Fă un Pas în Lateral din Rolul de Actor 

Este interesant să observi detașat fluxul tumultuos de gânduri și impresii care îți vin în minte. Și astfel, constați că pentru a evita să fii prins în aceste plăsmuiri, este mai bine să acorzi atenție clipei prezente. Fiindcă este esențial să nu te implici emoțional și să nu devii actor într-o dramă inventată prin sugestii, asocieri și gânduri. Știu, nu este simplu, mai ales când unele dintre ele provin din experiențe reale, iar impactul pe care îl simți se mulează pe sensibilități dobândite în experiențe defavorabile. Dar în timp, prin exercițiu, vei învăța să ieși din rolul de actor pasiv al unui rol ce nu îți aparține în niciun fel. 

Când Plictiseala Te Încearcă 

A te plictisi reprezintă un obstacol major în a experimenta fericirea. Dar în astfel de situații, este util să observi detaliile și să percepi relațiile stabilite între ele. De exemplu, poți simți o succesiune de senzații în diferitele părți ale corpului. Iar o astfel de secvență reflectă un lanț de percepții ce se înregistrează haotic, posibil datorită unor asocieri ce nu le găsești vreo noimă. Însă, prin reliefarea acestor lanțuri de senzații, sensuri ascunse se vor debloca, permițând integrarea armonioasă în experiența cotidiană. Și aceasta nu doar că face experiența vieții mai interesantă, ci aduce la lumină amintiri și înțelesuri care au fost uitate de-a lungul vremii. 

Gestionarea Frustrării și Oboselii 

A te trezi dimineața devreme, înainte ca soarele să răsară, poate fi frustrant. Gânduri ciudate îți trec prin minte, însoțite de o senzație enervantă de oboseală. Și astfel, îți dai seama cât de fragilă este condiția umană, atât de dependentă de ritmurile impuse de civilizație și de natură. Și în astfel de clipe, înțelegi dintr-odată că există o experiență ancestrală de întoarcere la originile civilizației, când oamenii trăiau în contact strâns cu natura, percepută ca o mamă duioasă, și cu cerul, perceput ca un tată drept și înțelept. Și de aici ajung imediat la poarta de intrare către adevărata spiritualitate, indisolubil legată de sfințenia de necuprins a templului universului și a Marelui său Autor. 

Acceptarea Lucrurilor Așa Cum Sunt 

Un lucru minunat pe care poți să-l observi imediat, constă în acceptarea realității, așa cum este ea, fără a încerca să o schimbi în vreun fel. Și deodată, distingi cum în lumea imaginației se creează plăsmuiri menite să schimbe fața lumii după criteriile judecății ce aplică reguli de tipul „aceasta este bine și cealaltă este rea”. Însă, de îndată ce judeci, va ieși la iveală ignoranța asupra naturii prezentului. Și este mai bine este să-și aduci aminte de natura iluzorie a lumii și zâmbind, să revii la imaginea copilului care ai fost odinioară și care, în chip tainic, ai rămas în ciuda trecerii vremii. Fiindcă în interiorul tău există un copil care trebuie îngrijit cu grija și compasiunea unui părinte iubitor. 

A Rămâne în Mijlocul Timpului 

Frumusețea contemplării constă în a rămâne în mijlocul repausului fără a fi distras de tăcerea gândurilor și de plictiseala lipsei de acțiune. Fiindcă, între cuantele de timpul care trece, există un interval în care te poți retrage din fața unei realități aflate în continuă schimbare. Și distingi aceste minunate particule de timp cum preced momentele de schimbare a suprafeței realității înconjurătoare. Și uneori câmpul de percepție se extinde la scară universală, permițând surprinderea unor îndepărtate detalii. Și alteori imaginea senzorială se restrânge asupra celor mai mici detalii, cum ar fi structura densă și ramificată a spațiului ce întinde aparent la nesfârșit. 

Lumea Miraculoasă a Senzațiilor 

Există o lume miraculoasă a senzațiilor ce apar în contactul cu mediul exterior. Fiindcă nu există nimic în interiorul tău care să aibă capacitatea de a simți lumea din afară. Și există o transpunere multicoloră a senzațiilor din care se compune trăirea, din care ulterior se nasc în chip tainic gândurile, emoțiile și acțiunile. Iar trupul tău este asemenea unei plante care înflorește sub cerul infinit, ancorată fiind într-un pământ bine udat de izvoarele limpezi ale munților veșniciei. Și deodată realizezi că faci parte dintr-o vastă realitate creată anume de un Înțeleptul Creator. Și nu întâmplător, privind către exterior, zărești interiorul ființei tale. Și reciproc, contemplând interiorul, de fapt, distingi frumusețea imaculată a exteriorului care îmbracă armonios întreaga lume. 

Clipa Prezentă Constituie un Refugiu 

Explorând senzațiile minunate care îți străbat corpul, vei sesiza după o vreme farmecul inefabil al clipei prezente. Fiindcă nu există un alt refugiu în fața grijilor viitorului, sau a amintirilor întunecate ale trecutului, decât miraculoasa clipă pe care o experimentezi chiar acum. Și ignorând gândurile provocate de așteptări nerealiste, sau de nostalgii lipsite de noimă, ajungi să explorezi suprafața imaculată a prezentului și să sondezi adâncimile prezentului prin tainica simțire a corpului tău în relație cu tot ce maiestuos te înconjoară. Și deodată ceea ce pare mărunt se revelează ca fiind plin de frumusețe, asemenea peisajelor pe care numai Natura le poate zămisli. Iar atunci, exprimând cele mai calde sentimente ce emană din adâncul tău, vei spune cu uimire și admirație: „Ce ființă minunată este omul!”