Nu întotdeauna realitatea ne oferă ceea ce ne dorim. Ba deseori, se întâmplă contrariul. Dacă urmărim parcursul unei zile, doar al unei singure zile, vom constata, cu siguranță, că există nenumărate momente când am simțit o puternică insatisfacție vis-a-vis de ceea ce s-a întâmplat. Faptul că evenimentele din jurul nostru, sau din noi, decurg altfel decât așteptările, constituie cel mai adesea un motiv de dezamăgire. Într-un fel, fiecare om dorește să aibă o predicție, un minim control asupra propriei vieți, asupra propriului destin. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci inevitabil simțim un profund sentiment de nemulțumire amestecat de multe ori cu amărăciune și revoltă. Și atunci, în principal, vom avea două maniere de abordare. Fie încercăm să corectăm ceea ce nu ne place, dacă este posibil, fie ne resemnăm și, eventual, evadăm dintr-o realitate care nu ne place, sau nu ne mai spune nimic. 

Evadarea se produce în imaginar și nu întâmplător, folosim mijloace de a ne muta atenția de la real la imaginație, utilizând cele mai diferite tehnici, nu neapărat droguri, fiind mai la îndemână alcoolul și mâncatul peste măsură sau consumarea anumitor suplimente cu efect euforizant. Dar alteori evadăm din realitate folosind tot elemente ale realului, dar de data aceasta dintr-o anumită zonă, de exemplu, trăind o viață paralelă cu propria noastră existență cotidiană și având o altă identitate într-un alt mediu decât cel obișnuit, în paralel cu ceea ce experimentăm. Și așa apare viața dublă. Este o evadare din realitate, dar folosind elemente ale realului. 

Lăsând la o parte metoda, este clar că în fața unei realități care nu ne place, căutăm să fugim. Putem să fugim prin lectură, putem să fugim printr-un hobby, în lumea virtualului sau pe calculator. Sunt multe metode la dispoziția noastră. Și poate merită menționat faptul că și perioadele de repaus, în genul concediilor, sunt folosite ca ocazie de evadare, atât cât se poate, în alte medii decât cele în care ne desfășurăm în mod curent activitatea. Însă, dorința de evadare mai poate căpăta și forma turismului, inclusiv al celui de afaceri, în care, sub pretextul unei delegații, sau a unei călătorii, de fapt, dorim să scăpăm sau să ne detașăm de locul în care, în realitate, trăim. 

Fuga de realitate reprezintă alteori o manieră de adaptare și de supraviețuire într-un mediu ostil, sau care nu mai are niciun înțeles constructiv pentru noi. Prin urmare, evadarea din real devine uneori necesară. Religia este în acest sens o evadare din real. Arta realizează același lucru. Și indiferent de metodă, căutăm să uităm de noi înșine și de ceea ce se află în jur. Nu în ultimul rând, gândindu-ne la faptul că totul este finit, și undeva se termină viața noastră și viețile celor din jur, ajungem să simțim o puternică nevoie de evadare din real. 

„Este bine sau este rău să fugim din realitate?” Depinde. Dacă oamenii nu și-ar putea imagina o lume mai bună, sau ceva mai bun, pentru ei și pentru ceilalți, atunci nimic nu ar mai progresa. Dacă de fiecare dată ne-am împotmoli în ceea ce ne oferă realul la momentul acesta, atunci totul ar stagna. Prin urmare, există și aspecte pozitive și pe el doresc să le explorez în momentul de față. 

Așadar, de fiecare dată când suntem confruntați cu o realitate care nu ne satisface, este bine, în primul rând, să conștientizăm ceea ce se întâmplă. Și astfel, vom nota atât insatisfacția, cât și realitatea, sau elementele de real, care au condus la declanșarea acelei stări. Această conexiune între cauză și efect, odată detectată, sau conștientizată, ne va ajuta să definim un răspuns pe măsura provocării. Fiindcă de multe ori noi reacționăm exagerat, disproporționat, în raport cu ceea ce cu adevărat se întâmplă. Și încercarea de a fugi de noi înșine se soldează de multe ori cu o tragedie interioară, fiindcă atunci când venim dinspre imaginar către real, senzația este mai groaznică decât dacă am fi rămas în acel real care nu ne convine. 

Așadar, primul lucru este să conștientizezi starea și al doilea să nu fugi din calea ei. Fiindcă trebuie să suporți realitatea și senzațiile ei, chiar cele care nu-ți plac, la modul direct pentru a te elibera de tirania lor. Nu trebuie să găsești rațiuni și sensuri, în genul „De ce s-a întâmplat așa și nu altfel?”, ci doar să lași să ți se descopere ceea ce se întâmplă. Fiindcă undeva în adâncul ființei umane, dorința de înțelegere și de cunoaștere este mai puternică decât cea de a abandona și de a fugi. În esență, evadarea din real reprezintă o fugă, un abandon, cu scopul de a închide ferestrele față de lumea înconjurătoare, față de tine însuți, sau față de ceilalți. 

Mai departe, observând cu atenție ce se află în acea realitate care nu-ți place, este indicat să identifici elementele de valoare, care totuși, subzistă, în ciuda aparentei evidențe contrarii. Nu se poate ca realitatea să fie pur și simplu negativă în totul. Există și elemente pozitive. Întotdeauna albul este amestecat cu negrul. Și identificând elementele de valoare, mai departe, este indicat să construiești din aceste fărâme de real elementele care să dea naștere la o realitate mai bună, bineînțeles, acționând în direcția corespunzătoare. 

Să fiu concret. Ai în față o zi care ar putea să corespundă sau nu așteptărilor pe care le ai. Ai în față o zi care s-ar putea să-ți placă sau nu, vis-a-vis de ce se va întâmpla. Cu toate acestea, dacă vei fi atent să observi elementele luminoase din trăirile și experiențele prin care treci, vei reuși să construiești o alternativă reală, frumoasă și luminoasă, la partea întunecată a realității pe poate o vei întâlni. 

De exemplu, vei avea de-a face cu discuții care nu au sens. Poate vei fi jignit. Sau poate nu vei fi luat în seamă. Cu toate acestea, împrejurările respective s-ar putea să te ajute foarte mult în a-i cunoaște pe ceilalți, în a te cunoaște pe tine, de a identifica elementele constructive ale realității și de a da la o parte pe cele care nu funcționează. Poate, uneori nu trebuie să vorbești prea mult. Poate, este mai bine să asculți, decât să vorbești. Poate, alteori trebuie să fii mai atent la fețele celorlalți, atunci când încerci să spui ceva, pentru a observa reacția în timp real la cuvintele tale. Și poate, ar trebui să-ți ajustezi planurile pe care le ai sau să le ții doar pentru tine și să nu mai împărtășești lucrurile ascunse ale sufletului tău. 

Și de fiecare dată când apare opoziția, sau ceva care stă împotriva ta, primul lucru trebuie să te întrebi, dacă nu cumva ai contribuit și tu la o astfel de reacție. Și dacă așa stau lucrurile, atunci este bine să acționezi în direcția diminuării elementelor care contribuie la sentimente de respingere față de tine și față de ceea ce spui. S-ar putea să-ți dorești un anumit lucru să se întâmple și el nu vine. Poate că nu a venit momentul împlinirii lui. Poate că ai devansat niște etape. Sau poate că este doar o utopie. Este bine să ne dăm seama ce este utopie și ce este real. Ce are potențialul de a se transforma în realitate și ceea ce va rămâne o iluzie. 

Abordând constructiv realitatea și prețuind-o la maximum, vom culege cea mai prețioasă experiență a vieții. Și mai departe, îmbrățișând cu iubire, candoare și compasiune fiecare experiență a vieții, fiecare persoană și fiecare eveniment pe care le întâlnești pe calea ta, atunci vei fi îmbogățit interior, până când nu vei mai simți nevoia să evadezi din realitate pentru a o ignora. 

Și astfel, vom evada în sensul pozitiv pentru a îmbogăți sensul vieții pe care îl trăiești. O poveste bună te va ajuta când revii în realitatea imediată și vei aduce un plus lumii în care trăiești. Dimpotrivă, o poveste rea te va face să urăști și mai mult realitatea prezentă. Chiar și exercițiul religios pare o poveste și, într-un anumit sens, pe tărâmul spiritual se lucrează la nivelul de povestire, de imaginar. Citim din Biblie că totul este o poveste. Dar o poveste frumoasă, înălțătoare, plină de luptă și tumult, dar și de un final fericit. De aceea, prezența lui Dumnezeu alături de tine constituie cea mai înaltă formă de experiență umană. Și odată ce acest concept este trăit la nivel imaginar, ulterior, el se va transpune și la modul real, în viața de zi cu zi. Templul în care ai intrat atunci când te rogi sau studiezi Biblia, va fi și templul în care vei locui de-a lungul experienței zilnice și astfel lumea ta se va îmbogăți interior și exterior.. 

Evadarea din real poate să fie bună sau rea. Mergi într-o expoziție, vezi niște tablouri frumoase, deosebite, cu un mesaj profund, și ai evadat din realitate pentru o oră sau două, iar când te întorci, te simți fericit. Așadar o poveste bună te va ajuta să îmbogățești lumea aceasta și să o transformi într-un templu sfânt al lui Dumnezeu. Și aici distingem o îmbinare extraordinară între real și imaginar. Când, din dorința de a aduce un plus de valoare lumii, îți lași mintea să evolueze într-un imaginar în care construiești o realitate mai bună, în care vezi compensarea și eliminarea problemelor și nefericirii din prezent, atunci ea este o evadare pozitivă. Fiindcă de acolo te vei întoarce îmbogățit pentru a schimba realul în direcția cea bună, în direcția constructivă și ascendentă. 

Ideal este să acționăm în real, dar să visăm la o lume mai frumoasă și mai bună în imaginar. Și visul suprem este concretizat prin readucerea stării paradisiace și a lumii edenice pe Pământ. Și aici vine o altă categorie, o altă trăsătură puternică, și anume, credința. Prin credință, folosind imaginarul, avem inspirația unei lumi mai bune, a unui real care întrece tot ceea ce am văzut până în clipa de față. Este asemenea trăirii unei descoperiri profetice, care modelează profund realitatea înconjurătoare. Și din ceea ce nu există, apare ceea ce există. Și în baza unui cuvânt spus și crezut, imaginarul și realitatea se schimbă minunat. Și având o viziune transformatoare, prin credință, acționezi mental și fizic până când realitatea ideatică se materializează în experiența cotidiană. 

Fiindcă relația dintre real și imaginar este cea dintre corp și minte. Mintea este imaginară. Corpul este real. Și noi evoluăm între cele două planuri, în mod fluid și ascendent, experimentând o viață minunată care își merită numele. Este cel mai frumos lucru cu putință să unești corpul cu mintea și realul cu imaginarul, pendulând între cele două și determinând un curs ascendent atât pentru corp, cât și pentru minte, atât pentru real, cât și pentru imaginar. Aceasta este experiența vindecării depline. 

Bineînțeles, despre toate aceste lucruri minunate vom vorbi într-o ocazie viitoare. Până atunci, aveți în față o nouă zi. Prețuiți-o! Investiți în ea! Faceți-o să se dezvolte în direcția celor mai frumoase și mai nobile aspirații pe care le ai în suflet! A Dumnezeului nostru să fie gloria în toată eternitatea! Amin.