Astăzi am exersat analiza micro-mișcărilor în timp ce călătoream cu metroul și după aceea, când mergeam pe jos către birou. M-am conectat la diferite grupuri musculare, tensionându-le într-un mod imperceptibil din exterior și realizând mici ajustări de postură, neobservabile pentru ceilalți. 

Am urmărit, de asemenea, modul în care forța gravitațională se propaga prin structura oaselor, articulațiilor și mușchilor mei. Provocarea a fost să identific parametrii dinamici care meritau urmăriți. În timpul exercițiilor statice, era mai ușor să găsesc puncte potrivite de atenție. Dar aceste puncte de referință se schimbau rapid, iar simțurile mele nu reușeau să primească suficiente informații pentru a declanșa mecanismul de focalizare a atenției. 

Aveam nevoie de o sensibilitate mai mare a percepției. Pentru aceasta, mi-am restrâns câmpul de observație pentru a distinge mai clar mișcările – încetinind execuția și zăbovind mai mult asupra dinamicii schimbărilor, până când a apărut o imagine clar reliefată a profilului corpului meu. Iar această practică s-a dovedit utilă mai târziu, când am aplicat aceeași abordare în timpul mesei de prânz. 

Și prin observarea micro-mișcărilor, am reușit să mănânc conștient. Până acum, îmi era greu să-mi mențin atenția asupra procesului de a mânca. Gândurile îmi fugeau repede, fără să pot să le readuc în timp real. Dar urmărind micro-mișcările, am început să disting noi detalii, care mi-au trezit curiozitatea. 

O altă zonă de aplicare a acestei metode a apărut atunci când scriam notițele zilnice despre meditație. În loc să mă grăbesc, mi-am relaxat mintea și am urmărit micro-mișcările din vârfurile degetelor. Presiunea exercitată de ele mi-au trezit un interes inedit, urmat de dorința de a descoperi sensul ascuns ce se afla dincolo de aparent simplul act al scrisului. Și am observat că fiecare contact între taste și degete era ușor diferit. Și în loc să urmăresc uniformitatea senzației, am început să apreciez unicitatea fiecărei atingeri. Căutarea specificului s-a dovedit a fi o abordare superioară celei care integra „statistic” mănunchiul de senzații rezultat prin contactul dintre degete și tastatură. 

Și astfel, am început să apreciez frumusețea diversității la un nivel mult mai profund, înțelegând că arta vieții constă în a distinge nu numai ansamblu, ci și detaliile semnificative, care printr-o transfigurare miraculoasă, conferă unicitate, varietate și bucurie fiecărui fragment de trăire pe care îl experimentăm.