viață are obligatoriu un strat genetic, unul organic și unul care ține de conștiință. 

Vom mai vorbi despre aceste lucruri minunate. Până atunci, să nu uitați că ne aflăm într-un univers extraordinar creat de un Mare Artist, un Mare Autor, un Mare Creator, și a Lui să fie gloria în eternitate! Amin.