Degetele ți se încleștează pe tastatură în timp ce încerci să finalizezi sarcina care ți-a fost încredințată. Numeroase greșeli de tastare te obligă să revii, adăugând și mai multă presiune asupra minții tale deja suprasolicitate. Cu nervozitate, mâinile ți se mișcă cu mare viteză, încercând să ducă la bun sfârșit sarcina în timpul limită. Ca un jocheu care-și îndeamnă calul, gândurile îți biciuie trupul, împinse de dorința de a termina cursa cât mai repede. Bătăile inimii ți se accelerează, asemenea creșterii vitezei unei mașini de curse care aleargă pentru marele premiu.  

 

Însă, observând frumusețea realității înconjurătoare, deodată devii atent la particule de timp care se grăbesc cu furie să-ți traverseze trupul, afectându-i delicata structură interioară și provocându-i durere prin contorsionarea posturii exterioare ca sub presiunea unei imense greutăți ce este pusă asupra ta.  

 

Și deodată, ca și cum te-ai trezi dintr-un coșmar, te oprești în mijlocul cursei nebune. Inima îți bate încă puternic. Tensiunea persistă în mintea ta. Degetele îți sunt încordate, gata să continue acțiunea, dar le ții nemișcate, suspendând activitatea într-un cadru înghețat pe timp nedefinit. Rămâi așa până când îți recapeți controlul asupra situației și apoi acționezi cu calm și încredere.  

 

Fiindcă graba de a-ți îndeplini obligațiile a devenit modul tău implicit de funcționare încă din copilărie. Această abordare te-a făcut, poate, să urăști școala și activitățile impuse de alții. Fiind forțat să te conformezi normelor și regulilor stabilite de alții, ai dezvoltat tendința de a le executa rapid doar pentru a-ți păstra câteva clipe pentru tine și, bineînțeles, pentru visele și activitățile tale. Acest mod de gândire s-a transferat mai târziu și în cazul altor responsabilități impuse, aducând cu ele mult stres inutil. Însă, adăugând starea de contemplare atentă a lumii din jur în cadrul acestor activități, acestea vor începe să-și piardă puterea deformatoare asupra trupului tău, oferindu-ți maniere alternative de rezolvare fără a mai invoca stări de stres distructiv.