Este teribil de neplăcut să fii provocat la o controversă. Și când cineva încearcă să te provoace la o discuție în contradictoriu, poate fi deosebit de dificil să eviți disputa, mai ales dacă subiectul nu poate fi imediat clarificat. Iar când starea ta emoțională este defavorabilă, atunci vulnerabilitatea îți va crește ca să devii o parte la conflicte fără rost.
Asemenea noroiului după ploaie, disputele pătează, indiferent de intenția celor participanți. Și chiar dacă nu ai nicio dorință de a începe o ceartă, este suficientă o ușoară nervozitate ca imediat dispoziția negativă să-ți acapareze mintea și să te conducă la o necontrolată izbucnire de furie. Și de îndată diferitele tensiuni interioare vor apărea și senzațiile neplăcute se va manifesta în trupul tău, într-o distorsiune grotescă a realității și prin amplificarea unui fundal populat de stări sufletești întunecate.
Dar contemplarea înseamnă viață. Și este de ajuns să discerni miracolul lumii în care te găsești ca să te simți din nou așa cum ești, un om puternic, chip al Celui Primordial, în totul capabil să faci față oricărei provocări. Iar norii întunecați se vor risipi din clipa în care vei zări orizontul deschis deasupra ta, prin albastrul infinit al zării.
Iar imediat vei observa slăbiciunile persoanei care te provoacă, prin taina compasiunii ce îmbrățișează întreaga lume. Iar trupul tău, adeseori copleșit confruntări sterile, își va redobândi vigoarea prin percepția clară a lumii, din care se naște o extraordinară stăpânirea de sine.
Într-adevăr, nu este o idee bună să reacționezi hazardat când ești supus unei provocări. Dar uneori realitatea este alta și trebuie să acționezi cu înțelepciune, preluând controlul asupra comportamentului tău, și implicit, al celor din jur. Dar trecând prin astfel de experiențe, vei deprinde puterea contemplării, ce are capacitatea de a-ți redirecționa voința spre acțiuni benefice, indiferent de furtuna emoțională ce stă să înceapă, solicitându-ți ființa.
Decât să fii influențat de emoții lipsite de discernământ, mai bine este să cultivi contemplarea tăcută a lumii, acea miraculoasă taină ce-ți va reda cuprinsul păcii din care se naște în chip tainic nemurirea.