Dialogul interior poate fi imaginat ca un monolog în care stai de vorbă cu nimeni altcineva decât cu tine însuți. Pare stranie această abordare, dar involuntar, noi o practicăm de fiecare dată când ne punem întrebări și tot noi ne răspundem. Adevărul este că nimeni nu ne poate înțelege mai bine decât noi înșine. Orice apel la altcineva constituie o deformare a ceea ce simțim și mai ales, o cale ocolită de a dobândi soluții pentru problemele pe care le-am putea avea. În mod sigur, cele mai bune căi trebuie să le găsim de unii singuri. Iar dialogul interior se poate purta și în scris, sub forma unui jurnal pe care îl alcătuiești treaptă cu treaptă și în care nu impui practic niciun fel de ordine. Pur și simplu, scrii ceea ce simți, după care dezvolți anumite idei și chiar răspunzi la anumite întrebări. Este un exercițiu reflexiv de cea mai înaltă calitate.
O altă metodă este să vorbești cu tine însuți, exprimând în clar ideile tale, fie la nivel mental, fie la nivel fizic, adică, vorbind. Și cred că, într-un fel sau altul, chiar dialogul cu ceilalți reprezintă o extindere a conversației pe care o porți cu tine însuți. Și orice fel de conversație poate dinamiza sau dinamita o relație cu altcineva, o poate dezvolta sau inhiba, o poate clarifica sau distorsiona, poate să-i dea o formă frumoasă sau una urâtă. După o conversație, chiar și cu tine însuți, vei fi schimbat. Și aici este puterea comunicării. Prin comunicare, noi putem să fim înălțați sau coborâți și este foarte important de subliniat acest lucru.
Și cel mai important dintre toate aspectele constă că orice formă de comunicare se va traduce printr-o reflectare la nivelul dialogului interior pe care îl purtăm cu noi înșine. Și este interesantă această dedublare, fiindcă mintea umană are tendința de a gândi după un model dual, în termeni în genul „mine” și „sine”, percepute ca două entități diferite. Acest dialog fundamental se continuă de-a lungul vieții și se îmbogățește vis-a-vis de experiența pe care o acumulăm și de informațiile pe care le dobândim sau vehiculăm.
Un dialog poate înălța și poate construi. Dacă vom folosi cuvinte dintr-un registru pozitiv, ascendent, marcat de cuvinte cheie precum: „se poate”, „este posibil”, „pot ajunge”, „nu este imposibil”, adică, marcate de extindere și dezvoltare, atunci tendința va fi de descătușare a energiilor interioare către atingerea obiectivelor propuse. Dacă însă cuvintele vor fi din registrul negativ, în genul: „nu se poate”, „este imposibil”, „nu am ce să fac”, ele vor induce resemnare, restrângere și constricție și vor provoca blocaje interioare.
Stăpânirea resurselor interioare, adică a energiei vieții, se realizează prin vorbire, mai exact, prin limbajul folosit, și prin alegerea anumitor cuvinte și expresii cheie prin formularea anumitor idei constructive. Prin limbaj și comunicare, ne auto-modelăm având la bază dialogul interior. Iar cuvintele pe care le folosim față de ceilalți reflectă limbajul pe care îl folosim față de noi înșine. Astfel, dacă avem tendința de a pune etichete negative celorlalți, înseamnă că folosim același limbaj și în raport cu noi înșine.
Există o simetrie între viața exterioară și cea interioară, între ceea ce exprimăm și ceea ce spunem față de noi înșine. Și tot ce este ascuns ajunge la suprafață, așa cum a spus Hristos, că „din adâncul inimii vorbește gura”. Așadar, este foarte important să cultivăm darul vorbirii, începând cu dialogul interior pe care îl purtăm, voluntar sau involuntar, în interiorul nostru. Iar prin conștientizarea registrului de idei exprimat, și mai ales, a direcției către care indicăm prin vorbire, ceea ce contează mai mult decât sensul cuvintelor în sine, vom putea să ne dăm seama către ce ne îndreptăm. Fiindcă de multe ori, noi nu suntem conștienți de conținutul nefast al cuvintelor pe le folosim față de noi înșine iar ulterior, față de ceilalți.
Dar cultivarea dialogului interior presupune un exercițiu asemănător îngrijirii unei grădini în care plantezi cu grijă anumite plante și nu lași ca altele să crească, în genul plantelor agresive și invazive, numite și buruieni. Similar, ești atent să cultivi o gândire frumoasă printr-un dialog interior înălțător, astfel încât, atunci când se va produce reflectarea cuvintelor tale spre exterior, prin conversația cu alții, dialogul practicat față de tine să se reverse printr-o bogăție de sensuri, semnificații și idei, care să-i ajute pe ceilalți și deopotrivă pe tine.
În puterea vorbirii stă vindecarea și rănirea, viața și moartea. Iar regenerarea este posibilă doar printr-o vorbire pozitivă, autentică și curată, care va aduce viață pentru tine și pentru toți ceilalți. Dacă urmărim Evangheliile, și mai ales dialogurile pe care le-a purtat Hristos, vom observa cum registrul cuvintelor utilizate era întotdeauna direcționat ascendent și pozitiv. Ideile formulate prin aceste cuvinte sfinte, aveau o reverberație puternică, ce menține și după două mii de ani de când au fost rostite. Și nu întâmplător, toate vindecările pe care le-a făcut Domnul, s-au realizat în baza Cuvântului pe care cu măiestrie l-a exprimat. Și acest fapt a reflectat dialogul interior pe care îl purta cu Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt prezent în interiorul Său.
De aceea, dialogul interior reprezintă recipientul în care se formează, ca într-un creuzet supus căldurii, prețioasele energii ale vieții nemuritoare. Este vasul în care se îmbină ingrediente de mare preț, adică, întreg fondul de idei pe care îl considerăm valoros și care ne călăuzește viața. Iar acest dialog se creează, în primul rând, printr-o lectură adecvată. Dacă ceea ce citim este compus din cuvinte necorespunzătoare, idei violente sau care propagă concepte distructive, atunci vom tinde să asimilăm conținutul lor. Dar o lectură pozitivă, potrivită, constituie un mare ajutor.
Aceasta nu înseamnă eludarea părții negative a vieții, dar mare atenție, depinde numai de noi cum abordăm aceste aspecte întunecate. Este adevărat, de cele mai multe ori ar trebui să le lăsăm deoparte și să ne concentrăm pe partea pozitivă a experienței vieții. Încercarea de a remedia părțile negative s-ar putea să fie o greșeală în sine. Mai degrabă, este util să cultivăm ceea ce este pozitiv și în timp, aceasta va înlătura partea negativă din ființa noastră. Și într-adevăr, este mult mai bună această abordare, adică să cultivăm starea de bine până acolo încât ea o va copleși pe cea de rău, eliminând-o de la cârma vieții noastre. În plus, conversațiile pe care le ascultăm, au un impact puternic asupra noastră și este bine să evităm vecinătăți sau informații care nu ne înalță sufletul.
Nu în ultimul rând, conversațiile în care intrăm ne atrag într-un joc în care, dacă partenerul are o „frecvență joasă”, va tinde să ne atragă către ea. Și este bine să evităm să dialogăm asupra anumitor subiecte cu persoane care nu sunt pregătite pentru ele și respectiv, să evităm acel gen de conversații care ne vor coborî nivelul de vibrație interioară, respectiv, ne vor afecta negativ calitatea dialogului interior. Această frecvență de rezonanță interioară poate fi adusă la un nivel mai înalt sau poate fi coborâtă.
Aducerea la nivel înalt a dialogului interior, se realizează prin cuvintele pe care le folosim. Când rostim un anumit cuvânt, el se va reflecta exterior și interior. Chiar dacă nu îl vom pronunța ca să fie auzit de alții, el se va reflecta prin influența care o va transmite, prin emoție, comportament, adică, prin gesturi, mimică și faptele în sine. Cuvintele pe care le auzim, de asemenea, au o puternică influență asupra minții noastre, fiindcă ele tind să se propage și să producă o serie de dialoguri interioare, care vor genera comportamente pe măsură.
Este îndeajuns să auzim anumite cuvinte, care ating un anumit registru simbolic la care suntem sensibili, și de îndată, o serie întreagă de idei, trăiri și comportamente vor pleca din noi, ca urmare a atingerii corzilor interioare ale firii, prin intermediul unor anumite idei ce au fost comunicate prin acestea. Și aici se află forța cuvintelor folosite, atât în sensul bun, cât și în cel rău. Forța propagandei tocmai aici stă, adică, în realizarea stăpânirii minții oamenilor pe baza propagării unor idei prin cuvânt, fapt ce se va reflecta printr-un dialog interior corespunzător, conștientizat sau nu, al celor care le ascultă. Și de fapt, în fața cuvintelor noi nu vom rămâne imuni, ci vom reacționa într-un fel sau altul.
Să ne gândim la câteva cuvinte simple: „lumină” și „întuneric”, „cald” și „rece”, „spațiu” și „timp”. Observați? O mulțime de noțiuni ne apar în imaginar prin rostirea acestor cuvinte. Similar, prin rostirea cuvintelor: „univers”, „om”, „celulă”, „copac”, „pădure”, de îndată ce le pronunțăm se vor genera anumite imagini în mintea noastră și se vor genera anumite asociații la nivelul simbolurilor și ideilor pe care le distingem. Nu în ultimul rând, dialogul interior format în anii copilăriei pe baza însușirii a ceea ce alții au spus despre noi, constituie fundamentul pe care se va clădi ulterior toată gândirea noastră. Și dacă acest dialog cuprinde conversații necorespunzătoare, el va tinde să ne submineze trăirea interioară și, ulterior, toate celelalte aspecte ale vieții.
Dar niciodată nu este târziu să învățăm să vorbim așa cum se cuvine. În acest sens, să nu uităm forma supremă a dialogului interior, și anume, rugăciunea. Aceasta constituie un dialog cu totul special orientat nu către sine, ci către Dumnezeu. Este o conversație în care intervine atât „egoul” cât și „sinele”, ca o adresare a ființei noastre către Cel Primordial. Aceasta conduce la contopirea celor două aspecte, „egoul” și „sinele”, într-o singură ființă. Percepția duală dispare și noi devenim una cu noi înșine și una cu Dumnezeu. Abia atunci ne vom exprima gândurile, cuvintele și trăirile ca venind din partea lui Dumnezeu. Iar partea frumoasă a dialogului cu Dumnezeu se concretizează printr-o exprimare aleasă, ascendentă și pozitivă, ce va genera o profundă transformare prin care se va naște adevărata noastră ființă după Chipul Etern de la început, ridicând valoarea frecvenței de vibrație interioară până la nivelul nemuririi.
Dar, bineînțeles, despre aceste subiecte vom vorbi într-o ocazie viitoare. Fiți atenți la dialogul interior! A Dumnezeului nostru să fie slava acum și în toată eternitatea! Amin.
